Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap. I CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND DIAGNOSTICUL FIRMEI 5
1.1. Motivatia si obiectivele diagnosticului financiar 5
1.2. Componentele diagnosticului general al firmei 7
1.3. Diagnosticul financiar al firmei 11
CAP. II METODE DE DIAGNOSTIC FINANCIAR 13
2.1. Metoda maselor financiare 16
2.2. Metoda ratelor 18
CAP. III INDICATORI AI DIAGNOSTICULUI FINANCIAR 20
3.1. Indicatori ai echilibrului financiar 22
3.1.1. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria
neta a firmei 23
3.1.2. Indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea
si capacitatea de plata a firmei 28
3.2. Ratele financiare ale firmei 32
3.2.1. Ratele de structura financiara 32
3.2.2. Ratele gestionarii resurselor (ratele de rotatie) 35
3.2.3. Ratele privind randamentul resurselor utilizate 38
CAP. IV STUDIU DE CAZ - DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI
S.C. 1 IUNIE S.A. 41
4.1. Prezentarea generala a firmei 41
4.2. Indicatorii diagnosticului financiar pentru S.C. 1 IUNIE S.A. 43
4.2.1. Indicatorii echilibrului financiar 47
4.2.2. Ratele financiare 53
4.3. Aspecte pozitive, probleme si posibile solutii 59
CAP. V CONCLUZII 61
5.1. Concluzii generale privind diagnosticul financiar al firmei 61
5.2. Concluzii privind situatia S.C. 1 IUNIE S.A. 62
BIBLIOGRAFIE 65

Alte date

?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND

DIAGNOSTICUL FIRMEI

Pentru conducerea oricarei firme este esential sa cunoasca in permanenta situatia firmei. Doar asa este posibil un management eficient, care sa asigure rezolvarea cat mai rapida a problemelor care apar.

Din acest punct de vedere, o firma poate fi comparata cu un organism uman.

Exista si persoane care merg la medic doar atunci cand au sesizat ca au probleme de sanatate, dar cel mai bine este sa se mearga la controale periodice, pentru a depista cat mai rapid problemele, inainte de agravarea lor. În orice caz, inainte de aplicarea unui tratament, trebuie pus un diagnostic; abia dupa investigatiile efectuate cu scopul stabilirii diagnosticului se poate stabili daca organismul este sanatos sau bolnav, iar daca este bolnav si diagnosticul este corect stabilit, se poate aplica un tratament pentru a asigura insanatosirea sa.

În mod similar in cazul unei firme se recomanda realizarea unor „investigatii”, a unor analize periodice, cu scopul de a stabili daca firma functioneaza normal sau daca are pro­bleme in unele domenii – altfel spus cu scopul de a ii pune un diagnostic. Nu este re­comandabil sa se astepte pana cand problemele cu care se confrunta firma devin evidente pentru a le solutiona.

Asa cum este definit el in dictionarul limbii romane, diagnosticul consta in identificarea unei boli, dupa simptomele ei, sau dupa rezultatul examenelor de laborator. În sens larg, depasind domeniul medical, diagnosticul se refera la identificarea unor probleme, pe baza unei analize complexe. Importanta sa este evident, avand in vedere faptul ca primul pas in rezolvarea unei probleme este identificarea sa.

Etimologic, cuvantul diagnostic provine din limba greaca, de la „diagnostikus”, termen care inseamna apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare dupa manifestarile acestuia. [1 Duran V. – Finantele firmei, Editura Mirton, Timisoara, 2000, pagina 254]

Referitor la o firma, diagnosticul presupune aprecierea starii firmei, identificarea posibilelor probleme cu care se confrunta firma si a cauzelor acestora.

1.1 MOTIVATIA SI OBIECTIVELE

DIAGNOSTICULUI FIRMEI

Diagnosticul, indiferent de domeniul de utilizare, presupune o analiza complexa a fenomenului investigat, a mecanismului sau de formare si de modificare. Diagnosticul firmei este o analiza a situatiei firmei care permite evidentierea aspectelor pozitive si a aspectelor negative legate de activitatea firmei.

În functie de gradul de extindere a analizei, se poate vorbi de un diagnostic global (o analiza a principalelor functii ale firmei – financiar-contabila, juridic-patrimoniala, comerciala, tehnic-operationala, de personal) sau de un diagnostic special (al unei singure functii a firmei) – diagnosticul special cel mai frecvent realizat este diagnosticul financiar.

Pentru realizarea unui diagnostic al firmei trebuie parcurse cel putin trei etape [2 Duran V. – Finantele firmei, Editura Mirton, Timisoara, 2000, pagina 237]:

a) analiza firmei;

b) analiza mediului intern al firmei (angajati, produse, active, pasive);

c) analiza mediului extern (clienti, piata, concurenta).

Din analiza diagnostic nu trebuie sa lipseasca elemente referitoare la urmatoarele aspecte:

? istoria firmei – cu accent pe evolutia din ultimii ani;

? asociati (actionari in cazul unei societati pe actiuni);

? personalul firmei;

? organizarea si gestiunea firmei;

? produse;

? performantele utilajelor si a echipamentelor de productie;

? imaginea si reputatia firmei;

? calitatea relatiilor comerciale;

? concurenta;

? strategia firmei si perspectivele acesteia;

? activitatea de cercetare-dezvoltare;

? gestiunea financiara si relatiile financiare ale firmei.

Diagnosticul unei firme poate avea la baza diverse motivatii. El este obligatoriu pentru firmele aflate in dificultate si supuse unui proces de reorganizare si lichidare. El poate fi cerut de proprietar (in cazul schimbarii proprietarului) sau de catre banci in cazul in care firma apeleaza la credite. De asemenea, conducerea firmei poate cere realizarea unui diagnostic pentru a cunoaste mai bine situatia firmei, chiar daca nu exista probleme sesizabile la momentul respectiv. Exista si cazuri in care alte persoane externe firmei cer realizarea unui diagnostic (general sau partial) – actionari, clienti, furnizori, etc.

Indiferent de motivatia care constituie fundamentul deciziei de a realiza un diagnostic al firmei, obiectivele urmarite sunt aceleasi: stabilirea aspectelor pozitive si a aspectelor negative legate de activitatea firmei, stabilirea punctelor forte si a punctelor de fragilitate a firmei.

Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea starii de sanatate a firmei pe baza ma­surarii performantelor si a vulnerabilitatii firmei. Astfel, obiectivul unui diagnostic nu este solutionarea problemelor, ci identificarea lor – element absolut necesar pentru a le putea rezolva ulterior – deoarece realizarea unui diagnostic nu implica aplicarea unor ma­suri de redresare.

Pe baza diagnosticului se poate face evaluarea firmei, considerand ca din timpul necesar eva­luarii unei firme, dupa metodele clasice de evaluare, stabilirea diagnosticul ocupa 80%. [3 Cristea H., Stefanescu N. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara, 1996, pagina 410]

Puncte forte ale firmei pot fi:

? dimensiunea firmei si dinamica ei (daca firma este in crestere);

? diversitatea si fidelitatea clientelei;

? calitatea produselor si serviciilor;