Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Caracteristici ale evolutiei sistemului psihic uman si stadii ale evolutiei sistemului psihic

Despre lucrare

lucrare-licenta-caracteristici-ale-evolutiei-sistemului-psihic-uman-si-stadii-ale-evolutiei-sistemului-psihic
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-caracteristici-ale-evolutiei-sistemului-psihic-uman-si-stadii-ale-evolutiei-sistemului-psihic


Cuprins

Cuprins
I. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE. CARACTERISTICI ALE EVOLUTIEI SISTEMULUI PSIHIC UMAN
I.1 NIVELE ALE DEZVOLTARII UMANE
I.2 CARACTERISTICI SI LEGI ALE DEZVOLTARII SISTEMULUI PSIHIC UMAN
I.2.1 PATERNURILE INDIVIDUALE ALE DEZVOLTARII PSIHOSOMATICE
II. CARACTERISTICI ALE EVOLUTIEI SISTEMULUI PSIHIC UMAN. REPERE ALE EVOLUTIEI IN ONTOGENEZA
II.1 MODELUL DEZVOLTARII PSIHOSOCIALE ELABORAT DE ERIKSON
II.2 MODELUL DEZVOLTARII COGNITIVE ELABORAT DE J. PIAGET
II.3 STADIALITATEA EVOLUTIEI JUDECATII MORALE REALIZATA DE PIAGET SI KOHLBERG
II.3.1 TEORIA LUI PIAGET ASUPRA DEZVOLTARII MORALE
II.3.2 TEORIA LUI KHOLBERG ASUPRA DEZVOLTARII MORALE
III. EOLUTIA PSIHOMOTRICA IN ONTOGENEZA. IMPORTANTA PSIHOMOTRICITATII PENTRU DEZVOLTAREA SOMATOPSIHICA GENERALA
III.1 UNELE REPERE PRIVIND DEZVOLTAREA LATERALITATII IN ONTOGENEZA
III.2 CORPORALITATE SI ACTIUNE IN FORMAREA IDENTITATII
III.3 ASPECTE ALE EVOLUTIEI COORDONARII IN ONTOGENEZA SI ORGANIZAREA RASPUNSURILOR MOTRICE
IV. STADIALITATEA PSIHODINAMICA. REPERE ALE DEZVOLTARII PSIHICE NORMALE IN PERIOADA VARSTELOR DE CRESTERE
IV.1 CONCEPTUL DE STADIU PSIHODINAMIC. PERIODIZARE
IV.2 REPERE ALE DEZVOLTARII PSIHICE NORMALE LA VARSTELE DE CRESTERE
IV.2.1 VARSTA SUGARULUI (0-1 AN)
IV.2.2 VARSTA ANTEPRESCOLARA (1-3 ANI)
IV.2.3 VARSTA PRESCOLARA (3-6/7 ANI)
IV.2.4 VARSTA SCOLARA MICA (6/7-10/11 ANI)
IV.2.5 VARSTA SCOLARA MIJLOCIE (PUBERTATEA) - 10/11 - 14/15 ANI
IV.2.6 VARSTA SCOLARA MARE (ADOLESCENTA) - 14/15 - 18/20 ANI
V. SISTEMUL PSIHIC UMAN - SISTEM INTEGRAT MACROSISTEMELOR BIOLOGIC SI SOCIOCULTURAL
V.1 PRINCIPIUL INTEGRARII
V.2 FIINTA UMANA- SISTEM INTEGRAT MACROSISTEMULUI NATURAL, COSMIC
V.2.1 ECOURI INDIVIDUALE CA URMARE A INTEGRARII FIINTEI UMANE MACROSISTEMULUI COSMIC
V.2.2 ECOURI INDIVIDUALE ALE INTEGRARII FIINTEI UMANE MEDIULUI NATURAL TERESTRU
V.3 ASPECTE ALE INTEGRARII FIINTEI UMANE MACROSISTEMULUI SOCIO-CULTURAL. IMPORTANTA FAMILIEI SI A RETELEI SOCIALE A COPILULUI PENTRU DEZVOLTAREA SA PSIHICA
V.3.1 IMPORTANTA GRUPULUI MIC IN DEZVOLTAREA PSIHICA
V.3.2 FAMILIA ? FACTOR HOTARATOR IN DEZVOLTAREA COPILULUI
V.3.3 DEZVOLTAREA RETELEI SOCIALE
V.3.4 GRUPURILE SCOLARE. CLASA DE ELEVI
VI. JOCUL SI ROLUL SAU PENTRU DEZVOLTAREA SOMATO-PSIHICA
VI.1 JOCUL SENZORIO-MOTOR
VI.2 JOCUL SIMBOLIC

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE. CARACTERISTICI ALE EVOLUTIEI SISTEMULUI PSIHIC UMAN.

Dezvoltarea umana desemneaza, in general, un proces complex, unitar integrator, constand din ansamblul schimbarilor (de ordin cantitativ si calitativ) in plan somatic si psihic ale individului, de la nastere si pana la moarte. Aceste schimbari au sens ascendent, determinand ameliorari adaptative la solicitarile interne si externe, si presupun crestere, maturizarea si diferentierea diferitelor procese si functii somatice si psihice. Datorita permanentei schimbari si prefaceri a vietii sale psihice, se poate afirma ca omul nu este aproape niciodata identic cu el insusi, pastrandu-si permanent, insa, identitatea de sine.

In sens restrans, unii autori vorbind despre dezvoltare, considera numai perioadele de crestere: Ann Birch (2000) defineste dezvoltarea ca fiind, aproximativ, modul in care copilul “biologic” se transforma in adultul “social”; de asemenea, in conceptia lui J. Piaget, dezvoltarea psihogenetica este transformarea psihicului copilului in psihic adult.

2.1. Nivele ale dezvoltarii umane

“Dezvoltarea este somatica, fiziologica, psihica si sociala, fiecare dintre ele avand legitati proprii de sisteme [1 Impunerea conceptului de sistem, elaborat in varianta sa moderna de Bertalanffy (ca ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune ordonata nonintamplatoare) a pus in evidenta o forma superioara de organizare a materiei, in sensul cresterii capacitatii de supravietuire si perpetuare a speciei (deci de adaptare la mediu, de conservare si protejare a identitatii, a informatiei genetice). Sistemul - in conceptia lui P. Popescu-Neveanu (1978)- este un ansamblu de elemente interdependente (indiferent de natura lor), caracterizat prin: desfasurare spatio-temporala dinamica, existenta legaturilor de natura substantiala, energetica si informationala intre elementele sistemului si intre acesta si mediu, structura si organizare ierarhica.

De ce stau impreuna elementele unui sistem ? Scopul este, desigur, legat de adaptare si de eficienta, iar din punct de vedere fizic este posibil, atunci cand fortele de interactiune dintre elementele sale sunt mai puternice decat cele de interactiune dintre sistem si mediu.

Sistemul cibernetic - dupa M. Golu (1975) - este un tip de organizare informationala in cadrul careia se exercita influenta inversa a marimilor de iesire (out-put) asupra marimilor de intrare (in-put), sau a executiei asupra comenzii, si care se particularizeaza prin: hipercomplexitate, organizare ierarhica, (care presupune existenta cel putin a urmatoarelor elemente: blocul de receptie a semnalelor din mediu, blocul de prelucrare si interpretare a informatiei si de emitere a comenzilor, blocul de executie, conexiunea inversa de autocontrol) ; tendinta antientropica, in sensul mentinerii organizarii interne si emergenta (conform organizarii de care dispun, avand legi de functionare integrala, sistemele produc raspunsuri ce nu pot fi explicate aditiv, nu sunt reductibile la elementele componente, ajungand la efecte si comportamente globale, calitativ superioare).] complexe si, in acelasi timp, interdependente, dar pe nivele ponderale diferite, cele mai complexe si mai umane, fiind dependente de cele mai simple, biologice” [2 M. Epuran, “Dezvoltarea psihica. Aspecte ale dezvoltarii psihice in ontogeneza”, Bucuresti, ANEFS,1999].

În literatura de specialitate sunt specificate 3 niveluri de dezvoltare, intre care exista interdependente multiple si variate:

? dezvoltarea biologica (somatica) – data de ansamblul schimburilor fizice, morfologice si biochimice ale organismului (Golu, P., Zlate, M., Verza, E (1995); “... consta in procese de crestere si maturizare fizica, in transformari ale biochimismului intern al organismului, in schimbari cantitative si calitative ale activitatii nervoase superioare.” [3 Cretu, Tinca, “Psihologia educatiei”, Universitatea din Bucuresti, Editura Credis, 2004, p.25] (T. Cretu, 2004)

? dezvoltarea psihica – consta in ansamblul proceselor de formare si restructurare continua a unor insusiri, procese, functii si structuri psihocomportamentale prin valorificarea subiectiva a experientei social istorice, in vederea dezvoltarii posibilitatilor adaptative ale organismului; de exemplu, dezvoltarea neuropsihica consta in maturizarea morfologica si functionala a sistemului nervos (mielinizare, dezvoltarea activitatii bioelectrice, integrarea ierarhica a functiilor sistemului nervos, reglarea raporturilor intre excitatie si inhibitie etc), fenomenul invatarii, formarea sistemelor de cunostinte, dezvoltarea functiilor psiho-dinamogene, a trasaturilor de caracter etc.

? dezvoltarea sociala – consta in modificari psihocomportamentale adaptative in functie de asimiarea influentelor mediului social (reglarea conduitei individului in conformitate cu normele, valorile, cerintele mediului social in care trebuie sa se integreze).

1.2. Caracteristici si legi ale dezvoltarii sistemului psihic uman

? Evolutia sistemului psihic uman este neliniara si complexa, caracterizata de dezvoltarea inegala intre diferitele caracteristici psihice. J. M. Tanner si colab (1960) - citati de U. Schiopu si E. Verzea (1995)- au subliniat faptul ca, la nivelul psihicului uman, este vorba de o dezvoltare dizarmonica, supusa tendintei continue spre armonizare, generata de structurile primare ale caracteristicilor individuale si de caracterul complex al vietii si experientei.

Aceste transformari ale sistemului psihic uman, cu sens adaptativ, au o serie de caracteristici:

- sunt neliniare si polimorfe; campul combinatoric imbraca o plaja intinsa de valori;

- imbinarea imprevizibila a transformarilor continui cu cele discrete (existenta momentelor de salt calitativ);

- caracterul aleator al combinarilor diferitelor grupe de operatori (rezultand existenta relatiilor de tip probabilist) etc.

Evolutia sistemul psihic uman nu se reduce la multimea combinatiilor de valori date de o situatie existenta la "intrare" sau la "iesire" , ci se distinge printr-un mare numar de grade de libertate, existand in mod potential si alte posibilitati de evolutie. Pe masura ce un sistem se maturizeaza se imbogateste si se diversifica plaja alternativelor pentru atingerea scopurilor.

? Activitatea [4 Activitatea (desfasurare de energie in timp si spatiu, sub influenta informatiei) este o forma particulara a miscarii. Aceasta este determinata de 4 dimensiuni: informatia energia, spatiul si timpul.

Activitatea umana exprima conjugarea fenomenelor emotional - energetice cu cele informationale, care dau sens actiunii. S.P.U. este cel ce “conduce” activitatea: o planifica, o declanseaza, o sustine pe tot parcursul desfasurarii ei si o regleaza, urmarind adaptarea - supravietuirea fiintei umane, precum si obtinerea starii de confort fizic si psihic (ca “traire” subiectiva a rezultatului activitatii).

Subsistemul cognitiv – determina sub aspectul continutului informational activitatea.

Subsistemul activator – dinamizator al S.P.U. determina sub aspect energetic activitatea. Reglarea energetica este cea care determina organismul sa se deschida catre exterior, pe cale informationala (T. Caba, M. Caba, 1986) si impinge catre actiune. Subsistemul activator-dinamizator uneste ierarhic afectivitatea – cu mecanisme neurohormonale sub comanda vegetativa (automata-inconstienta), cu motivatia - care are si componente, pulsiuni inconstiente, in majoritatea fenomenelor de natura motivationala fiind insa constiente si cu cele voluntare (vointa), care sunt sub control exclusiv constient.

Subsistemul psihomotor este cel care conditioneaza si determina activitatea din punctul de vedere al executiei (instrumental si operational)

Timpul, informatia si energia reprezinta resurse fundamentale ale activitatii umane

S.P.U. orienteaza activitatea umana dupa principiul “COSTURI-BENEFICII”. În orice moment acesta evalueaza si impune activitatea care aduce maximum de beneficii cu costuri minime. Aceste beneficii si costuri se raporteaza la interesul major al intregului sistem biopsihic, care poate sau nu sa coincida cu dezideratul urmarit de subiect.

COSTURILE sunt date de consumul resurselor substantial- energetice ale organismului – sub forma efortului, a resurselor materiale si temporale investite in activitatea respectiva.

Am identificat in activitatea performantiala, in general si in activitatea sportiva, in special:

- efortul de sustinere – capacitatea de a mobiliza resurse insemnate pentru a invinge obstacole sau pentru a rezolva probleme prin angajament exceptional; in cadrul acestuia se poate, de asemenea, diferentia, intre:

- efortul de conducere – care presupune analiza proceselor de comunicare, comanda si control ;

- si efortul de executie – care se refera la rezolvarea unor sarcini date in conditiile cerute.

- efortul de abtinere – organizarea si rationalizarea regimului de viata – incepand cu refacerea), in conformitate cu criteriile eficientei tuturor subsistemelor biologice si psihosociale (igiena respiratiei, a alimentatiei, a hidratarii, a odihnei active si pasive, precum si igiena psihica). Capacitatea subiectului de a bloca sau amana reactia la anumiti stimuli externi sau impulsuri interne; este specific tipului temperamental dominant flegmatic sau coleric);

BENEFICIUL – este valoarea sociala produsa, la care se asociaza trairea psihica corespunzatoare succesului sau esecului activitatii. El are o forma materiala – performanta oficial consemnata si difuzata, cu toate consecintele obiective si subiective implicate:

- consecinte obiective – note, premii, medalii, etc;

- consecinte subiective - incredere in sine, consolidarea imaginii de sine, stari de bucurie, optimism etc.

Insuccesul, mult mai frecvent, creeaza situatii si stari opuse, care rezulta din nerealizarea obiectivelor propuse, producand stari emotionale negative (furie, frustrare, depresie, neincredere, apatie).

Eficienta este calitatea de a produce efectul pozitiv asteptat, in conditiile economiei resurselor; ca indice calculat, se exprima prin raportul indicatorilor ce exprima efectele (rezultatele actiunii, performanta) si eforturile: volumul investitiilor - costurile (energie psihica si nervoasa, timp “cheltuit” etc):

Eficienta = Efecte / Eforturi

Din formula de mai sus rezulta importanta hotaratoare pe care “manipularea” principalelor resurse: timpul, informatia si energia o are pentru optimizarea activitatii.

În mod aparent, activitatea activitate umana, se desfasoara intr-o permanenta si frustranta lipsa de timp. Orice activitate educationala trebuie sa inceapa cu identificarea resurselor si gestionarea lor eficienta.