Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
1.1 Notiunea de impozit si elementele sale.
1.2 Clasificarea impozitelor
1.3 Reglementarea juridica a impozitului pe venit
in unele tari dezvoltate.
CAPITOLUL II
REGIMUL JURIDIC AL IMPOZITULUI PE VENIT PERCEPUT DE LA PERSOANELE CARE PRACTICA ACTIVITATE DE ANTREPRENORIAT
2.1 Acceptiuni generale privind impozitul pe venit a persoanelor ce practica activitatea de antreprenoriat
2.2. Impozitul pe venit retinut de la persoane juridice.
2.3 Impozitul pe venit perceput de la persoanele fizice ce practica activitatea de antreprenoriat
CAPITOLUL III
3.1 Regimul juridic al impozitului pe venit perceput de la persoanele fizice
3.2 Impozitul pe venit retinut la sursa de plata
iNCHEIERE
Bibliografie

Alte date

?INTRODUCERE

În perioada de tranzitie la economia de piata, prin masuri politice in domeniul fiscal, s-au asigurat resursele bugetare si extrabugetare care constituie fondurile financiare a statului.

Problema fiscala si bugetara joaca un rol esential in economia de piata, iar impozitele reprezinta instrumentul de baza, mijlocul traditional de constituire a veniturilor de stat. Prelevare stabilita prin lege, cu caracter obligatoriu, definitiv, pecuniar, fara contraprestatie imediata sau directa din partea statului sau administratiei, impozitele constituie una din cele mai importante surse de finantare a cheltuielilor publice.

Impozitele, taxele si accizele, subventiile si donatiile bugetare de fonduri constituie componente tot mai importante ale vietii economice si sociale. Prin intermediul lor se acumuleaza si repartizeaza resursele financiare la dispozitia statului. Ele reprezinta totodata si instrumente de gestiune macroeconomica si de asigurare a echilibrelor general economice si financiare.

La etapa actuala, cind economia republicii nu este stabila, impozitele indeplinesc rolul de instrument fiscal, iar pe masura stabilizarii economice, ele trebuie sa se indeparteze de acest rol si sa indeplineasca functia de instrument de stimulare. Functia impozitelor in economie de piata consta in reglarea economiei, functia include in sine sustinerea unor ramuri a economiei, dar nu si intretinerea lor.

Un rol important in perioada de tranzitie revine sistemului fiscal. Principalele obiective fiscale constau in sporirea veniturilor statale, necesare pentru finantarea programelor guvernamentale si serviciilor prestate populatiei, stimularea cresterii economice si redistribuirea veniturilor intre cetatenii republicii.

Instituirea unui sistem fiscal bine determinat reprezinta una dintre conditiile de baza ale consolidarii economiei de piata dezvoltate. În acest sens, politica fiscala joaca un rol foarte important asupra amplificarii anumitor categorii de raporturi comerciale, simularii si facilitarii activitatii agentilor economici, atragerii investitiilor straine, acestea realizindu-se prin ridicarea sau micsorarea cotelor impozitelor, stabilirea unui sistem de impozitare etc.

Politica fiscala trebuie conceputa si privita ca un subsistem al politicii economice, alaturi de politica bugetara, monetara, de creditare, a preturilor s.a.

Politica fiscala, ca parte a politicii economice a statului cuprinde ansamblul reglementarilor privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor in acest context, politica fiscala trebuie sa realizeze folosirea constienta a intregului sistem de instrumente si procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului si structurii prelevarilor obligatorii, operatiunilor impozabile, al venitului national petru asigurarea resurselor necesare la buget in scopul realizarii obiectivelor politice, economice si sociale din tara.

Ansamblul pirghiilor, procedeelor, institutiilor de administrare si reglementarilor fiscale care trebuie perfectionate sau create va trebui sa aiba in vedere starea economica nationala, strategia dezvoltarii, necesitatea asigurarii circulatiei libere a capitalului, produselor si serviciilor pe piata interna si internationala, necesitatea integrarii economiei Republicii Moldova in economia europeana si mondiala.

Instrumentele si procedeele fiscale proprii unei economii de piata pot avea efectele scontate doar atunci cind tehnicile de aplicare in practica a masurilor luate, modul de administrare si control vor crea conditii necesare. Ori, numai statul dispune de posibilitatea de a mobiliza resurse pentru crearea institutiilor si organismelor specifice unei economii de piata, de a elimina dezechilibrul dintre sectoarele de activitate. [1 Condor Drept fiscal si financiar. – Bucuresti Ed. Didactica si pedagogica; 1996] În privinta aceasta autorul roman I. Condor mentioneaza “satisfacerea nevoilor colective ale oricarei societati impune realizarea unor venituri publice” [2 Saguna D. Drept fiscal si financiar Bucuresti Ed. Oscar Print, 1996]

Datorita crizei economice acute la care se afla la moment Republica Moldova, o problema de importanta majora reprezinta gasirea cailor si mijloacelor corespunzatoare. Industria si mai ales agricultura autonoma necesita a fi redresate cit mai curind, evitind eratele repetate. În acest scop, urmeaza a fi instituit nu numai un sistem legislativ adecvat ci de adoptat o politica fiscala onorabila, precum si de luat toate masurile necesare pentru eliminarea totala a flagelului comunist, ce se manifesta prin: protectionism, control al preturilor, birocratism, existenta pietei negi-e, limitarea valutei s.a.

Fiscalitatea in Republica Moldova, desi este determinata de multiple acte normative, este abia la inceput de cale, avind nevoie de o reglementare adecvata si de specialisti calificati in domeniu, consideram, ca la etapa actuala, indiferent de fortele politice conducatoare, se impune a promova o politica fiscala care sa tina seama de situatia econiomica a Republicii Moldova, in vederea influentarii macroeconomiei si pentru instituirea unui sistem fiscal modern, urmarind ca intr-o etapa de perspectiva sa fie elaborata problematica nuantarii politicii fiscale, in functie de platformele economice existente.

Principalul si unicul act normativ sistematizat ce reglementeaza impozitarea si care contine regulile si particularitatile de impozitare a persoanelor fizice si juridice, atit rezidente, cit si nerezidente este Codul Fiscal. Detalierea reglementarilor referitoare la impozite se efectueaza prin multiplele regulamente, hotariri ale Guvernului, instructiuni ale Serviciului Fiscal de Stat.

Reiesind din aceste considerente, consideram tema prezentei lucrari foarte actuala, cu atit mai mult cu cit in literatura de specialitate a Republicii Moldova nu exista nici o lucrare care ar face analiza particularitatilor impozitarii veniturilor realizate de catre persoanele fizice si juridice in tara cit si pesta hotare, precum si de persoanele nerezidente in Republica Moldova.

Examinid actele normative in vigoare in materie de impozitare a veniturilor, autorul a efectuat un studiu detaliat si aprofundat ordinii si mecanismelor de plata catre buget a sumelor care constituie impozit pe venit.

Metoda de baza folosita la desfasurarea materialului expus in capitolele ce urmeaza este cea comparativa, datorita raportului efectuat intre constatarea veniturilor si cheltuielilor reglementate de legislatia fiscala si cele reglementate de legislatia comerciala.

Lucrarea data este structurata in trei capitole care la rindul lor se impart in puncte separate.

Capitolul numarul unu “Notiunea de impozit” face trimiterea in materie de depozitare, dind notiunea de impozit, desfasurind particularitatile caracteristice si elementele de baza ale acestora. De asemenea se desfasoara pe scurt particularitatile impozitului pe venit in unele tari dezvoltate cum sint Marea Britanie, Franta, Italia.

În capitolul II “Regimul juridic al impozitului pe venit perceput de la persoanele care practica activitate de antreprenoriat ”, tinind cont de existenta unui regi,m fiscal diferentiat de impunere a intreprinderilor persoanelor juridice si intreprinderilor persoanelor fizice se efectueaza o analiza separata a acestora. De asemenea o atentie substantiala se acorda modalitatilor de evidentiere a veniturilor si cheltuielilor atit prevazute de legislatia comerciala (folosite de intreprindere de fiecare data) cit si legislatia fiscala (folosita de intreprindere numai in scopuri fiscale). Reiesind din aceasta se reflecta diferentele temporare si permanente care apar si se calculeaza sumele aferente lor. Tinind cont de faptul ca lucrarea trebuie sa fie prezentata succint, iar materie de reflectie este multa, multe reglementari legale (in special privind constatarea veniturilor si cheltuielilor; intocmirea Declaratiei cu privire la impozitul pe venit) sint specificate in exemple. Nu in ultimul rind se atrage atentia si la particularitatile impunerii fiscale a intreprinderilor individuale si gospodariilor taranesti (de fermier).

Capitolul III “ Regimul juridic al impozitului pe venit perceput de la persoanele fizice ” reflecta in special impozitul pe venit retinut din salarii, prezentarea cererilor privind acordarea de scutiri personale, veniturile impozabile, scutirile si deducerile permise, indeplinirea Declaratiei cu privire la impozitul pe venit de catre persoanele fizice etc. De asemenea punctul doi al acestui capitol reflecta particularitatile specifice intilnite la modalitatea de retinere a impozitului pe venit prin stopajul la sursa, si contine nomenclatorul serviciilor la plata carora se retine la sursa plata impozitul pe venit.

Sumind conditiile, ordinea si particularitatile de impozitare precum si toate problemele aparute in legatura cu aceasta, analizate si desfasurate in prezenta lucrare se ajunge la concluzia ca sistemul fiscal in Republica Moldova ar trebui sa ofere stimulente privind respectarea legislatiei fiscale, intaririi sectorului privat, stimularii activitatii de antreprenoriat si sa contribuie in final la progresul social si economic al tarii.

CAPITOLUL I

1.1 Notiunea de impozit si elementele sale.

Statul exprimind interesele cetatenilor sai in diferite ramuri ale vietii, elaboreaza si aplica o anumita politica – economica, sociala, ecologica, demografica etc. Functia de reglare a statului in sfera economica se manifesta in forma financiar-bugetara, moneda si credit, mecanismul preturilor, care reprezinta un mijloc de corelatie intre subiectul si obiectul sistemului de stat al reglarii economice.

Sistemul financiar-bugetar include relatiile sociale privind formarea si utilizarea resurselor financiare ale statului – fondurile bugetare si extrabugetare. El este conceput pentru a asigura o dezvoltare efectiva a economiei, realizarea functiei sociale si alte functii ale statului. O “artera” importanta a sistemului financiar-bugetar o reprezinta impozitele [3 ?. ?. ??????? “??????” ??????, Editura ???????, 1995].

Evolutie istorica a impozitelor, diversitatea lui de la un stat la altul si indeosebi conditiile perceperii practice ofera deductie unor conceptii despre impozite. Pe linga acestea, evolutie istorica a impozitelor a fost insotita mai ales in perioada contemporana de caracterizari si teorii doctrinare care justifica necesitatea si rolul impozitelor.

Cu insemnatate conceptionala mai mare, in evolutia de pina acum a doctrinei financiar-fiscale sint acreditate teoria echivalentii impozitelor si teoriile cu argumente de natura financiara.

Teoria echivalentei impozitelor a fost formulata de cele mai multe ori concis, afirmindu-se de exemplu ca “impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat” sau ca impozitele “sint preturi stabilite prin constringere pentru serviciile guvernamentale”.

În ultimele decenii, teoria echivalentei impozitelor a fost actualizata in Statele Unite ale Americii unde Tribunalul Suprem Federal intr-un litigiu fiscal s-a exprimat astfel: “Puterea de a impune, indispensabila pentru existenta oricarui guvern civilizat, se exercita in baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului prin protectia persoanei si a proprietatii sale, prin crearea si mentinerea unor avantaje publice de care el profita”. Aceasta actualizare a teoriei echivalentei impozitelor, mai mult decit formularile teoretice anterioare ofera si caracterizarea echivalentului pe care statul modern il acorda contribuabilului platitor de impozite si care consta atit in protectia persoanelor si a proprietatii lor, cit si in toate avantajele publice social-culturale.

Facultatea sau capacitatea contributiva a cetatenilor in statele moderne se apreciaza rational ca fiind determinata de venitul sau profitul net al oricarui patrimoniu sau activitatii lucrative. Realizarea unui venit sau profit net ca diferenta pozitiva intre veniturile si cheltuielile curente ale unui patrimoniu sau activitatii lucrative este conditia elementara a perceperii de impozite si implicit a existentei unei capacitati sau facultati contributive nu numai a persoanelor fizice ci si a celor juridice.

Impozitul reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale. [4 Petru Buzeanu “Finantele publice si fiscalitatea intre teorie si practica” Bucuresti, Ed. “Romania de miine” 2000]

La etapa actuala s-a ajuns la urmatoarea definitie a impozitului: “Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil datorata conform legii bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le poseda” [5 Ioan Gliga “Drept financiar si fiscal” Bucuresti, Ed. ALL, 1995].

Din definitia de mai sus putem constata urmatoarele:

1. Impozitul este o contributie baneasca in sensul ca persoanele fizice si juridice sint datoare sa participe dupa anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii, necesare finantarii unor trebuinte social-economice in folosul intregii colectivitati. Forma pecuniara a impozitelor e obisnuita in statele moderne insa nu este exclusiva deoarece chiar si in perioada contemporana s-a recurs alaturat impozitelor datorate si platite in bani la impozite in natura.

Impozitele in bani sint cu totul predominante deoarece si cheltuielile publice se efectueaza in bani respectiv prin repartitia si intrebuintarea unor sume de bani.

În mod exceptional, unele impozite cum este cel funciar s-au perceput in natura prin obligarea producatorilor agricoli sa plateasca statului, cu titlu de impozit, o anumita parte din productia anuala de cereale. Impozitele in natura in acest fel au fost reglementate cu aplicabilitate temporara si exceptionala justificat de imprejurari exceptionale de seceta si alte cauze naturale, reprezentand un mijloc de interventie a statului in scopul protectiei consumului intern de produse agricole la preturi corespunzatoare.

Prin prisma acestor conditionari, in timp ce impozitele in bani se stabilesc in functie de cuantumul banesc al veniturilor, de valoarea exprimata in bani a cladirilor, terenurilor si altor bunuri pentru care se datoreaza, impozitele in natura se stabilesc ca parti cantitative – fixe sau in crestere – din productia agricola a fiecarui contribuabil debitor.

2. Este o contributie obligatorie in sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.

3. Impozitele sint prelevari cu titlu nerambursabil in sensul ca odata facute in scopul formarii fondurilor generale ale societatii, ele sint utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese individuale sau de grup.

4. Stabilirea autoritara unitara a impozitelor prezinta importanta sub doua aspecte: cel al instituirii exclusiv de catre organele de stat carora li s-a rezervat aceasta competenta si cel al reglementarii unitare prin norme fixe aplicabile pe intreg teritoriul statelor si pentru toti contribuabilii.

Instituirea impozitelor exclusiv de catre organele parlamentare in mod autoritar a devenit esentiala in statele moderne si contemporane – asa cum rezulta din evolutie istorica a impozitelor, pentru a se evita arbitrarul si abuzurile aparatului fiscal. În conditiile generalizarii impozitelor in statele contemporane a devenit necesara si reglementarea si aplicarea lor pe intreg teritoriul fiecarui stat, respectiv in toate diviziunile administrativ-teritoriale. Ca exceptie de la aplicarea unitara sau uniforma este admisa competenta organelor de conducere a unitatilor administrativ-teritoriale de a decide aplicarea unor impozite in raport de conditionari si particularitati locale.

5. Impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute in sensul ca subiectele impozabile datoreaza contributia numai in cazul cind realizeaza veniturile prevazute de lege ca impozabile sau dobandesc sau poseda bunuri care conform prevederilor legale sint impozabile. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele care nu sint prevazute in actele normative prin care se instituie veniturile bugetare sint abuzive si ilegale, ele fiind restituite de indata celor de la care s-au perceput fara temei legal.

În literatura de specialitate se mai retine in plus inca o trasatura a impozitului, si anume ca este o prelevare fara o contraprestatie sau fara vre-un echivalent, fapt care il deosebeste de taxe, tarife si alte plati pecuniare cu echivalente specifice. [6 ?. ?. ??????? “??????” ??????,Editura ???????, 1995]

Particularitatea impozitelor de a fi datorate fara un contraechivalent direct si imediat in folosul platitorilor de impozite se explica prin rolul lor de principale venituri publice, de mijloc financiar primordial de formare a fondurilor banesti necesare statului sau trebuintelor publice.

Spre deosebire de impozite, taxele sint si ele plati banesti reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale unor colectivitati publice care insa sint datorate de cei care beneficiaza de anumite servicii, prestari ori alte acte sau activitati ale unor organe sau institutii publice.

Conform particularitatii specifice taxelor de a fi platite cu un contraechivalent direct si imediat, cuantumul banesc al taxelor ar trebui sa fie egal cu valoarea economica a serviciului sau activitatii prestate in folosul platitorilor de taxe. În absenta acestei echivalente, daca cuantumul banesc al unei taxe depaseste disproportionat valoarea patrimoniala a serviciului prestat, aceasta taxa cumuleaza si un element de impozit, este taxa cu contraechivalent partial.

În Republica Moldova, Codul Fiscal [7 Codul Fiscal al Republicii Moldova adoptat prin legea Nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 MO Nr.62 din 18 septembrie 1997] adoptat prin legea Nr 1163-XIII din 24.07.97. in articolul 5 prevede definitia legala a impozitului prin care acesta este o plata obligatorie cu titlu gratuit,care nu tine de efectuarea unor actiuni determinate si concrete de catre organul imputernicit sau de catre persoana cu functii de raspundere a acestuia pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata. Totodata este prevazut ca taxa este o plata obligatorie cu titlu gratuit care nu este impozit.

Trebuie de mentionat faptul ca interpretind aceasta definitie legala nu este necesar de luat in consideratie forma de exprimare cit esenta celor expuse, deoarece, daca se face o interpretare mot-amot atunci se ajunge la o contrazicere in privinta terminologiei, fiindca art.93 din Codul Fiscal prevede ca taxa pe valoare adaugata este un impozit.