Pagina documente » Medicina » Aportul medicilor arabi la dezvoltarea oftalmologiei (Sec. 9-12)

Cuprins

lucrare-licenta-aportul-medicilor-arabi-la-dezvoltarea-oftalmologiei-sec.-9-12-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aportul-medicilor-arabi-la-dezvoltarea-oftalmologiei-sec.-9-12-


Extras din document

C U P R I N S
INTRODUCERE 1
ORIGILNILE MEDICINII ARABE 3
OFTALMOLOGIA SI OFTALMOLOGII ARABI 11
Yohanna ben Masawayh (Mesie) 13
Hunayn ben Is`hac (Joannitius) 15
Thabit Ibn Qurra Al-Harrani 19
Ali ben Isa, (Jesu Haly) 23
Ammar ben Ali (Canamusali) 29
Abul Quasim Al-Zahrawi (Abulcasis) 32
Al-Hasan Ibn Al-Haitham (Alhazen) 38
Abou Bakr Al Razi (Rhazes) 41
Al-Hussein Ibn Sina (Avicenna) 45
TRATAMENTE MEDICAMENTOASE iN OFTALMOLOGIA ARABA 47
TRATAMENTUL CHIRURGICAL iN OFTALMOLOGIE 52
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 55
CUPRINS 59
1

Alte date

?Aportul medicilor arabi la dezvoltarea oftalmologiei (Sec. 9-12)

INTRODUCERE

Medicina araba infloritoare in Evul mediu a avut ca punct de plecare medicina greco-romana si s-a mentinut pana la sfarsit in limitele fundamentelor teoretice antice. La fel de adevarat este insa, ca, prin aportul arabilor, anumite discipline medicale au cunoscut o dezvoltare neintalnita anterior. Este statuat, de acum, ca una din acestea a fost oftalmologia.

În sintezele de istorie a medicinii se mentioneaza existenta specialistilor oftalmologi, literatura oftalmologica, cunostintele avansate de anatomie si fiziologie oculara, progresul tehnicilor chirurgicale. Cercetarea medico-istorica in acest domeniu a fost initiata inca in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, mai cu seama in spatiul german (Julius Hirschberg si Max Meyerhof fiind dintre cei mai importanti), dar si in cel francez (Lucien Leclerc). În ultimele decenii s-au inregistrat investigatii ale cercetatorilor arabi (in special Mohamad Wafai). Rezultatele au condus nu odata la rasturnari de opinii, considerate pana atunci verificate.

De aceea, o revenire asupra temei, cu trecerea in revista a controverselor si a stadiului actual al recunoasterilor, este justificata. Cu atat mai mult am considerat bine venita abordarea acestui subiect, cu cat in literatura de specialitate romaneasca el nu a fost tratat.

Documentarea noastra s-a bazat, deci, pe literatura universala. Exista multiple studii tintite sau colaterale referitoare la oftalmologia arabilor medievali. Accesul nostru la aceasta literatura, precum si la sursele primare, adica literatura oftalmologica a timpului, a fost prin forta imprejurarilor limitat. Ne-au stat la dispozitie textele scrise de Thabit si Canamusali, care au fost publicate in intregime, insotite de comentarii pertinente, de M.Wafai si M.Rawas in 1991. Am putut sa consultam direct lucrarea lui Hirschberg despre Johannitius din 1905. Majoritatea datelor, atat surse, cat si bibliografie, le-am adunat prin intermediul internetului. Biblioteca Araba publicata pe internet cuprinde mare parte din lucrarile originale de interes

Aportul medicilor arabi la dezvoltarea oftalmologiei (Sec. 9-12)

pentru noi si in felul acesta am consultat o seama de autori (de ex. lucrarea lui Alhazen). Parte insa din informatiile secundare oferite de paginile web nasc dificultati de stabilire a originii si de atribuire cu precizie a autorilor.

Împotriva dificultatilor, am reusit sa realizam o sinteza inchegata asupra contributiei in domeniul oftalmologiei a medicinii arabe medievale. Pentru intelegerea originii medicinii si gandirii medicale arabe, precum si a explicatiilor in specialitate am precedat tema propriu zisa de o succinta incursiune generala in teoria si practica medicala araba a timpului. Am prezentat cronologic aportul mai intai al autorilor de lucrari oftalmologice din perioada traducerilor (Mesüe, Johannitius), apoi al specialistilor afirmati (Thabit, Canamusali, Jesu Haly si opticianul Al Hazen) si nu in cele din urma al medicilor generalisti sau chirurgi, care s-au ocupat si de oftalmologie (Rhazes, Avicenna, Abul Quasim). Am considerat util sa ne oprim distinct, dar succint asupra tratamentelor medicamentoase si chirurgicale aplicate in general in oftalmologie.

Aceasta organizare a determinat capitolele lucrarii. Prin note de subsol am facut trimiterile la surse sau literatura. O lista bibliografica alfabetica ofera evidenta lucrarilor sau site-urile web folosite sau existente.

Consideram ca aportul nostru este un inceput de umplere al unui gol in literatura medico-istorica romaneasca.

Aportul medicilor arabi la dezvoltarea oftalmologiei (Sec. 9-12)

Originile medicinii arabe

Medicina este definita, in cel mai simplu mod , ca deprinderea aplicarii mijloacelor de lecuire; aceasta definitie dovedeste ca medicina este mai veche decat omul [1 Acest capitol este redactat pe baza urmatoarelor lucrari: N. Vatamanu, G. Bratescu: O Istorie a medicinii , Bucuresti 1975, pag. 9; Jean-Charles Sournia: Histoire de la medecine, La Découverte/Poche: 41. Tradus de Dr. Ibrahim Al-Bejlati, Kuweit Mai 2002, pag. 29.; Wagner,D.: Arabische und europäische Medizin des Mittelalters. In: A. Mette,Irena Winter: Geschichte der medizin.VEB Verlag Volk und Gesundheit, Berlin, 1968, p.139-140; Laignel-Lavastine: Histoire générale de la médecine, de la pharmacie, de l´art dentaire et de l`art vétérinaire. Albin Michel, Paris, vol.3, 1949; Dr. Ahmad Chaker, Istoria stiintelor, Manual de Bacalaureat, Beirut 1994; (sub ingrijirea: V.L.Bologa): Istoria Medicinii Universale. Ed.Medicala, Bucuresti, 1970; Ismail Iussef: Kamus al-Tib al-Arabi (Dictionarul medicinii arabe). Damasc, 1985; G.Sarton: The History of Science and The New Humanism. N.York. 1931

]; idee ce a fost demonstrata prin studierea arheologica a comportamentelor animalelor bolnave si inregistrarea activitatilor lor tamaduitoare; asemanatoare celor observate la om.

Indiferent de teoriile emise in vederea explicarii si demonstrarii istoriei, este cert ca bolile au existat de la inceputul vietii si au aparut deodata cu primul om care a trait pe Terra.

Prin cuvantul istorie, intelegem toate evenimentele traite si executate de om, dar cum nu prea se stiu multe lucruri despre omul primitiv, numit de altfel preistoric, istoria umana a inceput o data cu dezvoltarea popoarelor din lumea veche din cele mai mari continente, Asia , Africa si Europa.

Dintre toate popoarele care au jucat un rol important in dezvoltarea medicinii, arabii sunt ” cronologic ” ultimii inaintea renasterii medicinii in Europa in secolul al 16-lea (e.n.).

Este bine cunoscut ca arabii au preluat cunostintele medicale de la inaintasii lor si le-au dezvoltat completandu-le cu noi informatii , contribuind astfel la progresarea medicinii.