Pagina documente » Drept » Aspecte criminologice privind criminalitatea economico - financiara in perioada de tranzitie

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-criminologice-privind-criminalitatea-economico-financiara-in-perioada-de-tranzitie
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-criminologice-privind-criminalitatea-economico-financiara-in-perioada-de-tranzitie


Cuprins

CUPRINS:
CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE. 4

CAPITOLUL al II-lea: ASPECTE JURIDICO-PENALE ALE CRIMINALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE 9
Secţiunea 1: Istoricul prevederilor legale în această materie în România. 9
Secţiunea 2: Infracţiunile economico-financiare prevăzute de legislaţia penală în vigoare – trăsături juridico-penale comune 11

CAPITOLUL al III-lea: ASPECTE CRIMINOLOGICE ALE CRIMINALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE 16
Secţiunea 1: Factori ce favorizează săvârşirea criminalităţii economico-financiare. 16
A. Situaţia economică. 16
B. Sistemul judiciar. 17
C. Intervenţia statului în anumite domenii. 18
D. Controlul interior şi extern. 18
E. Sistemul bancar. 19
F. Mediul afacerilor 20
Secţiunea 2: Formele de manifestare a criminalităţii economnico-financiare. 20
2. 1. Europa Centrală şi de Est 20
2. 2. România. 28
Secţiunea 3: Criminalitatea economico-financiară organizată 65

CAPITOLUL al IV-lea: IMPACTUL CRIMINALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE ASUPRA ECONOMIEI ÎN TRANZIŢIE. 75

CAPITOLUL al V-lea: CONSIDERAŢII PRIVIND METODELE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CRIMINALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE 79

BIBLIOGRAFIE 87


EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

?

CAPITOLUL I

Consideratii generale

Marile transformari ce au avut loc in 1989, in Romania si in celelalte tari foste comuniste, au adus pe langa democratizarea respectivelor sociatati si unele fenomene negative. Unul dintre aceste fenomene este cresterea criminalitatii.

Slabirea mecanismelor legislative si de control social, lipsa de autoritate a unor institutii fundamentale, “culpabilizarea sau timorarea reprezentantilor institutiilor abilitate sa aplice legea, ca urmarea faptului ca acestia au desfasurat aceeasi activitate ca si in trecut” [1 Gh.Nistoreanu, Costica Paun, Criminologie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995, p.302.], sunt cauze ce au dus la exacerbarea fenomenului infractional.

O alta cauza in stransa legatura cu cele enuntate mai sus este faptul ca, unii indivizi au confundat si confunda inca democratia cu anarhia si libertatea de a face ce vor. Pentru acesti indivizi, democratia inseamna aparitia unor oportunitati de savarsire a unor infractiuni ce pot consta fie in acte de violenta, fie in imbogatirea rapida prin diverse “inginerii financiare”.

Aceasta escaladare a faptelor indreptate impotriva persoanei si a patrimoniului acesteia poate fi pusa, de asemenea, si pe seama crizei economice cu care se confrunta Romania.

Procesul de trecere de la economia centralizata la cea de piata libera, a atras in mod inevitabil dupa sine si unele efecte secundare: inflatie, somaj, instabilitate economica, toate acestea afectand nivelul de trai al populatiei si dand nastere sentimentelor de nesiguranta si frustrare. Scaderea nivelului de trai, reflectandu-se in imposibilitatea oamenilor de a-si asigura cele necesare traiului, ii determina uneori, pe unii dintre ei, sa se orienteze spre alte surse de venit, care de multe ori se dovedesc a fi ilegale.

Efectele crizei economice pe care le-am prezentat mai sus, au dus la aparitia unor decalaje intre aspiratiile persoanelor si posibilitatile materiale de a le satisface, adancirea acestor decalaje avand ca efect nasterea unui sentiment de frustrare, sentiment care uneori a determinat savarsirea unor fapte antisociale. Aceasta discrepanta dintre obiec­tivele individului si mijloacele pe care societatea le pune la dispozitia acestuia pentru atin­ge­rea lor a format obiectul teoriei “anomiei sociale” a sociologului american Robert Merton.

Cresterea cea mai ingrijoratoare a criminalitatii s-a inregistrat in domeniul econo­mico-financiar, acest fapt putand avea consecinte grave asupra dezvoltarii economice, a tranzitiei la economia de piata, si chiar asupra trecerii la o democratie autentica.

Criminalitatii economico-financiare i s-au dat diverse definitii. În principiu, prin acest gen de criminalitate se intelege totalitatea infractiunilor ce se produc in teritoriul sistemului economic si financiar al unei tari. Conform unei definitii noi, acest tip de criminalitate, denu­mita si “criminalitatea afacerilor” sau “coruptie economica” cuprinde “actele si faptele ilicite sau ilegale comise de indivizi, asociatii, societati sau organizatii in legatura cu derularea unor afaceri sau tranzactii financiare, bancare, vamale, comerciale, prin utilizarea inselaciunii, fraudei, abuzului de incredere, activitatii in urma carora sunt prejudiciate interesele economice colective sau particulare” [2 Sorin Radulescu, Dan Banciu, Sociologia crimei si criminalitatii, Bucuresti, Editura “Sansa”, 1996, p.204].

“Existenta unei legislatii partial adecvate economiei de piata, goana dupa acumu­larea unor profituri materiale pe orice cai, manifestata de catre unele persoane, coroborata cu slabirea sau chiar disparitia in totalitate a controlului financiar exercitat de organele apartinand chiar societatilor comerciale cu capital de stat si a institutiilor financiare, au favorizat comiterea unor mari fraude economice, pe fondul aparitiei unor grave acte de coruptie” [3 Tudor Amza, Conotatii criminogene, Bucuresti, Editura “Lumina Lex”, 1997, p.207].

Sistemul legislativ readaptat la economia de piata existent in Romania (si in celelalte tari foste comuniste), nu a putut controla decat in parte multitudinea de tranzactii economice ce se desfasurau in nou creatul climat concurential.

Astfel, faptul ca, reglementarile financiar-contabile erau incomplete sau chiar inexistente au produs cresterea exponentiala a evaziunii fiscale.

Lipsa legislatiei bancare, coroborata cu reaua credinta a functionarilor bancari, a avut ca efect savarsirea unor mari fraude in acest domeniu, fraude ce au dus uneori chiar la falimentarea unor banci. De asemenea, ineficienta legislatiei vamale si coruperea unor lucratori vamali au facut sa creasca in mod alarmant infractiunile de contrabanda. Toate aceste infractiuni, alaturi de: spalarea banilor, deturnarea de fonduri, delapidarea, concu­renta neloiala si alte asemenea fapte, ce vor fi pe larg analizate in capitolele urmatoare, au fost la inceputul anilor 1990 si din pacate inca mai sunt o constanta a sistemului economico-financiar al Romaniei.

CAPITOLUL II

Aspecte juridico-penale ale criminalitatii economico-financiare

Sectiunea 1: Istoricul prevederilor legale ce au incriminat acest tip de infractiune in Romania.

Infractiunile comise in sistemul economico-financiar au fost incriminate in Princi­patele Romane din cele mai vechi timpuri. Astfel, primul Cod Penal modern al Romaniei, adoptat in 1865 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, inspirat din Codul Penal francez din 1810 si cel prusac, continea o serie de prevederi referitoare la acest gen de fapte.

În Cartea a II-a a Codului Penal (“Despre crime si delicte in specie si despre pedepsele lor”), in articolul 140 se pedepsea cu “reclusiunea”, functionarul “insarcinat cu perceptiunea” ce a deturnat sau sustras bani publici sau privati, titluri care se aflau in “mainile lui in puterea insarcinarii sale”. Cel ce savarsea acesta fapta, pe langa pedeapsa principala, prevedea dreptul la pensie si dreptul de a ocupa o functie publica pe toata viata, daca valoarea pagubei era mai mare de 3000 lei.

Articolul 141 incrimina “nedreptele luari” savarsite de functionarii publici insarcinati cu perceperea taxelor, contributiilor si veniturilor publice care au cerut, primit ceea ce nu aveau dreptul sau mai mult decat se cuvenea sa ia ca drepturi de taxe, bani, contributii si venituri.

În capitolul intitulat “Crime si delicte contra proprietarilor”, articolul 343 pedepsea cu “reclusiunea” pe cei ce se vor declara culpabili de bancruta frauduloasa in cazurile prevazute de legea comerciala”. De asemenea, erau incriminate inselaciunea, escrocheria si plasmuirea de monede si bilete de banca.

Referitor la infractiunile de coruptie, articolul 144 al acestui Cod, prevedea pedeap­sa inchisorii, amenda (dublul valorii mitei), interdictia de a ocupa o functie publica si piederea dreptului la pensie pentru functionarii din domeniul administrativ sau judeca­toresc, care au primit mita.

Dupa Marea Unire din 1918, s-a impus adaptarea unui nou Cod Penal, aplicabil in toate teritoriile romanesti.

Intrat in vigoare in 1938, “Codul Penal – Carol al II-lea”, in Capitolul “Crime si delicte savarsite de functionarii publici” al Cartii a II-a “Crime si delicte in special” articolul 236 prevedea ca functionarul public care “isi insuseste, trafica sau intrebuinteaza pentru el sau pentru altul, bani, efecte sau alte bunuri mobile din avutul public, incredintate lui in administrare sau pastrare, in virtutea insarcinarii sale legale, comite crima de delapidare”.

Infractiunile de: dare de mita, luare de mita si trafic de influenta, erau prevazute in articolele 250,251 si 252 intr-o formulare asemanatoare cu cea a Codului Penal actual.

În articolul 540, in mai multe modalitati normative , era incriminata gestiunea frauduloasa. Astfel, comitea aceasta infractiune administratorul sau directorul unei societati care: "alcatuind un bilant fals a incasat sau platit dividende sau participatiuni sub orice forma, pentru beneficii nereale”, “a provocat la bursa sau prin raspandire de stiri false scaderea sau ridicarea valorii creantelor societatii in scopul de a-si procura beneficii” ,”a utilizat creditul societatii pentru scopuri straine obiectului social”, etc.