Pagina documente » Drept » Aspecte privind teritoriul in dreptul international. Regimul juridic al frontierei de stat al Romanie

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-privind-teritoriul-in-dreptul-international.-regimul-juridic-al-frontierei-de-stat-al-romanie
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-privind-teritoriul-in-dreptul-international.-regimul-juridic-al-frontierei-de-stat-al-romanie


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ASPECTE PRIVIND TERITORIUL iN DREPTUL INTERNATIONAL
SECTIUNEA 1. NOTIUNEA SI NATURA JURIDICA A TERITORIULUI 4
SECTIUNEA 2. ELEMENTELE TERITORIULUI DE STAT 7
2.1. Spatiul terestru 8
2.3. Dreptul international al marii 12
SECTIUNEA 3.. REGIMUL INTERNATIONAL DE NAVIGATIE PE DUNARE 16
2.4. Spatiul aerian 19
2.5. Dreptul international aerian 20
SECTIUNEA 4. PROBLEMA MODIFICARILOR TERITORIALE 21
3.1. Dobindirea originara 21
3.2. Modalitati de modificare a teritoriilor admise de dreptul international contemporan 24
CAPITOLUL II. FRONTIERA DE STAT SI REGIMUL DE FRONTIERA
SECTIUNEA 1. NOTIUNEA FRONTIEREI DE STAT SI DEFINITIA ACESTEIA 25
SECTIUNEA 2. CLASIFICAREA FRONTIERELOR 27
SECTIUNEA 3. STABILIREA, DEMARCAREA SI REDEMARCAREA FRONTIERELOR DE STAT 28
SECTIUNEA 4. PRINCIPIILE STABILIRII TRASEULUI FRONTIEREI DE STAT 31
4.1. Principiile detaliilor de planimetrie 31
4.2. Principiul liniei de determinat pe teren 31
4.3. Principiul mijlocului pinzei de apa 31
4.4. Principiul talvegului 32
4.5. Principiul senalului navigabil 32
SECTIUNEA 5. PRINCIPII DE STABILIRE A FRONTIEREI iN SECTORUL MARITIM 33
SECTIUNEA 6. PRINCIPII DE STABILIRE A FRONTIEREI AERIENE 35
SECTIUNEA 7. VECINATATEA, BUNA VECINATATE SI REGIMUL DE FRONTIERA 36
7.1. Vecinatatea 36
7.2. Buna vecinatate 37
CAPITOLUL III. REGIMUL JURIDIC AL FRONTIEREI DE STAT A ROMiNIEI
SECTIUNEA 1. DEFINITIA FRONTIEREI DE STAT A ROMiNIEI SI ASPECTE GENERALE iN LEGATURA CU ACEASTA 38
SECTIUNEA 2. FRONTIERA iN ISTORIA ROMiNILOR 38
SECTIUNEA 3. DOCUMENTE PRIN CARE S-A STABILIT TRASEUL FRONTIEREI DE STAT A ROMiNIEI CU STATELE VECINE 40
3.1. Frontiera cu Ungaria 40
3.2. Frontiera cu Republica Federala Iugoslavia 40
3.3. Frontiera cu Bulgaria 41
3.4. Frontiera cu Ucraina 41
3.5. Frontiera cu Republica Moldova 42
SECTIUNEA 4. PRINCIPII DE DELIMITARE SI SISTEME DE DEMARCARE A FRONTIEREI DE STAT ROMiNE 42
4.1. Delimitarea si demarcarea frontierei de stat intre Rominia si Ungaria 43
4.2. Delimitarea si demarcarea frontierei de stat intre Rominia si R.F. Iugoslavia 43
4.3. Delimitarea si demarcarea frontierei de stat intre Rominia si Bulgaria 44
4.4. Delimitarea si demarcarea frontierei de stat intre Rominia si Ucraina 44
4.5. Delimitarea si demarcarea frontierei de stat intre Rominia si Republica Moldova 45
SECTIUNEA 5. DATE, CARACTERISTICI SI TRASEUL ACTUAL AL FRONTIEREI DE STAT A ROMiNIEI 45
5.1. Datele frontierei de stat 45
5.2. Caracteristicile frontierei de stat 45
5.3. Traseul actual al frontierei de stat a Rominiei 47
SECTIUNEA 6. CONTROLUL SI iNTRETINEREA SEMNELOR SI CULOARELOR DE FRONTIERA 50
6.1. Frontiera romino-ungara 50
6.2. Frontiera romino-iugoslava 51
6.3. Frontiera romino-bulgara 52
6.4. Frontiera romino-ucraineana 53
SECTIUNEA 7. FOLOSIREA APELOR DE FRONTIERA SI DESFASURAREA DIFERITELOR ACTIVITATI iN ZONA DE FRONTIERA 53
7.1. Navigatia in apele de frontiera 54
7.2. Pescuitul 54
7.3. Vinatoarea 55
7.4. intretinerea cailor ferate, a drumurilor si a podurilor care traverseaza frontiera 55
SECTIUNEA 8. ATRIBUTIILE ORGANELOR COMPETENTE PENTRU PAZA FRONTIEREI DE STAT SI TRECEREA PESTE FRONTIERA A PERSOANELOR, MIJLOACELOR DE TRANSPORT SI BUNURILOR 55
8.1. Regimul juridic al frontierei de stat si atributiile organelor competente pentru paza frontierei de stat 55
CONCLUZII 59
BIBLIOGRAFIE 61
ANEXE 62

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Factor de putere, notiune complexa, dimensiune spatiala a dreptului international public si al relatiilor internationale – teritoriul – a impus si impune o serie de institutii juridice de natura sa-l protejeze, sa-i confere o stabilitate cat mai mare, sa-i scoata in relief importanta care i se acorda. Teritoriul influentea­za regimul juridic al frontierei de stat prin toate elementele sale componente si anume :

? spatiul terestru;

? spatiul acvatic;

? spatiul aerian.

Astfel regimul juridic al frontierei de stat apare ca o institutie juridica care are menirea sa afirme suveranitatea unui stat asupra propriului teritoriu acolo unde acesta este delimitat de teritoriul altui stat, la frontiere, dar totodata si pentru respectarea suveranitatii altui stat vecin. De aceea aceasta institutie poate fi privita ca un ansamblu de norme juridice interne dar si bilaterale, imbraca o serie de trasaturi distincte dreptului international public, o fiziono­mie proprie, particularizand modalitati de manifestare a unor relatii de buna vecinatate intre doua state limitrofe. Si toate acestea au ca nucleu teritoriul.

Consideratiile enuntate conduc la concluzia ca Regimul Juridic al Frontierei de Stat a fost creat ca o institutie specifica Teritoriului particularizand prevederi ale Dreptului International Public la nivel national dar si bilateral intre doua state vecine. În acest context, pentru a raspunde problematicii acestei lucrari am considerat ca necesara structura lucrarii in trei capitole care sa sintetizeze cel mai bine notiunea de Teritoriu, Frontiera de stat si regimul sau juridic si Regimul juridic al frontierei de stat.

CAPITOLUL I

ASPECTE PRIVIND TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNATIONAL

SECTIUNEA 1. NOTIUNEA SI NATURA JURIDIC? A TERITORIULUI

Spatiul planetei noastre, din puncte de vedere al regimului sau juridic se imparte in doua categorii principale: teritoriile cu regim international, nesupuse suveranitatii statelor si teritoriul statelor si teritoriile statelor (teritoriul de stat) aflat sub suvera­nitatea lor.

Teritoriile cu regim international sunt acele spatii care au un statut international , nefiind supuse suveranitatii unui stat sau unui grup de state, statutul lor juridic fiind reglementat prin principii si norme de drept international public. La baza acestui regim sta conceptul potrivit caruia spatiile respective sunt “patrimoniul comun al omenirii”. Aceste spatii sunt deschise folosirii lor de catre toate statele si popoarele in conditii de egalitate si numai in scopuri pasnice. Astfel de spatii sunt: zona internationala a spatiilor marine, spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti.

În ultima perioada de timp asistam insa la aplicarea unui regim international unor teritorii apartinand unor state. În acest mod suveranitatea statelor respective este limitata aplicandu-se norme de drept international ca o masura de gestionare a conflictelor ce au ca obiect teritoriile respective. teritoriile statelor sau teritoriul de stat sunt supuse suveranitatii lor, iar in dreptul international public, este garantat in primul rand prin principiile: principiul suveranitatii teritoriale a statului, principiul integritatii teritoriale a statelor si principiul instabilitatii frontierei statelor.

Regimul juridic al teritoriului statelor este reglementat de legislatia nationala a unui stat, in temeiul suveranitatii sale terito­riale, cu luarea in considerare a prevederilor dreptului internatio­nal. [1 Constitutia Romaniei – art.1 al.1 si 2]

În cazul statelor moderne, teritoriile lor prezinta urma­toarele caracteristici:

a. este stabil, in sensul ca el este folosit de o colectivitate umana permanent;

b. este baza materiala a existentei si activitatii statului;

c. este limitat, prin frontierele statului care limiteaza activi­tatea de guvernare a statului si competenta sa teritoriala;

Teritoriul constituie deci, impreuna cu populatia care-l locu­ieste premisa necesara a existentei statului ca entitate suverana, de sine statatoare prezentand totodata si o insemnatate esentiala pentru organizarea politica si dezvoltarea social politica a oricarei comunitati umane. Teritoriul de stat este conditia indispensabila a delimitarii spatiale si a actiunii independente in raport de celelalte state, ca subiect suveran al dreptului international. O natiune , un popor fara teritoriu nu poate fi recunoscuta ca subiect de drept international. Astfel, teritoriul apare ca expresie a suprematiei, independentei si inviolabilitatii statului si poporului care il locuieste.

Teritoriul statelor a constituit si constituie o problema impor­tanta in relatiile internationale, deoarece el reprezinta baza mate­riala a formarii al existentei statelor. Toate statele, fara nici o deo­sebire, sunt subiecte egale de drept international si, din acest punct de vedere, marimea teritoriului nu are relevanta juridica externa [2 Membrele permanente ale Consiliului de Securitate sunt:

1. S.U.A. – 9.5 milioane km2;

2. Franta – 544 mii km2;

3. Marea Britanie – 244 mii km2;

4. China – 9.6 milioane km2;

5. Federatia Rusa – 17 milioane km2.]. Totodata, marimea teritoriului si a populatiei care-l locu­ieste, bogatiile si resursele sale naturale, asezarea geografica, s.a.m.d. sunt tot atatea aspecte pe fiecare stat le ia in considerare in stabilirea si desfasurarea relatiilor sale politice, economice culturale cu alte state in cadrul sistemului interna­tional global, regional sau de relatii bilaterale.

Elementele naturale care alcatuiesc teritoriul capata relevanta juridica interna si internationala in cadrul si prin intermediul organizarii statal-administrative ca teritoriu de stat. Fiecarui stat ii este propriu dreptul de a stabili sistemul juridic si de organizare politico-administrativa a teritoriului de a utiliza potrivit intereselor sale, resursele naturale in cadrul frontierelor sale de stat.

În determinarea naturii juridice a teritoriului in dreptul international este necesar sa se porneasca de la faptul ca teritoriul constituie:

a. spatiul exercitarii puterii suverane exclusive a statului;

b. spatiul infaptuirii dreptului poporului la autodeterminare;

c. obiectul suveranitatii permanente asupra resurselor si bogatiilor naturale.

Dincolo de diversitatea formularilor, notiunea de teritoriu de stat comporta, in definitiile date de diferiti autori, doua aspecte inseparabile:

a. un spatiu nedeterminat, delimitat de frontiere;

b. suveranitatea statului asupra acestui spatiu.

Teritoriul de stat este spatiul terestru, acvatic si aerian asupra carui statul isi exercita suveranitatea sa deplina si exclusiva. El defineste limitele spatiale ale existentei si organizarii statale suverane, constituind si o notiune politica-juridica si nu geografica. Mediul geografic, totalitatea elementelor naturale care-l constituie isi manifesta influenta asupra existentei ai dezvoltarii fiecarui stat, a fiecarui popor. Aceste trasaturi sunt determinate de caracterul puterii politice, de natura drepturilor exercitate de fiecare stat ca entitate suverana in limitele spatiului sau teritorial si in raport cu celelalte state.

În doctrina de drept international cu privire la natura juridica a teritoriului de stat s-au conturat patru teorii principale. Una din aceste teorii este cea care afirma ca teritoriul este un element constitutiv al statului. Dupa cum arata Charles Rousseau ea se intemeiaza pe o confuzie intre conceptele de “conditie” si cel de “element”. El considera ca aceasta teorie este incapabila sa explice, in mod satisfacator, numeroasele fenomene sau situatii care afecteaza teritoriul de stat, in dreptul international, cum sunt cesiu­nea teritoriului sau impartirea de competente teritoriale [3 Charles Rousseau – Droit international public, Onzieme edition, Paris, 1987, p.138].

O alta teorie este a teritoriului-obiect care sustine ca teritoriul de stat este obiectul puterii statale. Diferiti autori definesc natura juridica a teritoriului de stat folosind notiunea de dominium (proprietate) si indeosebi imperium (putere publica). În functie de caracterul statului (sclavagist, feudal), de forme de proprietate si de relatiile de productie dominante la un moment dat, intr-un anumit stat, a fost formulata aceasta teorie cu privire la teritoriul?obiect al proprietatii publice sau parti­culare, teritoriul?obiect al puterii publice sau teritoriul?spatiu de exercitare a puterii suverane acordandu-se astfel prioritate fie aspectului de putere, fie celui patrimonial. În acest fel, in evolutia acestei teorii s-au conturat doua tendinte diferite: una care afirma ca statul are un drept real de proprietate asupra teritoriului sau, iar cealalta afirma ca statul exercita un drept real de suveranitate asupra teritoriului sau.

A treia teorie este a teritoriului?limita care a aparut ca o reactie la teoria statului obiect. Ea sustine ca teritoriul de stat n-ar fi decat perimetrul in cadrul caruia statul isi exercita dreptul sau de comanda. Pentru H.Grotius (sec.XVIII), teritoriul apartine puterii suverane si dreptului de proprietate publica, fiind impartit si particularilor in proprietate (privata) sau in folosinta. E.de Vattel (sec.XVIII) afirma: “teritoriul este spatiul asupra caruia natiunea isi exercita puterea sa, indeplinindu-si atat dreptul de stapanire atat in interes propriu, cat si puterea sau suveranitatea sau dreptul de conducere suverana” [4 E.de Vatell – Les droit des gens, Paris 1863, vol.I, pag.489.]. Duguit spunea ca teritoriul de stat “este limita materiala de actiune efectiva a guvernantilor”. Aceasta teorie are un caracter negativ, ea afirmand numai aspectul de limita teritoriala a competentelor statului.

În prezent, cunoaste o larga acceptare doctrinara teoria competentei, care sustine ca teritoriul de stat este suprafata terestra pe care sunt aplicate si executate un anumit sistem de reguli juridice, teritoriul statului fiind sfera competentei sale spatiale.

Teoria competentei, aparuta inca de la inceputul secolului nostru si amplu fundamentata dupa primul razboi mondial de juristi ca H.Kelsen, G.Seclle s.a.m.d. a fost sustinuta si de profesorul Ch.Rousseau.

Competenta teritoriala a statului este exclusiva si deplina. Ea se numeste suveranitatea teritoriala a statului. Prin competen­ta teritoriala se intelege competenta statului asupra oamenilor aflati in acel teritoriu de stat, asupra bunurilor si asupra faptelor ce se petrec pe el.

Competenta teritoriala (suveranitatea teritoriala) a statului are doua aspecte principale.

Un aspect pozitiv isi gaseste expresia in doua idei esentiale: suveranitatea teritoriala, care este o putere juridica dar este si o notiune functionala. Suveranitatea teritoriala este, in primul rand, un ansamblu de puteri juridice ale statului, care-i permit sa exercite intr-un spatiu limitat functiile statale (acte legislative, administrative si jurisdictionale). Aspectul functional al suverani­tatii teritoriale isi gaseste expresia in exercitarea activitatii statale pe acel teritoriu. În sentinta arbitrara din 4 aprilie 1828 in afacerea insulei Polmos se precizeaza: “suveranitatea teritoriala implica dreptul exclusiv de exercitare a activitatilor statale”.

Celalalt aspect, negativ, consta in caracterul lui exclusivist. Acesta exclude, in principiu, activitatile altor state pe teritoriul unui stat. Acest exclusivism isi gaseste expresia in monopolul statului in domeniul constrangerii pe teritoriul sau in exercitarea puterii jurisdictionale si de organizare a serviciilor publice.

În practica internationala si in doctrina de drept interna­tional, de la regula exclusivitatii suveranitatii teritoriale ale statului sunt admise anumite exceptii. Astfel, exista urmatoarele cazuri:

? Condominium, cand doua state isi exercita in conditii de egali­tate autoritatea lor politica si jurisdictionala pe un teritoriu determinat. Acest teritoriu este scos de sub competenta exclusiva a unui stat. În viata internationala, condominium a fost, in general, o situatie provizorie si de multe ori consecinta politicii coloniale. Ca exemple de comdominium se pot enume­ra: condominium ruso-japonez asupra insulei Sahalin (intre anii 1835-1875), condominium anglo-egiptean asupra Sudanului (intre anii 1893-1935), condominium anglo-francez asupra arhipelagului Noile Hebride (intre anii 1906-1980) sau condo­minium fraco-spaniol asupra Andorei (din anul 1278 pana in prezent).

? Servitutile internationale care se caracterizeaza prin restran­gerea indepedentei unui stat pe al carui teritoriu un alt stat exercita o competenta de reglementare legislativa sau adminis­trativa. Servitutea internationala presupune cedarea expresa a unui drept suveran de catre un stat altuia.