Pagina documente » Drept » Cercetare criminologica intermediara

Despre lucrare

lucrare-licenta-cercetare-criminologica-intermediara
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-cercetare-criminologica-intermediara


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I
CERCETAREA CRIMINOLOGICA....4
1. Explicatii introductive4
2. Criminalitatea ca fenomen social.4
a) Criminalitatea legala.............5
b) Criminalitatea aparenta..........5
c) Cifra neagra........6
3. Scopul criminologiei.7
4. Functiile criminologiei.............7
CAPITOLUL II
TEORIILE BAZATE PE CARACTERISTICI FIZICE.9
1. Teoriile tipurilor fizice9
1.1. Introducere.........9
1.2. Franz Joseph Gall (1758 - 1828)...........10
2. Teoriile antropologiei criminale...12
2.1. Cesare Lombroso (1835 - 1909)............12
2.2. Charles Giring..15
2.3. Ernest A. Hotoon (1887 - 1954)............17
3. Teoriile tipurilor de corp...........19
3.1. Ernest Kretschmer(1888 - 1964)............19
3.2. William Sheldon.21
3.3. S. Glueck si E. Glueck.........23
3.4. Juan B. Cortes...25
4. Teoriile bioconstitutionale.........26
5. Teoria constitutiei criminale.......30
CAPITOLUL III
TEORIILE PRIVIND FACTORII BIOLOGICI SI COMPORTAMENTUL CRIMINAL.............34
1. Primele cercetari in directia criminalitatii mostenite.........34
2. Teoria lui Giring...35
3. Teoriile privind studiul gemenilor..............37
4. Teoriile privind studiul adoptivilor............39
5. Teoriile privind dezechilibrul biochimic......41
6. Teoria privind complementul cromozomial xyy si xxy......43
7. Functionarea sistemului nervos central.......47
8. Incapacitatea de a invata.........49
9. Functionarea autonoma a sistemului nervos.50
CAPITOLUL IV
CONSIDERATII ASUPRA TEORIILOR PREZENTATE........52
1. Aprecieri introductive............52
2. Numarul mic al infractorilor condamnati fata de numarul lor real..........53
3. Imposibilitatea gasirii unui grup de control acceptabil...54
4. Critica teoriilor prezentate......55
5. Concluzii si implicatii............61

EXTRAS DIN DOCUMENT

?TITLUL I

CERCETAREA CRIMINOLOGIC?

1.Explicatii introductive

Este stabilit faptul ca criminologia, ca stiinta, analizeaza si explica etiologia criminalitatii relevate sau aparente, ocupandu-se prioritar de stabilirea metodelor si mijloacelor prin care se poate realiza o preventie reala contra fenomenului criminal, dar aceasta nu ar avea suportul social si nici sustinerea legala daca societatea nu ar simti nevoia unor asemenea preocupari.

Pentru stabilirea metodelor si mijloacelor prin care se poate realiza preventia contra fenomenului criminal, criminologia trebuie deci sa stabileasca mai intai care sunt factorii ce duc la declansarea comportamentului criminal, pentru a-i putea inlatura sau controla. În scopul identificarii acestor factori, criminologia si-a largit mereu orizontul de cercetare, apreciindu-se acum ca obiectul de studiu al criminologiei este criminalitatea ca fenomen social, fapta penala comisa, faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.

2. Criminalitatea ca fenomen social

Criminalitatea este constituita din ansamblul infractiunilor care se produc intr-o anumita perioada de timp si intru-un spatiu bine determinat.

Majoritatea metodelor permit cunoasterea criminalitatii legale; ele pot sa releve o criminalitate aparenta, evident mult mai ampla, dar care nu permite apropierea decat de departe de criminalitatea reala cand este vorba de criminalitatea globala. Cifra neagra insa exista si o mare parte a criminalitatii reale scapa cercetarilor, privand cercetarea de un volum foarte mare de cunostinte (informatii).

Dupa cum se poate vedea, criminalitatea are trei componente:

a) Criminalitatea legala-numarul faptelor ce privesc incalcarea legii penale si unde hotararile de condamnare au ramas definitive. Aceasta cuprinde, asadar, doar acele infractiuni care au fost determinate printr-o condamnare data de tribunal. Pentru cercetatori, doar autorii acestor infractiuni, considerati autori identificati, pot fi analizati ca tinand cont de sex, varsta, nationalitate, domiciliu, activitatea social-economica etc. Se poate intampla ca unele dintre infractiunile care nu apar in statisticile criminalitatii legale, sa figureze in acelea ale criminalitatii aparente, fiindca exista multe cazuri in care infractiuni nu au dat niciodata loc unei condamnari, fie ca pluralitatea infractiunilor determina o condamnare unica, fie ca infractiunea nu a fost descoperita sau chiar a beneficiat de o impunitate ori actiunea a incetat prin amnistie, prescriptie sau decesul autorului; fie ca autorul lor nu a putut fi identificat.

b) Criminalitatea aparenta-cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si care au fost aduse la cunostinta puterii publice, fiind inregistrate ca atare. Sunt multe cazuri in care nu intervin condamnari, cu toate ca existenta infractiunii este incontestabila. Principalul decalaj intre criminalitatea aparenta si criminalitatea legala provine din aceea ca autorii unui important numar de infractiuni constatate nu au putut fi identificati. Statisticile politiei cuprind intre 50% si 60% infractiuni in care infractorii nu au fost descoperiti, aceasta proportie fiind in continua crestere si nu diminuare. Anchetele deschise dupa descoperirea sau denuntarea faptelor nu ajung la condamnare si uneori se ajunge la concluzia ca faptele antisociale semnalate nu reprezinta un delict; altadata, examenul volitional la autor nu a putut fi stabilit sau exista in favoarea sa o clauza de neimpunitate sau o imunitate. Trebuie adaugat ca in toate aceste ipoteze urmarirea penala nu se poate declansa si totul se termina cu o ordonanta de clasare sau o decizie de achitare.

c) Cifra neagra - este diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta. Ea se refera la acea proportie considerabila de infractiuni care, din diferite motive, ramane necunoscuta. Imposibilitatea de a evalua cifra neagra, certitudinea ca ea nu este constanta de la o perioada la alta, fie in mod global, fie intr-un anumit sector al delincventei, influenteaza asupra studiilor intreprinse pentru a cunoaste volumul, formele si localizarea criminalitatii. Acest handicap apasa greu asupra cercetarii cauzelor criminalitatii, mai ales daca nu se clarifica cum si de ce au fost comise faptele antisociale sau aspectele determinate de personalitatea autorilor (varsta, sex, nationalitate, mediu etc.)

Delincventii cei mai periculosi sunt aceia care au reusit sa-si ca opere faptele, iar dupa acestia urmeaza aceia ale caror fapte au fost descoperite, dar a caror identitate nu a putut fi stabilita(cel putin modul lor de operare figureaza in criminalitatea aparenta). De asemenea, o alta cauza de decalaj intre criminalitatea aparenta si cea reala tine si de ineficienta activitatii organelor de politie pe de o parte, iar pe de alta parte, din cauza neglijentei sau reticentei victimelor care, dintr-un motiv sau altul, nu sesizeaza organele abilitate de lege sa efectueze cercetari, iar impotriva denuntatorului exista o adevarata prejudecata sociala.

Obiectul criminologiei are in vedere, in principal, criminalitatea reala, dar trebuie sa arat ca pentru a studia rolul factorilor biologici in declansarea comportamentului criminal, avem ca obiect de studiu numai faptuitorul infractiunilor ce fac parte din criminalitatea legala.

3. Scopul criminologiei

În ansamblul preocuparilor sale, criminologia are drept scop general stabilirea unei politici eficiente de lupta impotriva criminalitatii, care sa apere valorile fundamentale ale societatii, sa previna fenomenul infractional,iar atunci cand s-a comis o infractiune, cei vinovati sa fie trasi la raspundere penala. Asadar scopul general al criminologiei este acela al fundamentarii unei politici penale eficiente, care sa fie capabila sa descifreze masurile cele mai adecvate de prevenire si combatere a criminalitatii.

4. Functiile criminologiei

Pentru a atinge scopurile sale, criminologia trebuie sa indeplineasca anumite functii. Unii autori considera ca doua sunt cele mai importante functii ale criminologiei si anume: functia teoretico-explicativa si functia aplicativa si prospectiva. În primul caz demersul stiintific al criminologiei este acela de a investiga criminalitatea ca un fenomen social uman, cu toate sensibilitatile sale de identificare privind cauzele care l-au determinat si stabilirea celor mai eficiente masuri de combatere a fenomenului infractional. În cel de-al doilea caz se urmareste identificarea modelelor de actiune prin care interventiile preventiv-educative stabilite in primul caz sa fie dirijate de catre factorii de decizie abilitati de lege sa dispuna masuri care sa duca la stoparea si combaterea criminalitatii.

Alte opinii ale specialistilor romani se opresc asupra unui numar dublu de functii ale criminologiei si anume: functia descriptiva, functia explicativa, functia predictiva si functia profilactica. Acestea reprezinta insa, inr-un mod mai detaliat, prima opinie. Ceea ce se completeaza in acest caz sunt indeosebi sursele bibliografice care aduc o nota de documentare in plus, atunci cand cele doua functii sunt despartite in patru.

TITLUL II

TEORII BAZATE PE CARACTERISTICI FIZICE

1.Teoriile tipurilor fizice

1.1. Introducere

De-a lungul istoriei s-a considerat ca o varietate de caracteristici fizice si anomalii ale fetei caracterizeaza persoanele cu inclinatii criminale. În cele mai vechi cautari a legaturii dintre caracteristicile fizice si comportament, un specialist grec l-a examinat pe Socrate si a apreciat ca fata inteleptului il descria ca fiind brutal si inclinat spre bautura. De altfel, Socrate a admis ca acestea erau intradevar inclinatiile sale naturale, dar ca invatase sa depaseasca aceste tendinte. Grecii si romanii antici considerau parul rosu un semn atat de sigur ca in persoana respectiva nu trebuie sa se aiba incredere, incat actorii care jucau roluri negative purtau peruci rosii. De-a lungul secolelor, schilozii, cei ce purtau parul lung, persoane desfigurate si multi altii la fel, erau priviti cu suspiciune. Într-adevar, in Evul Mediu, unele legi aratau ca daca doua persoane erau suspectate de comiterea unei crime, cel mai urat era cel mai probabil vinovatul.

Convingerea ca criminalii se nasc, nu devin criminali, si ca ei pot fi identificati dupa o varietate de caracteristici fizice se reflecta nu numai in operele stiintifice, dar si in literatura, dupa cum putem vedea in multe lucrari, cum ar fi Homer care il descria in ,,Iliada’’ pe dispretuitul Thesites sau cea a lui Shakespeare (cand Julius Caesar vorbeste despre Cassius: ,,Yond Cassius has a lean and hungry look; He thinks too much: such men are dangerous.’’).

Cu toate ca radacinile sale pot fi urmarite pana in vremurile antice, abia in secolul al saisprezecelea doctorul italian Giambattista della Porta(1535-1615) a fondat scoala fizionomiei umane, studiul formelor fetei si relatia lor cu comportamentul uman. Potrivit lui Porta, de exemplu, un hot ar avea buzele lungi si privirea ascutita.Doua secole mai tarziu, eforturile lui Porta erau reluate de un teolog elvetian, John Caspar Lovater(1741-1801). Acesta a publicat la Zurich, in 1775, o lucrare in patru volume despre fizionomie, intitulata ,,Fragmente fizionomice’’. Lovater a sintetizat in lucrarea sa mai multe observatii cunoscute si a facut presupuneri ce s-au dovedit a fii extravagante, despre pretinsa legatura care ar exista intre particularitatile fetei si conduita umana. De exemplu, trasatura-indicator a omului span sau a femeii cu barba, erau considerate ca semnificative.