Pagina documente » Chimie, Biologie, Agronomie » Aspectele fiziologice si anatomo-patologice ale procesului de imbatranire la om

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspectele-fiziologice-si-anatomo-patologice-ale-procesului-de-imbatranire-la-om
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspectele-fiziologice-si-anatomo-patologice-ale-procesului-de-imbatranire-la-om


Cuprins

CUPRINSUL
-INTRODUCERE
- PARTEA A
STUDIUL BIBLIOGRAFIC
STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINTEI REFERITOARE LA PROCESUL DE iMBATRiNIRE
CAP I. Biologia virstelor sau ilikibiologia si raporturile ei cu gerontologia si geriatria
CAP II. Problemele teoretice generale ale studiului imbatrinirii. Privire critica asupra teoriilor referitoare la determinismul imbatrinirii.
2.1. Teorii biologice generale
2.2. Teorii viscerale si tisulare
2.3. Teorii ce pun la baza procesului de imbatrinire involutia celulara
2.4. Teorii fizico-chimice si biochimice
2.5. Teorii fizice
2.6. Conceptia biocibernetica
2.7. Sinteza teoriilor referitoare la imbatriniri in viziunea lui Gusic (1984)
2.7.1. Teoria entropiei
2.7.2. Teoria energetica a lui Strehler
2.7.3. Teoria legaturilor incrucisate
2.7.4. Teoria rolului oxidoreducerilor si modificarilor acestora in imbatrinire
2.7.5. Teoria radicalilor liberi
2.7.6. Coloizii si imbatrinirea
2.7.7. Genetica despre mecanismele imbatrinirii
2.7.8. Teoria biostructurala a imbatrinirii
2.7.9. Teoria uzurii
2.7.10. Teoria imbatrinirii prin intoxicare intestinala
2.7.11. Teoria fagocitozei
2.7.12. Teoria lizozomala
2.7.13. Teorii endocrinologice
2.7.14. Ereditatea si imbatrinirea
2.7.15. Implicatii imunologice ale imbatrinirii
2.8. Sinteza teoriilor referitoare la determinismul imbatrinirii
2.8.1. A.D.N-ul si teoriile genetice
2.8.2. Teoria neuroendocrina
2.8.3. Teoria radicalilor liberi
2.8.4. Teoria membranei
2.8.5. Teoria limitei lui Hayflick
2.8.6. Teoria declinului mitocondrial
2.8.7. Teoria Cross-Link
CAP III. Perioadele evolutiei ontogenetice la om
3.1. Perioada embrionara si fetala (intrauterina)
3.2. Perioada postembrionara (extrauterina)
3.2.1. Nou-nascutul
3.2.2. Infantilitatea si copilaria
3.2.3. Adolescenta
3.2.4. Virsta adulta
3.2.5. imbatrinirea si senescenta
CAP IV. Caracteristici morfo-fiziologice ale procesului de imbatrinire
4.1. Simptomele imbatrinirii
4.1.2. Aspectele ale imbatrinirii la nivel celular
4.1.3. Senescenta celulara
4.1.4. Apoptoza si imbatrinirea celulelor
4.1.5. Modificari structurale ale unor tesuturi si organe, legate de virsta
4.1.6. Modificari functionale legate de virsta
4.2. Procese de involutie, atrofie si scleroza ale tesuturilor si organelor
4.2.1. La nivelul aparatului locomotor
4.2.2. La nivelul tesutului mezenchimatos
4.2.3. La nivelul tesutului epitelial
4.2.4. La nivelul aparatului respirator
4.2.5. La nivelul aparatului cardio-vascular
4.2.6. La nivelul sistemului digestiv si a glandelor sale anexe
4.2.7. La nivelul aparatului uro-genitale
4.2.8. La nivelul sistemului endocrin
4.2.9. La nivelul sistemului imunitar
4.2.10. imbatrinirea si echilibrul acido-bazic, electrolitic si al lichidelor
4.2.11. La nivelul sistemului nervos central si periferic
4.3. Aspectele patologice ale procesului de imbatrinire
4.3.1. Boli ale aparatului cardio-vascular
4.3.2. Cancerul
4.3.3. Afectiuni ale vederii si auzului
4.3.4. Afectiuni ale sistemului nervos
4.3.5. Concluzii referitoare la patologia imbatrinirii
4.4. Mecanismele de baza ale imbatrinirii si initierea bolilor legate de acest proces
CAP V. Factorii xenobiotice care influenteaza procesul de imbatrinire
5.1. Factorii de risc pentru sanatate - legati de stilul de viata
CUPRINSUL

-INTRODUCERE
- PARTEA A
STUDIUL BIBLIOGRAFIC
STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢEI REFERITOARE LA PROCESUL DE ÎMBĂTRÂNIRE

CAP I. Biologia vârstelor sau ilikibiologia şi raporturile ei cu gerontologia şi geriatria
CAP II. Problemele teoretice generale ale studiului îmbătrânirii. Privire critică asupra teoriilor referitoare la determinismul îmbătrânirii.
2.1. Teorii biologice generale
2.2. Teorii viscerale şi tisulare
2.3. Teorii ce pun la baza procesului de îmbătrânire involuţia celulară
2.4. Teorii fizico-chimice şi biochimice
2.5. Teorii fizice
2.6. Concepţia biocibernetică
2.7. Sinteza teoriilor referitoare la îmbătrâniri în viziunea lui Gusic (1984)
2.7.1. Teoria entropiei
2.7.2. Teoria energetică a lui Strehler
2.7.3. Teoria legăturilor încrucişate
2.7.4. Teoria rolului oxidoreducerilor şi modificărilor acestora în îmbătrânire
2.7.5. Teoria radicalilor liberi
2.7.6. Coloizii şi îmbătrânirea
2.7.7. Genetica despre mecanismele îmbătrânirii
2.7.8. Teoria biostructurală a îmbătrânirii
2.7.9. Teoria uzurii
2.7.10. Teoria îmbătrânirii prin intoxicare intestinală
2.7.11. Teoria fagocitozei
2.7.12. Teoria lizozomală
2.7.13. Teorii endocrinologice
2.7.14. Ereditatea şi îmbătrânirea
2.7.15. Implicaţii imunologice ale îmbătrânirii

2.8. Sinteza teoriilor referitoare la determinismul îmbătrânirii
2.8.1. A.D.N-ul şi teoriile genetice
2.8.2. Teoria neuroendocrină
2.8.3. Teoria radicalilor liberi
2.8.4. Teoria membranei
2.8.5. Teoria limitei lui Hayflick
2.8.6. Teoria declinului mitocondrial
2.8.7. Teoria Cross-Link

CAP III. Perioadele evoluţiei ontogenetice la om
3.1. Perioada embrionară şi fetală (intrauterină)
3.2. Perioada postembrionară (extrauterină)
3.2.1. Nou-născutul
3.2.2. Infantilitatea şi copilăria
3.2.3. Adolescenţa
3.2.4. Vârsta adultă
3.2.5. Îmbătrânirea şi senescenţa

CAP IV. Caracteristici morfo-fiziologice ale procesului de îmbătrânire
4.1. Simptomele îmbătrânirii
4.1.2. Aspectele ale îmbătrânirii la nivel celular
4.1.3. Senescenţa celulară
4.1.4. Apoptoza şi îmbătrânirea celulelor
4.1.5. Modificări structurale ale unor ţesuturi şi organe, legate de vârstă
4.1.6. Modificări funcţionale legate de vârstă
4.2. Procese de involuţie, atrofie şi scleroză ale ţesuturilor şi organelor
4.2.1. La nivelul aparatului locomotor
4.2.2. La nivelul ţesutului mezenchimatos
4.2.3. La nivelul ţesutului epitelial
4.2.4. La nivelul aparatului respirator
4.2.5. La nivelul aparatului cardio-vascular
4.2.6. La nivelul sistemului digestiv şi a glandelor sale anexe
4.2.7. La nivelul aparatului uro-genitale
4.2.8. La nivelul sistemului endocrin
4.2.9. La nivelul sistemului imunitar
4.2.10. Îmbătrânirea şi echilibrul acido-bazic, electrolitic şi al lichidelor
4.2.11. La nivelul sistemului nervos central şi periferic
4.3. Aspectele patologice ale procesului de îmbătrânire
4.3.1. Boli ale aparatului cardio-vascular
4.3.2. Cancerul
4.3.3. Afecţiuni ale vederii şi auzului
4.3.4. Afecţiuni ale sistemului nervos
4.3.5. Concluzii referitoare la patologia îmbătrânirii
4.4. Mecanismele de bază ale îmbătrânirii şi iniţierea bolilor legate de acest proces

CAP V. Factorii xenobiotice care influenţează procesul de îmbătrânire
5.1. Factorii de risc pentru sănătate – legaţi de stilul de viaţă

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

? INTRODUCERE

„Batranetea incepe inca din copilarie, daca

nu odata cu insasi concepere individului”

C. I. Parhon

„Tineretea ni se ofera, batranetea trebuie cucerita.”

J. P. Junod

Cine dintre noi vrea sa fie batran? Cand suntem copii si adolescenti, deseori ne dorim sa fim „mari”, sa fim mai in varsta, dar dupa ce ajungem la 30 de ani, ne regasim dorindu-ne sa putem intoarce timpul sau sa putem macar incetini procesul de imbatranire. Atat la noi, cat si la cei din jurul nostru, observam rapid multiple modificari fizice si mentale, precum si cresterea susceptibilitatii la imbolnaviri ce au loc odata cu inaintarea in varsta. De asemenea vedem ca adeseori persoanele in varsta sunt ignorate si uneori chiar maltratate si cu toate acestea toti oameni, indiferent de rangul social, inteligenta, mod de viata, in mod inevitabil imbatranesc si trec prin „insultarile” (experientele) biologice si sociale ale imbatranirii.

În urma cu 400-500 de ani, speranta de viata era de 30-40 de ani. Astazi ea a crescut la 70 de ani in medie, in majoritatea tarilor dezvoltate. În secolul XX., speranta de viata a crescut cu 25 de ani, ceea ce s-a numit „cadoul secolului”.

Factori complecsi au contribuit la aceasta evolutie spectaculoasa si la imbatranirea demografica: procesele sociale si economice, scaderea nasterilor, dezvoltarea stiintelor medicale, ameliorarea alimentatiei si a asistentei medico-sanitare, toti determinand in final, reducerea morbiditatii si mortalitatii generale. Îmbatranirea este un proces care implica acumulare unor modificari care pot fi atribuite unor cauze multiple ca defecte genetice, factori de mediu, boli si factori ereditare. Numeroase conditii patologice se asociaza acestui proces, determinand dezvoltarea cataractei, diabetului si degenerescentei maculare.

În 1988, OMS a inclus problema imbatranirii printre primele 5 probleme de sanatate ale lumii, alaturi de bolile cardiovasculare, cancer, SIDA si alcoolism.

Îmbatranirea a fost definita in diferite moduri ca fiind:

1.) o scadere progresiva a eficientei celulare ce are loc dupa maturare

2.) totalitatea schimbarilor ce au loc in organismele vii odata cu trecerea timpului

3.) insumarea totala a modificarilor odata cu trecerea timpului care duc la alterari functionale si moarte

Un principal aspect al imbatranirii este scaderea abilitatii de adaptare la schimbarile mediului – de a mentine homeostazia. Pe masura ce schimbarile creeaza stres in organismele imbatranite, echilibrul homeostatic devine tot mai nesigur; eventual, stresul depaseste capacitatea organismului de a se adapta si astfel intervine moartea.

Exista atat de multe cai prin care organismul uman poate esua in decursul procesului de imbatranire incat este imposibil de a defini imbatranirea intr-un singur mod specific, complet. Putem spune doar ca imbatranirea este o crestere progresiva a susceptibilitatii la un numar extraordinar de evenimente patologice sau vatamatoare. Organismul este astfel „coplesit de stricaciuni” incat tinde incet spre a se opri.

Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic, indiferent de varsta cronologica), senescenta cuprinde ultima perioada a vietii, in cadrul careia se delimiteaza senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice severe. Senescenta este un proces fiziologic, asociat de regula cu imbatranirea, dar nu obligatoriu cu imbolnavirile. Astazi se considera ca prag al batranetii varsta de 60-65 de ani.

Se presupune ca mai mult de 20% din populatia tarilor dezvoltate va avea o varsta mai mare de 65 de ani in urmatorii 25 de ani, astfel ca nu este deloc surprinzator interesul acordat cercetarii procesului de imbatranire.

Evolutia demografica actuala a adus in prim plan fenomenul „imbatranirii demografice”, delimitat, cum se stie, de cresterea numarului persoanelor varstnice in structura generala a populatiei.

Desi persoanele varstnice au constituit totdeauna o parte a populatiei, numai in cursul ultimelor decenii natiunile si comunitatea mondiala si-au indreptat atentia asupra problemelor de ordin social, economic, stiintific, ridicate de fenomenul imbatranirii si al caracterului sau universal. Astfel, ca o recunoastere a implicatiilor acestui fenomen, anul 1982 a fost declarat de Natiunile Unite „An international al persoanelor varstnice”, in aceleasi an avand loc la Viena „Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite consacrata imbatranirii.”

Prognozele demografice apreciaza ca si in continuare populatia varstnica va creste mai rapid decat cea nevarstnica; astfel populatia activa (de la 15 ani la 59 de ani) va creste cu 8%, in timp ce populatia de peste 60 de ani va creste cu 89% (54% in tarile dezvoltate, si 123% in cel mai putin dezvoltate sau in curs de dezvoltare). (www.literatureresearch.aging).

La noi, in perioada 1930-1975, ponderea persoanelor de peste 60 ani a crescut cu circa 110% (de la 5,9% la 14,3%), in anul 2000 estimand-se atingerea unui ponderi de 17%.(www.agingresearch_diseases.com).

Cauzele care explica ascensiunea fenomenului de imbatranire privesc scaderea mortalitatii, progresele medicinei, in corelatie cu cresterea nivelului de trai; in tarile dezvoltate progresele medicini, previzibil in deceniile urmatoare, vor mari rata de crestere numerica a populatiei varstnice, prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii.

Persoanele varstnice sunt cele care se afla in cea de a treia sau a patra perioada a existentei, perioada in care pierderile si declinul pe plan fiziologic, psihologic, economic si social sunt cele mai grave, aceste pierderi nefiind totdeauna datorate unei evolutii biologice, fiind implicati concomitent factorii sociali, economici si culturali.

Cresterea numerica a varstnicilor a dus la aparitia de mutatii in structura morbiditatii, in sensul predominatei bolilor cronice si, consecutiv, a cresterii necesarului de prestari medicale.

Se apreciaza ca dincolo de 65 de ani (varsta considerata ca inceputul varstei a III.-a) individul are aproape 50% sanse sa nu fie sanatos, sa aiba nevoie de ingrijire medicala sau chiar spitaliceasca.

Studii efectuate cu deosebire in ultimii ani ofera o imagine sugestiva pentru dimensiunea aspectelor medicale ale fenomenului de imbatranire demografica. Astfel, se precizeaza ca 42% din persoanele de peste 65 de ani sunt bolnave, 4% fiind internate permanent. S-a stabilit, pe alta parte, ca 55% din cancer se dezvolta la persoanele varstnice.

Este, de asemenea, cunoscuta „polipatologia” caracteristica varstnicului, adica prezenta concomitenta a mai multor boli la acelasi individ, media la varstnicul bolnav se apreciaza ca fiind de 4-5 boli.

Cresterea supravietuirii persoanelor varstnice a impus o „periodizare” a varstei a treia, care, chiar daca este artificiala, se dovedeste utila atat studiului, cat si comunicarii intraprofesionale.

Clasificarea cea mai folosita astazi distinge urmatoarele categorii:

? intre 65 (60) – 75 de ani – trecerea spre batranete sau perioada de varstnic;

? intre 75-85 (90) de ani – batranetea medie sau perioada de batran;

? peste 85 (90) de ani – stadiul marii batranetii sau perioada de longeviv. (Gusic,IV.,1984)

De fapt, modificarile specifice procesului de senescenta incep inca din perioada de adult, adica asa cum se considera de regula, de la varsta de 45 de ani, perioada de 45-59 de ani fiind desemnata ca varsta de mijloc, „middle age”, iar cea intre 50-60 de ani – presenescenta sau presenium.

Îmbatranirea este un proces de diferentiere in interiorul unui organism, ca si de la un individ la altul. Diversele schimbari fiziologice par sa fie in raport direct cu imbatranirea, dar multe persoane varstnice conserva capacitatile lor functionale in pofida unui degenerescente organice aparente.

Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic indiferent de varsta cronologica) senescenta corespunde de fapt ultimei perioade a vietii; dar, in cadrul acesteia, unii autori delimiteaza senilitatea ca perioada finala deteriorativa. Pe alta parte, astazi este stabilit faptul ca senescenta nu este o boala, fiind vorba de doua procese diferite, imbatranirea si imbolnavirile zise „de varsta”, care, de regula, dar nu obligatoriu, se asociaza.

Îmbatranirea individuala realizeaza cateva „tipuri de imbatranire”, in care se incadreaza toti indivizii, tipuri cunoscute.

Astfel „imbatranirea fiziologica” armonioasa, in care asa-zisa varsta cronologica se identifica cu varsta biologica, se cheama ortogerie sau eugerie. În opozitie cu aceasta, exista imbatraniri „nefiziologice”, ca „imbatranirea prematura”, cand varsta biologica corespunde unei varste calendaristice mai mari decat cea reala si „imbatranirea accelerata”, cand ritmul de imbatranire se accelereaza de la un moment dat, asa cum se intampla de pilda la unele persoane dupa pensionare.

Aceste tipuri de imbatranire interfereaza cu imbolnavirile, ceea ce determina sa fie incluse si ele in ceea ce se numeste ” imbatranirea patologica” ; aceasta nu inseamna insa ca batranetea este o boala. În sfarsit, exista o varianta de imbatranire in care diversele aparate si sisteme sunt angajate diferit, nesincron („imbatranire asincrona”), descriindu-se: „imbatranirea cu profil cardiovascular”, cu „profil cerebral”, cu „profil artropatomezenchinal”, cu „profil cutanat”, etc., in care aparatele si functiile mentionate se inscriu cu modificarile de imbatranire, dominate in contextul general al aparatelor si sistemelor functionale ale organismului. În sfarsit, exista si alte clasificari ale tipurilor de imbatranire, care au insa o valoare teoretica.

Ca urmare se impun eforturi pentru difuzarea si insusirea unei conceptii stiintifice, realiste despre imbatranire, ca o etapa fireasca, obligatorie a existentei umane, careia trebuie sa i se asigure o desfasurare demna, plina de respect, ferita de griji si de boli si spre a fi bine suportata si chiar valorificata in folosul familiei, al societatii. Este ceea ce s-a delimitat prin conceptul de „pregatire pentru imbatranire” (Lehr,1986), o ramura a disciplinelor educationale, care apeleaza la un numar mare de discipline: gerontologie, geriatrie, psihologie, educatie sanitara, sociologie, antropologie, etica.

Înca din Antichitate, mari ganditori au afirmat ca imbatranirea se pregateste din tinerete. Intrarea in aceasta etapa a vietii cu o pregatire corespunzatoare va fi benefica si pentru individ si pentru societate, iar lipsa de pregatire, este usor de dedus, va avea efecte inverse.

Cu aceasta ocazie, vreau sa multumesc din suflet Doamnei Profesoare Coordonator, Victoria Doina Sandu, pentru tot ajutorul acordat, precum si tuturor celor care m-au sustinut si indrumat in realizarea acestei lucrari.