Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap.I. PIATA MONDIALA - COMPONENTA A COMPLEXULUI
ECONOMIEI MONDIALE 3
1.1. Economia mondiala - trasaturi, origini, continut,
perspective, delimitari conceptuale, evolutie. . 3
1.2. Subsistemele economiei mondiale 6
1.3. Piata mondiala - componente 8
Cap.II.POLITICA COMERCIALA - PARTE COMPONENTA A
POLITICII ECONOMICE A UNUI STAT 10
2.1. Definirea politicii comerciale 10
2.2. Obiectivele si functiile politicii comerciale 11
2.3. Caracteristici ale politicilor comerciale 13
2.4. Instrumente de politica comerciala 15
2.4.1. Taxele vamale 18
2.5. Politica vamala a Rominiei in perioada de tranzitie......22
2.5.1. Politica comerciala netarifara..............26
2.5.2. Politica comerciala promotionala si de stimulare
a exporturilor.........27
Cap.III. PIATA MONDIALA A BOABELOR DE CAFEA
SI CACAO....31
3.1. Prezentarea produselor......31
3.1.1. Cafeaua....31
3.1.1.1. Cafeaua - legenda...31
3.1.1.2. Tipuri de cafea........34
3.1.1.3. Cafeaua, cofeina si bolile cardiovasculare...........38
3.1.1.4. Cei zece pasi ai cafelei...........38
3.1.2. Sora buna a cafelei:cacaoa.....43
3.2. Evolutia pietei cafelei (scurt istoric).45
3.3. Productia si principalii producatori de cafea...47
3.3.1. Productia de cafea..47
3.3.2. Topul primelor zece tari producatoare de cafea..50
3.4. Consumul si principalii consumatori de cafea si cacao..53
3.5. Fluctuatiile valorice ale cafelei.........56
3.6. Piata cafelei si a boabelor de cacao din Rominia...........59
3.7. Comertul mondial cu boabe de cafea si cacao.63
Cap. IV. ELEMENTELE DEFINITORII ALE PIETELOR FUTURES DE
MARFURI AGRICOLE 66
4.1. Formarea pitelor futures comerciale 66
4.2.Pietele futures de marfuri agricole 77
BIBLIOGRAFIE 80
Lucrare de diploma Piata mondiala a boabelor de cafea si cacao
1

Alte date

?CAPITOLUL 1

PIATA MONDIAL?-COMPONENT? A SISTEMULUI ECONOMIEI MONDIALE

1.1. Definirea economiei mondiale

Economia mondiala este unul din conceptele cu cea mai larga utilizare in gandirea si practica economica.

Potrivit definitiei desprinsa din ”Dictionarul de economie politica”, economia mondiala reprezinta „ansamblul economiilor nationale ale statelor lumii privite in interdependenta complexa si contradictorie a legaturilor lor economice stabilite pe planul comertului exterior, cooperarii in productie, in stiinta si tehnologie, prestarilor de servicii internationale, a relatiilor externe valutare si de credit” (Dobrota, N. – Dictionar de economie politica, Bucuresti, Editura Politica, 1974, pag.267).

Notiunea de „economie mondiala” se utilizeaza de o perioada insemnata de timp. Fernand Braudel, membru al Academiei Franceze in lucrarea „Timpul lumii”(Braudel, Fernand – Timpul lumii, vol.I, Bucuresti, Editura Meridiane, 1989, pag.14) il invoca pe Simonde Sismondi care in lucrarea „Nouveaux Pricipes d’economie politique” afirma ca: economia mondiala se extinde la lumea intreaga, ea reprezinta „piata intregului univers” si desemnand „specia umana sau aceea parte a speciei umane care face comert impreuna si care nu mai formeaza astazi intr-un fel, decat o singura piata.”

Fernand Braudel utilizeaza notiunea de ”economie univers” pentru a „traduce o utilizare particulara a cuvantului german „Welt-Wirtschaft” si care „nu pune in discutie decat un fragment din univers, o parte a planetei, economic autonoma, capabila in esenta sa se satisfaca pe sine insusi si careia legaturile si schimburile interne ii confera o anumita unitate organica”.

Fernand Braudel in lucrarea Timpul lumii precizeaza ca „economiile univers” nu au existat din totdeauna si ca ”nu exista economie-univers fara un spatiu propriu si semnificativ din mai multe puncte de vedere: are anumite limite, care variaza lent; implica un anumit centru reprezentat printr-un oras; este un spatiu ierarhizat sau o suma de economii particulare, sarace unele, modeste altele una singura in centrul lui fiind relativ bogata de unde o diviziune a muncii”.

În timp, limitele si continutul activitatii, locul si rolul acestor spatii s-au modificat, s-a dezvoltat un proces de intrepatrundere intre „economiile-univers” si astfel s-a ajuns ca „economiile-univers” sa devina economia mondiala.

Premisele si procesele economice mondiale sunt strans legate de marile descoperiri geografice, de revolutia industriala, de aparitia diviziunii internationale a muncii ,de formarea si dezvoltarea natiunilor si a statelor nationale, de dezvoltarea puternica a comertului international si de formarea pietei mondiale, care au antrenat treptat toate popoarele in sfera schimburilor economice internationale.

În formarea si dezvoltarea economiei mondiale se pot delimita mai multe momente:

? La baza procesului de formare a economiei mondiale s-a aflat dezvoltarea economiei de schimb si a comertului dintre diferite popoare si regiuni ale globului, mai ales in urma marilor descoperiri geografice, indeosebi a celor doua Americi.

? Un rol hotarator in dezvoltarea economiilor diferitelor tari si in cresterea schimburilor l-a avut revolutia industriala si trecerea de la manufacturi la marea industrie masinista. Aceasta revolutie care a cuprins mai intai Anglia, dar mai apoi s-a extins in alte tari din Europa: Franta, Germania, Belgia, Olanda, Tarile Scandinave, Elvetia a determinat ample transformari in baza tehnica a economiei, in structura productiei materiale, precum si a comertului dintre tarile lumii.

? Un alt moment in economia mondiala il reprezinta formarea diviziunii internationale a muncii, ca ansamblu de specializari de productie pentru export pe masura extinderii relatiilor economice dintre popoare.

? Ultima treime a secolului al XIX-lea s-a caracterizat prin evolutii de amploare si importante, este vorba de mari descoperiri geografice, inventii, creatii tehnice care s-au raspandit in Europa si America.

? Începand cu mijlocul secolului al XIX-lea, economia tarilor industriale s-a confruntat cu multe crize economice care au influentat evolutia productiei si comertului international. Pe aceasta baza asociata cu actiunea puternica a noului val de creatii tehnice si tehnologice s-au accentuat procesele de concentrare si centralizare a capitalului eliminandu-se astfel intreprinderile slabe si s-a stimulat fuziunile. Astfel in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea s-a accentuat procesul de formare si afirmare a corporatiilor, mai ales in ramurile industriale de baza.

? Expansiunea externa a tarilor industriale a avut forme variate, un rol aparte l-a avut orientarea mai activa catre forme mari, care s-au constituit in tot atatea fluxuri economice internationale: comerciala, financiara si demografica.

? Din punctul de vedere al structurilor economice durabile o transformare importanta a acestor decenii a avut-o formarea si dezvoltarea corporatiilor care au imbracat forme diverse: carteluri, trusturi, concerne cu ponderi diferite de la tara la tara.

În istoria economica se apreciaza ca pe baza tuturor acestor procese in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX s-a format economia mondiala ca sistem ce cuprindea economiile tarilor industriale dezvoltate si economiile tarilor coloniale si dependente intre care se derulau diferite forme de relatii economice, care concretizau diferita forme si grade de dependente si interdependente economice.

? Perioada care a urmat formarii economiei mondiale a fost marcata de multe schimbari si bulversari in economia mondiala: cele doua razboaie mondiale, marea criza economica 1929-1934, revolutii sociale si de eliberare nationala. Tot in aceasta perioada s-au manifestat si factori cu actiuni favorabile: schimbari importante in filozofia dezvoltarii economice, prin asimilarea si extinderea dirijismului de esenta keynesiana; revolutia tehnico-stiintifica din perioada de dupa al doilea razboi mondial, negocierile comerciale multilaterale desfasurate in cadrul GATT care au condus la reducerea barierelor vamale; conferinta financiar-monetara de la Bretton-Woods din 1944, adoptarea unui sistem monetar international si crearea unor organisme financiare-monetare.

În majoritatea lucrarilor de specialitate din tara noastra „economia mondiala este definita pornind de la unitatea dintre economiile nationale, pe de o parte si schimbarile economice sistematice care au avut loc intre acestea, pe de alta parte” (Cretoiu, Ghe., Chirila, M. – Economie mondiala, Galati, Editura Porto-Franco, 2000, pag. 18-19).

Într-o alta acceptiune, ”economia mondiala reprezinta acel stadiu al schimbului reciproc de activitati cand, in virtutea diviziunii muncii la nivel mondial este implicata, in mod obiectiv, majoritatea agentilor economici de pe glob” (Dumitrescu, S – Economie mondiala, Braila, Editura Independenta Economica, 1998, pag. 7).

1.2. Componentele economiei mondiale

Principalele componente ale economiei mondiale sunt:

? diviziunea internationala a muncii;

? economiile nationale;

? relatiile economice internationale;

? organismele si societatile transnationale;

? piata mondiala;

? Diviziunea internationala a muncii reprezinta procesul istoric de specializare a tarilor lumii in producerea si comercializarea bunurilor economice pentru schimb pe piata mondiala.

Acest proces al diviziunii internationale a muncii nu poate fi considerat ca fiind de sine-statator, independent de dezvoltarea economiilor nationale, a agentilor economici. Despre diviziunea internationala a muncii se poate vorbi numai in masura in care se contureaza un anumit potential de productie, anumite structuri ale economiilor nationale si pe baza lor, specializarea internationala in productie a acestora.

? Economia nationala este o entitate rezultata din dezvoltarea schimbului reciproc de activitati intre membrii unei comunitati umane pe ansamblul teritoriului unui stat national.

Datorita diviziunii internationale a muncii, specificului economiilor nationale a aparut necesitatea realizarii unor raporturi economice intre statele economiei mondiale(Dumitrescu,S – Economie mondiala, Braila, Editura Independenta economica, 1998, pag.11).

? Relatiile economice internationale reprezinta legaturile dintre economiile nationale, dintre agentii economici de pe glob, legaturi care se formeaza in virtutea diviziunii mondiale a muncii. Una din caracteristicile definitorii ale relatiilor economice internationale o reprezinta dupa cum precizeaza Sterian Dumitrescu in lucrarea „Economie mondiala” dezvoltarea multilateralismului.(Dumitrescu, S – Economie mondiala, Braila, Editura Independenta economica, 1998, pag. 15). Aceasta trasatura a relatiilor economice internationale –multilateralismul –este importanta in solutionarea problemelor globale cu care se confrunta economia la scara planetara. Problemele globale sunt cele de tip valutar, datoriile externe ale statelor, problema alimentatiei pe glob, mediul ambiant.

? Orgamisnele si societatile transnationale sau multinationale sunt definite in literatura de specialitate internationala pornind fie de la statutul juridic al acestora, fie de la comportamentul lor economic, financiar si managerial in relatiile internationale. O definire elocventa este cea preluata de Sterian Dumitrescu in lucrarea Economie mondiala din Dictionary of Modern Economiy care are in vedere faptul ca societatea transnationala reprezinta „o intreprindere de mari dimensiuni avand sediul central intr-o tara si operand in principal sau partial prin filialele sale din alte tari. Aceste corporatii se extind la scara mondiala pentru a valorifica avantajele verticale si orizontale ale economiei de scara”

? O componenta esentiala a economiei mondiale o reprezinta piata mondiala. Pentru a caracteriza piata mondiala trebuie sa pornim de la notiunea generala de piata si apoi prin extindere sa putem da o definitie a pietei mondiale.

Definirea noptiunii de piata poate fi aceea de sfera economica in care productia de bunuri si servicii este prezentata sub forma cererii (nevoia de consum) si ofertei. Pe piata are loc manifestarea si confruntarea cererii cu oferta, dar si realizarea cererii si ofertei de bunuri si servicii prin incheierea de acte comerciale de vanzare-cumparare.

Piata poate fi considerata ca fiind libera in contextul in care actele de vanzare-cumparare se desfasoara liber intre agentii economici, limitarea unei piete libere poate fi realizata doar de parghiile economice de natura taxelor, impozitelor directe si indirecte, politicilor de credit.

O piata este de asemenea efectiva infatisandu-se astfel dimensiunea in care a avut loc confruntarea cererii cu oferta concretizata in incheierea de acte de vanzare-cumparare, adica tranzactiile efectiv desfasurate efectiv pe piata.

Piata potentiala reprezinta o forma a pietei care exprima dimensiunile posibile ale pietei, adica limitele maxime in cadrul carora urmeaza sa aiba loc confruntarea cererii cu oferta.

Extinzand sfera de cuprindere a notiunii de piata la nivel mondial, piata mondiala poate fi definita ca „ansamblul schimbarilor internationale la care participa tarile si agentii economici din diverse tari ale lumii, inclusiv companiile internationale, precum si o serie de institutii cu caracter regional sau la nivel planetar”(Cretoiu, Ghe., Chirila, M. – Economie mondiala,Galati, Editura Porto-Franco, 2000, pag.27).

Piata mondiala contemporana reprezinta rezultatul unui proces istoric indelungat de constituire,consolidare,modernizare si diversificare a schimburilor economice internationale.