Pagina documente » Stiinte Economice » Strategia externa post - aderare

Cuprins

lucrare-licenta-strategia-externa-post-aderare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-strategia-externa-post-aderare


Extras din document

CUPRINS:
INTRODUCERE - NOTA EXPLICATIVA
CAPITOLUL 1: CONTEXTUL EUROPEAN
1.1. PREMISE
1.2. UE ASTAZI SI STADIUL DEZBATERII PRIVIND PROIECTUL EUROPEAN
1.2.1. Uniunea Europeana - un proiect politic bazat pe o comunitate de valori
1.2.2. Viitorul Europei si Tratatul Constitutional
1.2.3. Succesul extinderii
1.2.4. Dezbaterea privind procesul de extindere al Uniunii post UE-27
1.2.5. Evolutii comunitare
Reforma sistemelor nationale de securitate sociala
Consolidarea spatiului UE de libertate, securitate si justitie
Evolutia modelului agricol european
1.3. UNIUNEA EUROPEANA - ACTOR GLOBAL
1.3.1. UE in sistemul comertului mondial
1.3.2. UE - promotor al multilateralismului eficace
1.3.3. Cresterea profilului al Uniunii - consolidarea dimensiunii PESC/PESA
1.3.4. Politica Europeana de Vecinatate 1.3.5. Asistenta pentru dezvoltare
1.4. PROVOCARILE UNIUNII EUROPENE
1.4.1.Riscurile de securitate
1.4.2. Dependenta energetica
1.4.3. Tendinte demografice in cadrul UE
1.4.4. Capacitatea tehnologica
CAPITOLUL 2: ANALIZA SWOT A PROFILULUI ROMiNIEI
2.1. PUNCTE TARI
2.1.1. Aspecte geo-strategice: Stat la frontiera estica a UE, Vecinatatea Estica, Marea Neagra, Balcanii de Vest
2.1.2. Potential deosebit pe dimensiunea de securitate si aparare
2.1.3. Rominia -cea mai mare piata din Sud - Estul Europei
2.1.4. Sprijinul populatiei, in mare majoritate pro-europeana
2.1.5. Protectia minoritatilor
2.1.6. Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (TIC)
2.2. PUNCTE SLABE
2.2.1. Capacitatea administrativa
2.2.2. Educatia si cercetarea
2.2.3. Saracia (venit/locuitor)
2.2.4. Sistemul sanatatii
2.2.5.Competitivitate
2.2.6. Categoriile vulnerabile ale populatiei in urma aderarii
2.3. OPORTUNITATI
2.3.1. Recuperarea decalajului de dezvoltare
2.3.2. Costul scazut al fortei de munca 2.3.3. Libera circulatie a fortei de munca
2.3.4. Cresterea Produsului Intern Brut
2.3.5. Potential agricol si dezvoltarea rurala
2.3.6. Turismul
2.3.7. Rominia ca pol pentru investitii in Europa de Sud Est
2.4. AMENINTARI
2.4.1. Securitate2.4.2. Demografie si migratie
2.4.3. Provocarile societatii post-industriale
2.4.4. Cresterea preturilor
2.4.5. Diminuarea euro-entuziasmului
CAPITOLUL 3: OBIECTIVELE ROMiNIEI CA VIITOR STAT MEMBRU
3.1. CONVERGENTA SI RACORDAREA LA POLITICILE UNIUNII
3.1.1. Reducerea decalajelor de dezvoltare si cresterea competitivitatii economiei rominesti
3.1.2. Administratia publica profesionista si performanta, la nivelul standardelor UE
3.1.3. Aderarea la zona Euro
3.1.4. Consolidarea infrastructurii
3.1.5. Cercetare si dezvoltare tehnologica
3.1.6. Migratie
3.2. POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE A ROMiNIEI
CAPITOLUL 4: ACTIUNI EXTERNE SPECIFICE ALE ROMiNIEI
4.1 DIMENSIUNEA SECTORIALA
4.1.1. Securitate
4.1.2. Dezvoltare
4.1.3. Promovarea democratiei si a drepturilor omului
4.1.4. Sistemul de guvernare globala
4.2. DIMENSIUNEA GEOGRAFICA
4.2.1. UE si partenerii europeni
4.2.2. Republica Moldova
4.2.3. Relatia transatlantica - solida si coerenta
4.2.4. Extinderea zonei de prosperitate, stabilitate si securitate la vecinatatea UE
4.2.4.1. Balcanii de Vest
4.2.4.2. Politica Europeana de Vecinatate
4.2.4.3. Ucraina
4.2.4.4. Marea Neagra
4.2.4.5. Zona Caucazului
4.2.5. Rusia
4.2.6. Relatia cu alti actori / alte zone
4.2.6.1. Consolidarea relatiilor cu puteri regionale / emergente:
4.2.6.2. Orientul Mijlociu Extins
4.2.6.3.. Asia Centrala
4.2.6.4. Asia de Sud si Extremul Orient
4.2.6.5. Africa
4.2.6.6. America Latina
4.3 DIMENSIUNEA ECONOMICA
4.3.1. Promovarea prin intermediul diplomatiei a atu-urilor economice
4.3.2.Utilizarea in mod eficient a fondurilor structurale
4.3.3. Atragerea de investitii in economie
4.3.4. Promovarea companiilor rominesti in exterior
4.3.5. Promovarea comertului intra si extra comunitar
4.4 DIMENSIUNEA UMANA
4.4.1. Aspecte consulare
4.4.2. Rominii de pretutindeni
4.4.3. Relatii culturale si diplomatie publica
4.4.4. Organizatia Internationala a Francofoniei (OIF)
4.5. CONCLUZII

Alte date

? ?LEGENDA:

Verde: pasaje marcate de Strategikon din textul original. Galben comentarii, observatii proprii ale Strategikon pe textul primit de la MAE la 25 august.2006.

STRATEGIA EXTERN? POST-ADERARE

Introducere – Nota explicativa

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 constituie un moment de referinta in istoria natiunii. Este un moment la realizarea caruia a fost mobilizata intreaga societate romaneasca timp de mai bine de un deceniu. Calitatea de membru al Uniunii Europene va avea implicatii majore aproape pentru toate segmentele societatii romanesti (invers: „implicatii pentru aproape toate segmentele”), motiv pentru care este de dorit ca fiecare dintre acestea sa isi elaboreze un document strategic privind implicatiile si organizarea de dupa momentul aderarii (nefiind definit ce inseamna „segment al societatii civile”, concluzia rationamentului e viciata. I.e. Asociatia Stomatologilor din Romania, constituind un segment al societatii (civile), ar trebui sa isi elaboreze o strategie post-aderare?! Poate chiar i-ar fi utila, dar e necesara ideea in acest document?)

Documentul elaborat in continuare (as recomanda „Documentul de fata” sau „Prezentul document”, altminteri suna a referat studentesc) este necesar pentru a aduce un plus de coerenta in politica externa, pentru a stabili orientarile de baza ale acesteia si pentru a genera o perspectiva strategica la nivelul factorilor de decizie in domeniu. O strategie post-2007 este de asemenea necesara pentru identificarea rolului si a pozitiei Romaniei intr-o Uniune aflata la rascruce si pentru identificarea si valorificare oportunitatilor ce se deschis Romaniei.

Elaborarea strategiei de post-aderare este un exercitiu (poate „demers”(?), altfel, pentru o strategie post-aderare suna un pic scolareste) de auto-definire care va arata atat partenerilor europeni cat si cetatenilor Romaniei profilul, asteptarile, valoarea adaugata a tarii noastre in interiorul UE, dar si obiectivele urmarite in procesul de integrare. Îndeplinirea obligatiilor in cadrul Uniunii Europene, promovarea intereselor nationale si identificarea prioritatilor actuale sunt esentiale in perspectiva unei imagini a Romaniei de partener activ si de incredere in UE.

Strategia externa post-aderare (lipseste, credem, „nu este”/”nu reprezinta”) un program de guvernare si nici nu inlocuieste strategiile sectoriale existente (de securitate, Marea Neagra, Balcani, Orientul Mijlociu) (noi chiar avem o strategie pentru Orientul Mijlociu??!), ci vine sa le completeze si sa le angreneze intr-o logica integrata. Ea defineste un concept asupra (al / de) politicii externe a Romaniei ca stat membru UE, al rolului diplomatiei ca vector de promovare a intereselor politice, de securitate si economice, plecand (pornind) de la realitatile prezentului si asigurand suficienta flexibilitate pentru actiunea externa in viitor. Documentul invita factorii de decizie sa reflecteze asupra unor optiuni si prioritati in materie de actiune externa.

Pe un plan mai amplu, aceasta strategie atrage atentia asupra necesitatii mobilizarii tuturor resurselor (ideea pare usor liric-mobilizatoare), inclusiv a celor din afara spectrului diplomatic traditional. În lumea contemporana exista instrumente si factori care influenteaza politica externa si de aceea, orice evaluare strategica a politicii externe trebuie sa tina cont si de acesti factori (platitudine).

În aceasta logica, strategia externa post-aderare trebuie sa prezinte, in afara aspectelor cunoscute ale politicii externe, si o prezentare a contextului european in care are loc aderarea Romaniei la UE si o evaluare de tip SWOT a situatiei Romaniei la momentul aderarii (Daca urmatorul e al 3-lea, probabil ca acesta ar fi al doilea capitol, suucesiv celui introductiv? Plus, in canoanele si rigorile scrierii academice, as prefera termenul „parte”, generic si cu sonoritate mai distinsa si nescolareasca, celui de „capitol”, cu iz didactic). Al treilea capitol enunta si descrie obiectivele Romaniei ca membru al UE, cu un accent mai mare pe politica externa, urmat de un capitol concentrat mai mult (pleonasm. Eventual „focalizat asupra”) pe diversele paliere ale politicii externe, care, in functie de oportunitate, poate fi ulterior dezvoltat in planuri de actiune specifice. Orizontul de timp avut in vedere in aceasta strategie este 2013-2015. ????

Capitolul 1: Contextul european

1.1. PREMISE (sensul acestui cuvant e altul, chiar daca denaturarea e impamantenita)

Sfarsitul razboiului rece (majuscule cel putin la primul termen) si disparitia sistemului bipolar (as sugera „destramarea” / „transformarea”. Sistemul international este o realitate perena, configuratia sa, fie aceasta uni-, bi- sau multipolara reprezinta imagini, fatete, radiografii ale sale. Ca atare, sistemul se transforma din bipolar in altceva, fara a disparea. Unul dintre poli a disparut, atat) au marcat inceputul unei perioade de ample si rapide transformari pe scena internationala. Actualul sistem international trebuie sa raspunda unor noi si complexe provocari (Reificarea „sistemului international”. Nu SI trebuie sa raspunda, ci statele, sau, eventual, comunitatea internationala, ceea ce e cu totul altceva decat SI) generate de accelerarea (plus largire plus adancire a interconectarii, ca sa citez o definitie de referinta) fenomenului de globalizare, atat a oportunitatilor cat si a riscurilor, intensificarea si multiplicarea amenintarilor asimetrice, dar si amplificarea posibilitatilor de promovare a valorilor democratice si a modelului economiei de piata in spatii pana nu demult impenetrabile (gramatica!!!).

În acelasi timp, procesele de integrare regionala afecteaza si modeleaza relatiile internationale, creand un sistem international complex si interdependent (Cam simplist. SI actual e rezultatul manifestarii opuse, simultane si interconditionate a doua procese – globalizare pe de o parte, ca vector centripet, integrator si localizare/fragmentare ca vector centrifug, entropic). Astfel, viziunea unipolara a lumii se confrunta (1. nu viziunea este cea care se confrunta, 2. Exista eventual o viziune asupra unipolaritatii SI, nu una unipolara in sine) cu dezvoltarea unui univers multilateral (adica?) si multipolar care isi are originea in formarea diferitelor grupari regionale (in vocabularul academic „multipolar” inseamna ceva mai mult. Oricum, multipolarismul incipient din SI actual este generat de ascensiunea deopotriva a unor actori statali – Rusia, China si supra-statali – UE, si nu doar de cei din urma, cum s-ar intelege din text), pentru care Uniunea Europeana serveste drept punct de referinta.

În acest context („În contextul in care” e de preferat, caci securitatea interna si cea externa sunt indisolubil legate dintotdeauna, nu doar in acest context), in care aspectele interne si externe ale securitatii sunt legate indisolubil, vechea ordine a relatiilor internationale si principiile care o guvernau se transforma in mod accelerat, fiind necesare abordari si instrumente novatoare, adaptate conjuncturii actuale.

PLUS pentru a evita introducerea ex abrupto a ideii legate de securitate, am recomanda inserarea un paragraf explicativ al transformarii post Razboi rece a coceptului si practiciilor de securitate – multisectorial (politico-militar, economic, societal, ecologic), ca regionalizare (a crescut semnificativ preocuparea pentru factorii si elementele regionale de securitate in detrimentul celor internationale), etc., sugerand astfel implicit si o abordare a aderarii al UE din perspectiva securitatii in sens actual.

Totodata, emergenta unor noi puteri economice determina nu numai cresterea accentuata a competitiei pentru accesul la resurse si la piete, ci si schimbarea echilibrului de forte in sistemul politic mondial (Tautologie; una inseamna cealalta).

Rezultat al unui complex proces de armonizare si integrare, Uniunea Europeana este, in prezent, unul dintre principalii actori ai scenei internationale (extrem de debatabil – i.e. agregat sau sectorial?, dar presupun ca asertiunea e mai degraba programatica si impusa de subiectul documentului de fata).

UE parcurge in acest moment un proces de redefinire a identitatii si a coeziunii sale interne (coeziunea este prin definitie interna), in contextul necesitatii de a se afirma ca actor competitiv si dinamic intr-o lume in globalizare, dar si pe fondul „digerarii” celui de-al cincilea val al extinderii, inceput in 2004, cu aderarea primilor 10, si in curs de finalizare, prin aderarea Romaniei si Bulgariei, la 1 ianuarie 2007. Uniunea se afla, de asemenea (ideea introdusa aici nu e chiar atat de diferita fata de cea precedenta), intr-un plin proces de reconectare cu proprii cetateni si de reasezare a sustinerii acestora pentru proiectul politic european pe baze care sa corespunda preocuparilor europenilor, la inceputul secolului XXI, percepute diferit de cele de la jumatatea secolului trecut. In egala masura, Uniunea cauta raspunsuri credibile si eficiente in vederea intaririi rolului sau extern, pe fondul unei situatii dihotomice de competitie si parteneriat (simultane? Sau ce semnifica aici „dihotomic”?) cu SUA si Asia de Est (ceilalti poli majori ai momentului) (imi pare mai degraba ca e vorba de China pe de o parte si Asia de Sud-Est (tigrii) pe de alta parte). Uniunea trebuie sa faca fata provocarii de a se adapta permanent schimbarilor generate de o serie de factori, atat endogeni (adancirea integrarii, in paralel cu extinderea – asta e mai degraba o problema tocmai de alegere, si nu atat un dat, imbatranirea si scaderea populatiei – una o implica pe cealalta etc., necesitatea adaptarii institutiilor Uniunii, eficienta, transparenta si legitimitatea deciziei la nivel comunitar, comunicarea cu proprii cetateni), cat si exogeni (criza mondiala a resurselor naturale si de materii prime, competitia venind din partea celorlalti poli de putere, dar nu numai, amenintarea terorista, amenintari care tin de mediul inconjurator, cum ar fi schimbarile climatice, dezastrele naturale, pandemii etc. – poate ca aici s-ar impune adoptarea liniei European Security Strategy si subsecvent adaugarea ca factori a importului de criminalitate organizata, statele esuate, regiunile instabile, etc.).

În cele ce urmeaza se prezinta o radiografie de moment si o evaluare a evolutiei contextului european din perspectiva Romaniei, care sa ajute pozitionarea Romaniei ca viitor stat membru UE, tinand cont de interesele nationale si obiectivele pe are tara noastra doreste sa le atinga.

1.2. UE AST?ZI SI STADIUL DEZBATERII PRIVIND PROIECTUL EUROPEAN

1.2.1. Uniunea Europeana - un proiect politic bazat pe o comunitate de valori

Uniunea Europeana a devenit un sistem dezvoltat de guvernare, bazat pe interferente reciproce la diferite niveluri (?), atat in ceea ce priveste (pentru concordanta celor doua conjunctii as elimina constructia) afacerile interne, cat si in cele externe ale statelor membre si care opereaza pe baza unor principii de baza: statul de drept si suprematia legii, democratie, respectarea drepturilor omului, precum si o securitate cooperativa (Chiar daca termenul este corect, securitatea cooperativa este un principiu de baza al UE?).

La baza Europei unite stau idei si valori fundamentale la care statele membre au subscris de la initierea procesului de integrare, transpunandu-le in realitate cu ajutorul institutiilor comunitare. Aceste valori recunoscute (impartasite /comune) includ garantarea pacii, unitate, egalitate, libertate (inclusiv cele patru libertati - de enumerat), securitate si solidaritate. Obiectivele declarate ale Uniunii sunt menite sa garanteze (nu obiectivele in sine garanteaza) principiile libertatii, democratiei si al statului de drept. Pe langa (cum adica „pe langa”? Eventual „impreuna cu”, desi sunt partial subsumate) protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceste principii au fost ancorate (consfintite/consacrate, nu este totusi beletristica) in Tratatul UE.

Istoria ultimilor cincizeci de ani a demonstrat ca nu a existat o motivatie mai puternica pentru unificarea europeana decat dorinta pentru pace. Astfel (non sequitur) procesul de integrare a creat un cadru solid pentru garantarea pacii pe continentul european.

Unitatea este una din temele recurente ale Uniunii. Multe probleme actuale au incetat sa fie doar probleme nationale si de aceea doar prin eforturi conjugate ale statelor membre si prin actiunile Uniunii (repetitie partiala: Uniunea inseamna (si) eforturi conjugate ale statelor membre) se poate asigura performanta economiei europene aducand, in acelasi timp, o contributie la securitatea sociala a cetatenilor. Unitatea este in stransa legatura cu respectarea principiului egalitatii cetatenilor, dar si a statelor membre (As renunta la aceasta ultima fraza).

Un alt principiu de baza al Uniunii este acela al solidaritatii statelor membre, care asigura ca statele membre nu doar sa beneficieze de avantajele integrarii, dar sa isi asume responsabilitatea de stat membru, contribuind activ la coeziunea interna a Uniunii Solidaritatea nu este perceputa doar ca un principiu calauzitor al procesului de integrare, ci este principiul care diferentiaza UE si statele membre de alte organizatii internationale. În contextul unei Uniuni extinse, ponderea solidaritatii si implicit a coeziunii interne dobandeste valente majore in vederea aprofundarii proiectului politic european.

Gramatica, exprimare, sens!!!

As reformula:

Un alt principiu de baza al Uniunii este cel al solidaritatii statelor membre, in baza caruia acestea nu doar beneficiaza de avantajele integrarii, ci isi si asuma responsabilitatea de stat membru, contribuind activ la coeziunea interna a Uniunii. Solidaritatea reprezinta principiul care nu doar calauzeste procesul de integrare, ci diferentiaza in mod real UE de alte organizatii internationale. În contextul unei Uniuni extinse, solidaritatea si implicit coeziunea interna dobandesc valente majore in aprofundarea proiectului politic european.

Nu in ultimul rand, un principiu de baza este respectarea identitatii nationale. Interesul principal nu este „dizolvarea” unui stat membru in Uniune, ci aportul sau la constructia europeana prin calitatile distincte ale fiecarui stat. (prefer „Uniunea nu urmareste dizolvarea unui stat, ci, prin calitatile sale distincte, aportul sau la constructia europeana”). Tocmai aceasta varietate a trasaturilor – „unitatea in diversitate” - si a identitatilor nationale confera (intareste/confirma) Uniunii autoritatea morala (legitimitatea?) (Propun „legitimeaza autoritatea morala a Uniunii”).

1.2.2. Viitorul Europei si Tratatul Constitutional / Criza institutionala (As elimina „criza institutionala” – e hard si ma intreb cum va parea peste 3-4 ani, la lectura textului)

Tema centrala a dezbaterii asupra viitorului Europei este cea privind perspectivele Tratatului Constitutional, ca proiect esential pentru functionarea eficienta a institutiilor unei Uniuni extinse.

Dezbaterea actuala vizeaza atat chestiuni legate de Tratatul Constitutional stricto sensu (perspectivele continuarii procesului de ratificare, ale intrarii in vigoare, eventuala revizuire), cat si problematici mai largi privind reforma UE (eficientizarea institutiilor, cresterea gradului de democratizare si transparenta, apropierea de cetateni, extinderea si capacitatea de absorbtie a Uniunii).

Votul cu dubla majoritate, extinderea votului cu majoritate calificata, introducerea presedintiei permanente a Consiliului European, crearea functiei de ministru de externe (as opta pentru „comisar pentru...”, documentul nu e un articol de ziar) si cooperarea permanenta structurata in domeniul securitatii si apararii sunt mecanisme prevazute de Tratatul Constitutional, avand drept obiectiv eficientizarea actiunii UE, evitarea blocajelor si a procedurilor deseori (uneori / pe alocuri / in unele cazuri) greoaie existente in prezent, si care sunt susceptibile de a crea probleme.

Ajungerea la un consens asupra proiectului constitutional si intrarea in vigoare a acestuia ar oferi insa (de ce „insa”? S-a mentionat anterior in text vreun contraargument la adoptarea Tratatului?) institutiilor comunitare, Uniunii in ansamblul sau, posibilitatea de a functiona mai eficient. PUNCT. Si recomand „Dincolo de aspectele critice pe care le-a suscitat, Tratatul este un simbol al...”, Tratatul Constitutional este, in acelasi timp, dincolo de aspectele critice pe care le poate suscita, un simbol vizibil al coeziunii UE si al obiectivului sau de realizare a unei Uniuni politice din ce in ce mai apropiate (ever closer union).

1.2.3. Succesul extinderii

Extinderile succesive, de la 6 la 25/27 (de lasat 27, doar e strategie POST-aderare) de state membre reprezinta una din realizarile cele mai de succes ale Uniunii, atat ca proiect politic, cat si din perspectiva economica.

La 3 mai 2006, Comisia Europeana a dat publicitatii o comunicare privind efectele economice si comerciale ale extinderii de la 10 mai 2004 (topica de preferat) a UE cu 10 noi state membre. Concluzia generala a Comunicarii Comisiei este aceea ca, la doi ani dupa aderarea primilor (celor) 10, cea mai mare extindere a UE este considerata („a reprezentat”, altminteri rezulta ca s-a concluzionat ca extinderea este (doar) considerata un succes) un succes economic incontestabil pentru toate statele implicate (a win-win economic success – de eliminat, e pleonastic si neconsacrat ca atare. Evenentual s-ar putea lasa „win-win” si atat). Sunt prezentate efectele pozitive ale extinderii asupra cresterii economice, stabilitatii macro-economice, investitiilor intra-comunitare, continuarea reformelor structurale in cadrul Uniunii. De asemenea, raportul Comisiei „demonteaza” o serie de mituri si scenarii pesimiste vehiculate (elimina/infirma/invalideaza ... speculatii/conjecturi...) pe tema extinderii, precum cresterea migratiei ilegale sau delocalizarea masiva a companiilor. Media venitului pe cap de locuitor, fluxul investitiilor straine si ponderea exporturilor au inregistrat o dinamica pozitiva in toate cele 25 de state al UE.