Pagina documente » Drept » Conditii la incheierea contractului individual de munca

Despre lucrare

lucrare-licenta-conditii-la-incheierea-contractului-individual-de-munca
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-conditii-la-incheierea-contractului-individual-de-munca


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I-SCURT ISTORIC
CAPITOLUL II-NOTIUNE. TRASATURI CARACTERISTICE
CAPITOLUL III-CONDITII LA iNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA
CAPITOLUL IV-CONTINUTUL
CAPITOLUL V-DURATA
CAPITOLUL VI- FORMA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA
CAPITOLUL VII-Situatii speciale privind incheierea unor contracte de munca
CAPITOLUL VIII-CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CONDITII LA ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNC?

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC

Cunoscuta pe teritoriul tarii noastre inca din perioada cuceririi Daciei de catre romani sub forma incheierii servicilor (locatio operum) – asa cum atesta tablitele cerate [1 Vezi ptr. Detalii, I. I. Russu, Inscriptiile Daciei Romane, 1975, p. 237; D. Tudor – Istoria sclavajului in Dacia, ed. Academiei Romane , 1957, p. 135 – 138; Gh. Ciulei, Les Triptyques de Transylvanie ( etudes juridiques ), Terra publishing Co., Zuthapen, Holland, 1983, p. 39-60. ], iar in perioada feudalismului sub forma acelor invoieli incheiate de unii tarani liberi cu boierii (dezvoltate inca din sec. al XVII-lea) –, contractul individual de munca a inceput a se contura, in acceptiunea moderna, din secolul al XVII-lea. Codul civil roman din 1864, in afara dispozitiilor din art. 1471 – 1472 [2 Art. 1471 C. civ.: “ Nimeni nu poate pune in serviciul altuia lucrarile sale, decat pentru o intreprindere determinata sau pe un timp marginit” ; art. 1472 C. civ.: “ patronul se crede pe cuvantul sau : pentru catimea salariului; pentru plata salariului anual expirat si pentru aconturile date pe anul curgator” . ], nu are alte reglementari aparte, materia cazand sub incidenta dispozitiilor referitoare la contract (conventie), dispozitii care au ramas in vigoare pana la punerea in aplicare a Legii asupra contractelor de munca din 1929. Cu modificarile ce i-au fost aduse ulterior, aceasta lege a fost aplicata in Romania pana in anul 1950, an cand a fost elaborat si pus la punct primul Cod al muncii, care a definit contractul individual de munca ca “ intelegerea scrisa sau verbala potrivit careia o parte – angajatul – se obliga a presta munca unei alte parti – aceluia care-l angajeaza – in schimbul unei renumeratii ” (art. 112 ).

Mentionat in codul civil (art. 1470, pct. 1) ca unul dintre felurile de locatie a lucrarilor [3 În exprimarea textului “aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciu altora” (locatio operarum din dreptul roman). ] alaturi de contractul de antrepriza si cel de transport, reglementat ulterior, mai amplu si denumit ca atare prin legea contractelor de munca din 5 aprilie 1929 [4 Codul Civil nu mentiona o denumire proprie a contractului prevazut de art. 1470, pct. 1. ], contractul de munca s-a prefacut in oranduirea socialista – cand insasi dreptul muncii a devenit o ramura de drept in tara noastra – intr-o ramura de drept distincta in institutia centrala si fundamentala a dreptului muncii, premisa celorlalte institutii ale acestuia.

Pe plan juridic, aceasta transformare de esenta a continutului, functiei si finalitatii contractului de munca, in corcondanta deplina cu baza economica a noii oranduiri, s-a desavarsit prin intrarea in vigoare a codului muncii anterior (11 iunie 1950), cand s-au abrogat implicit si dispozitiile art. 1470, pct. 1 din codul civil, includerea contractului de munca in cadrul contractelor civile de locatiune a lucrarilor fiind incopatibila cu institutia contractului de munca socialist.

În concluzie, prevazut initial de art. 1470, pct. 1 din Codul Civil, ca una din felurile de locatiune a lucrarilor – “aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora” – , alaturi de contractul de antrepriza si cel de transport, contractul individual de munca a fost ulterior reglementat distinct si denumit ca atare prin Legea contractelor de munca din anul 1929 [5 Conform art. 37 al legii din 1929, contractul individual de munca a fost denumit ca “ conventiunea prin care una din parti denumita salariat se obliga presteze munca sau serviciile sale pentru un timp determinat sau pentru o lucrare determinata, unei alte parti denumita patron, care la randul sau se obliga sa remunereze pe cel dintai ”.], apoi prin Codul Muncii din 1950 [6 Art. 12 din Codul muncii din 1950 definea contractul de munca drept intelegerea scrisa, potrivit careia o parte, angajatul, se obliga a presta munca unei alte parti, aceluia care angajeaza potrivit unei remuneratii. ] si cel din 1972 in vigoare si in prezent.

CAPITOLUL II

NOTIUNE. TR?S?TURI CARACTERISTICE

Notiune. Între categoriile sociale ale salariatilor si patronilor, legislatia muncii din tara noastra prevede incheierea a doua categorii de contracte: contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.

Spre deosebire de contractul colectiv de munca, incheiat intre patronat si salariati reprezentati de regula de sindicate, contractul individual de munca se incheie intre o singura persoana fizica si cel ce o incadreaza in munca (societate comerciala, regie autonoma, alta persoana juridica sau persoana fizica).

Astfel, contractul individual de munca se particularizeaza ca o institutie centrala a dreptului muncii, care odata incheiat, declanseaza si face aplicabile atat prevederile legale, cat si pe cele ale contractului colectiv de munca [7 I. Tr. Stefanescu, Drepturi muncii, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997,p. 74].

Conform prevederilor articolului 1 din Legea 83/1995 [8 Legea privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca.], incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza prin incheierea unui contract individual de munca intre persoana care presteaza munca si persoana fizica sau juridica care angajeaza. Astfel, persoana incadrata in munca dobandeste calitatea de salariat si are drepturile si obligatiile prevazute in contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.

De asemenea, articolul 64 din Codul muncii prevede: “contractul individual de munca se incheie in scris si va cuprinde clauze privind obligatia persoanei incadrate in munca de a-si indeplinii sarcinile ce ii revin, cu respectarea ordinii si disciplinei, a legilor, indatorirea unitatii de a asigura conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, de a o remunera in raport cu munca prestata si de a-i acorda celelalte dreturi ce i se cuvin, precum si alte clauze stabilite de parti”.

Tinand seama de aceste prevederi legale, contractul individual de munca poate fi definit ca: “intelegerea incheiata in scris intre o persoana fizica, pe de o parte, si un patron, pe de alta parte, prin care prima se obliga a presta munca prevazuta in contract, iar secundul sa ii asigure persoanei incadrate conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, deplina protectie si securitate a muncii si sa o remunereze in raport cu munca prestata potrivit clauzelor contractului” [9 S. Ghimpu, Dreptul muncii, Casa de editura si presa “Sansa”, S.R.L., Bucuresti, 1997, p. 160.].

În doctrina juridica franceza, contractul individual de munca se analizeaza ca o conventie prin care o persoana se angajeaza sa depuna activitatea sa la dispozitia altuia, in subordinea caruia se plaseaza in schimbul unei remuneratii.

Deosebit de legislatia muncii din tara noastra, cea franceza reglementeaza unele contracte de munca de tip special. Astfel, conform articolului 117, alineat 1 din Codul muncii francez, contractul de ucenicie este un contract de munca de tip particular (reglementat de dreptul german si italian) prin care un angajator se obliga, pe langa plata unui salariu, sa asigure o pregatire profesionala metodica si completa unui tanar angajat. Acesta din urma, la randul sau, se obliga sa presteze o munca in folosul angajatorului pe perioada contractului si sa urmeze o pregatire profesionala, repartizata intr-un centru de formare a ucenicilor.

Anterior aparitiei legii din 16 iulie 1971 (privind ucenicia), modificata prin legea din 25 iulie 1987, acest contract de ucenicie era considerat un contract de educare/educatie si un contract de munca [10 Doctrina franceza].

Trasaturi caracteristice.Din definitia contractului individual de munca descoperim urmatoarele trasaturi caracteristice ale acestuia:

? act juridic bilateral guvernat de principiul libertatii de vointa.

Este un act bilateral deoarece contractul individual de munca nu poate avea decat doua parti, salariatul si patronul. Exista, totusi, anumite situatii speciale cand salariatul incheie un contract individual de munca in mod concomitent cu doi sau mai multi angajatori (de exemplu: notarul stagiar la un birou notarial fara personalitate juridica, alcatuit din mai multi notari asociat [11 I. Tr. Stefanescu, op. cit., p. 175. ]).

În ceea ce priveste principiu libertatii de vointa, putem afirma ca presupune doua elemente: libertatea partilor in ceea ce priveste dorinta manifestata de a incheia un contract individual de munca precum si libertatea de a stabili conditiile in care se incheie actul, adica a continutului contractului;

? numit, deoarece corespunde unei operatiuni juridice determinate si este reglementat ca atare , prin normele dreptului muncii;

? obligatia salariatului este de a face (de a munci) si trebuie executata in natura; ea nu se poate schimba in dezdaunari si nici patronul nu o poate realiza, in caz de neexecutare, pe cheltuiala salariatului sau;

? sinalagmatic deoarece da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti, cauza obligatiei uneia dintre ele constuind-o executarea obligatiei celeilalte;

? oneros (fiecare parte urmareste sa-si procure un avantaj);

? comutativ, ambele prestatii – munca si salariul – sunt cunoscute de la inceput si deci executarea lor nu depinde de un eveniment incert;

? personal (intuitu personae) cu privire la fiecare din partile sale; ca urmare, salariatul nu poate sa-si execute obligatiile din contract prin intermediul sau cu ajutorul altor persoane si de asemenea nu este posibila transmiterea contractului prin mostenire.