Pagina documente » Recente » CONTROLUL FINANCIAR ULTERIOR AL CURTII DE CONTURI PRIVIND EXECUTIA BUGETULUI DE STAT

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

CUPRINS
Introducere 1
Capitolul I. Organizarea si programarea controlului financiar exercitat de curtea de conturi de conturi a Romaniei 2
1.1 Evolutia controlului financiar in Romania prin Curtea de Conturi 2
1.2 Structura organizatorica si de personal a Curtii de Conturi 6
1.3 Programarea activitatii de control financiar a Curtii de Conturi 13
Capitolul II: Analiza constatarilor controlului financiar ulterior al Curtii de Conturi privind executia bugetului de stat 16
2.1. Metodologia de exercitare a controlului financiar ulterior a Curtii de Conturi 16
2.2. Obiectivele controlului Curtii de Conturi asupra executiei bugetului de stat 18
2.3. Constat?rile controlului financiar exercitat de Curtea de Conturi asupra execu?iei bugetului de stat la nivelul jude?ului Ia?i 20
Capitolul III: Finalizarea controlului Curtii de Conturi asupra executiei bugetului de stat 25
3.1. Actele de control intocmite de Curtea de Conturi 25
3.2. Fluxul informational, evidenta si urmarirea constatarilor controlului Curtii de conturi 29
3.3. Eficien?a controlului exercitat de Curtea de Conturi asupra execu?iei bugetului de stat la nivelul Judetului Ia?i 36
3.4 Efectele Cur?ii de Conturi asupra execu?iei bugetului de stat la nivelul Jude?ului Ia?i 41
CONCLUZII 47
BIBLIOGRAFIE 48

Alte date

Se considera ca realizarea acestui demers presupune, regandirea fundamentala a prioritatilor, abordarii activitatilor de control/audit, a alocarilor de resurse, dar si o angajare a Parlamentului in sustinerea dezvoltarii moderne a Curtii de Conturi a Romaniei.

Avand in vedere faptul ca numai economia de piata libera si concurentiala nu asigura functionarea efi cienta a economiei, sarcina de a interveni si de a corecta eventualele imperfectiuni revine administratiei publice, prin atributiile ce ii sunt stabilite din prevederi legale in legatura cu modul de constituire si alocare a resurselor, ca sursa de stabilitate economica.

Cu toate acestea, interventia statului in activitatea economica a unei tari, in functie de dezvoltarea economica si sociala, ca si de contextul international, este sau ar trebui sa fi e din ce in ce mai redusa.

Controlul, ca una dintre formele de interventie a statului in economie, in scopul remedierii imperfectiunilor aparute in mecanismele de functionare ale pietei, se manifesta sub diferite forme si se integreaza in mod organic in optiunea economica a comunitatii, slujeste intereselor acesteia, manifestanduse ca un factor activ in realizarea dezideratelor oricarei comunitati.

Capitolul I. Organizarea si programarea controlului financiar exercitat de curtea de conturi de conturi a Romaniei

1.1 Evolutia controlului financiar in Romania prin Curtea de Conturi

Activitatea de control in tara noastra ar putea fi grupata cronologic dupa principalele momente in evolutia sa.

O prima perioada ar putea fi incepand din secolul al XVI-lea pana in secolul al XIX-lea. În aceasta perioada domnul fiind atotputernic dispunea de veniturile tarii fara sa asculte de cineva, iar cand recurgea la Adunarea Obsteasca si Sfatul boierilor o facea numai spre a se consulta. Neexistand o reprezentanta nationala cu drepturi financiare, domnitorul nu era controlat de nimeni asupra intrebuintarii veniturilor. Exista totusi un control special al banilor domnesti, exercitat in numele si pentru interesul domnului ca nu cumva cei insarcinati cu perceperea venitului sa comita jafuri sau abuzuri care sa-l pagubeasca.

Aceasta prima perioada poate fi impartita de la aproximativ anul 1550 pana in anul 1750 unde intalnim „registrele pentru socotelile vistieriei” si de la 1750 pana la 1831-18332 cand apare ca autoritate consultativa pe langa visterie si Sfatul, compus din 7 boieri. Aceasta situatie a aparut in Tara Romaneasca si Moldova ca urmare a infaptuirii unei reforme cu caracter fiscal, administrativ si agricol.

Stabilirea si intrebuintarea fundurilor se facea la ordinul domnitorului dupa bunul sau plac, fara existenta unor reguli clare, bine determinate. Deci aceasta perioada se caracterizeaza prin lipsa unor reguli de control privind intrebuintarea veniturilor stranse de la populatie si deci a inexistentei unui sistem financiar. [1 Dan Drosu Saguna – Tratat d? dr?pt financiar si fiscal, ?d. ALL B?ck SA. 2001, pag. 332]

O alta perioada o putem stabili intre anii 1831-1832 pana in anul 1858. Aceasta perioada este dominata de aplicarea Regulamentelor Organice care in Principatele Romane pun bazele unei organizari financiare si se stabilesc unele norme de control financiar-publice. Prin introducerea noului sistem financiar s-a acordat Adunarilor Obstesti din cele doua Principate dreptul de a incuviinta notiunea de „buget”. Ulterior a luat fiinta controlul obstesc care in timpul anului putea sa cerceteze orice cheltuiala a statului si sa adevereasca primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar in Romania si a devenit ulterior Ministerul Comertului care exercita asupra costurilor de gestiune controlul, insa nu in ansamblul ei dispersat. [2 Dan Drosu Saguna – Tratat d? dr?pt financiar si fiscal, ?d. ALL B?ck SA. 2001, pag. 332-333.]

Prin regulamentul Organic se inaugureaza un sistem simplu de inregistrare a operatiunilor financiare, de incasari si plati, servind punerii in ordine a finantelor publice si un control obstesc in Muntenia si Sfatul Administrativ in Moldova care avea misiunea de a cerceta in mod amanuntit operatiile facute de slujbasii tarii si de a proteja controlul suprem al Adunarii Obstesti, care constata neregulile si abuzurile si le denunta domnitorului spre a pedepsi pe cei care se dovedeau vinovati. [3 Dan Drosu Saguna – Tratat d? dr?pt financiar si fiscal, ?d. ALL B?ck SA. 2001, pag. 332-333.]

Anii 1858 – 23 august 1944 reprezinta o alta perioada. În anul 1858 s-a pus in practica principiile bugetare din Conventia de la Paris pe baza carora sa promulgat la 28 noiembrie 1860, primul regulament al contabilitatii publice care a contribuit la introducerea unei anumite ordini in finantele publice si a facilitat efectuarea controlului acestora. Acest control organizat se efectua administrativ si legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin inregistrarea in contabilitatea ministerelor a operatiunilor legate de administrarea, manuirea fondurilor si bunurilor publice. Legislativ, controlul obliga ministrii sa prezinte in fiecare sesiune socotelile operatiunilor lor efectuate in anul precedent care trebuie sa fie sprijinite pe acte justificative.

În mai 1862 s-a creat Serviciul Inspectiei Generale de Fiante, sub conducerea Ministerului Finantelor, cu sarcina de a face control inopinant asupra contabilitatii tuturor agentiilor apartinand Ministerului Finantelor si sa semnaleze neregulile rezultate. Prin legea din 24 ianuarie 1864, s-a infiintat un organ specializat si independent - Înalta Curte De Conturi, care avea sarcina de a exercita controlul jurisdictional asupra bugetului.

În 1929 prin Legea Contabilitatii sunt introduse in partida dubla, obligatorie pentru toate administratiile publice, inregistrarile contabile si incheierile de situatii si conturi privind executarea bugetului si marimea banilor publici, facandu-se astfel posibil controlul si cunoasterea situatiei financiare a tarii. Prin aceasta lege se face diferentiere intre contabil si manuitori, care erau desemnati prin notiunea de „contabil”. Astfel putandu-se determina raspunderea in caz de frauda. [4 I. Flor?a, I.C. Macov?i, R. Flor?a, Controlul ?conomic, financiar si g?stionar, ?d. C?CCAR, Bucur?sti, 2007, pag. 37]

Dupa 1918 a fost infiintata Garda Financiara, fiind apoi desfiintata ca sa fie reinfiintata in anul 1932 in intreaga tara. Garda Financiara conform atr. 1 din Regulamentul de serviciu si organizare era „un corp de control fiscal, organizat militareste, care face parte din administratia centrala a Ministerului de Finante”.

Garda Financiara era o institutie puternica in toate statele dezvoltate. În Romania, Grada Financiara controla orice mijloc de transport cu produse de orice fel, de la petrol pana la tuica, precum si unitatile de productie. Controlul era legiferat, deci nu era nevoie de aprobari speciale. Printre atributiile si descarcarea gestiunii si controlul veniturilor statului. Aceste date pentru constatarile facute aveau putere de lege. [5 Dan Drosu Saguna – Tratat d? dr?pt financiar si fiscal, ?d. ALL B?ck SA. 2001, pag. 333.]

O alta perioada ar putea fi dupa 1944 pana in prezent cu anumite delimitari . Între 1944-1947 are loc etatizarea Bancii Nationale a Romaniei, controlul economic, controlul creditelor, reforma monetara.

Din decembrie 1948 iau fiinta Directia controlului financiar intern in ministere, alte organizatii centrale si locale, institutii, etc. iar atributiile controlului financiar preventiv au trecut asupra controlului de contabilitate.

Din septembrie 1949 a fost infiintata Comisia Controlului de Stat. Între anii 1950-1958 s-au adus unele modificari privind activitatea organelor Ministerului de Finante si la activitatea de control financiar intern. A luat fiinta si controlul preturilor in cadrul Comitetului pentru preturi. [6 ?MIL B?LAN, Dr?pt financiar, ?ditia a II-a, ?ditura AllB?ck, Bucur?sti, 2003]

În 1970 are loc o noua reglementare a controlului financiar intern prin Legea nr.5.

Prin Legea nr. 15 din 1972 s-a infiintat Consiliul de Control Muncitoresc al Activitatii Economice si Sociale.

Legea nr. 2 din 1973 a dus la infiintarea Curtii Superioare de Control Financiar pentru ca in 1974 prin Legea nr. 9 sa se dea o noua reglementare a controlului financiar preventiv. În 1977 s-au adus modificari reglementarilor date dupa 1970.

Dupa 1989 sunt elaborate o serie de acte normative din care amintim: Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare, etc. [7 Dan Drosu Saguna – Tratat d? dr?pt financiar si fiscal, ?d. ALL B?ck SA. 2001, pag. 333-334.]

Institutie de origine constitutionala, Curtea de Conturi a Romaniei reia o veche traditie existenta in tara noastra in materie de control specializat.

Prima Curtea de Conturi a fost infiintata in tara noastra, prin Legea din 24 ianuarie 1864. Existenta ei a fost mentionata si prin Constitutia din 1866 in articolul 116, care prevede ca, “ pentru toata Romania este o singura Curte de Conturi “.

În Legea nr. 149 din 31 iulie 1929 pune in aplicare prevederile articolului 115 din Constitutia din anul 1973 conform careia: “ Controlul preventiv si cel de gestiune a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune al bugetului trecut, semnaland totodata neregulile savarsite de ministrii in aplicarea bugetului. ”

Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, Legea nr.149/1929 a fost abrogata prin Decretul nr. 352 din 1 decembrie 1948.

Curtea de Conturi a fost reintrodusa in sistemul administrativ al tarii noastre prin dispozitiile art. 139 din Constitutie Romaniei din anul 1991. Potrivit acestui articol: “ Curtea de Conturi exercita control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si al sectorului public. În conditiile legii, curtea exercita atributii jurisdictionale. ”

În Legea nr. 94/1992 in forma initiala, Curtea de Conturi era calificata ca fiind “organul suprem de control financiar si de jurisdictie in domeniul financiar”.

În opinia Colegiului jurisdictional al Curtii de Conturi si al Guvernului s-a sustinut ca semnificatia termenului de organ suprem este aceea de unic, care cu referire la activitatea de jurisdictie, are in vedere jurisdictia financiara.

În noua Constitutie a Romaniei, aplicata din luna octombrie a anului curent (2003), art. 139, alin.1 se modifica si se completeaza astfel, referitor la Curtea de Conturi: “Curtea de Conturi exercita control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si al sectorului public. În conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti specializate.”

Potrivit statutului, Curtea de Conturi poate fi calificata ca o autoritate administrativa autonoma, nefiind in subordinea in sensul dreptului administrativ, a nici unei alte autoritati a statului; ea indeplineste o functie complexa, de control si de jurisdictie, care ii confera un grad ridicat de autonomie in domeniul sau de activitate.

Ca autoritate de control, Curtea de Conturi este un organ al Parlamentului pentru exercitarea controlului general asupra gestiunii bugetului public national din exercitiului bugetar expirat, deci a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetului local.

Curtea de Conturi poate colabora cu organele internationale de profil si poate exercita, in numele lor, control asupra gestiunii fondurilor puse la dispozitia Romaniei daca prin tratate, conventii sau alte intelegeri internationale se stabileste aceasta competenta.

Limitele autonomiei functionale a Curtii de Conturi sunt stabilite prin lege si acestea se refera la:

? Posibilitatea Parlamentului de a opri controalele initiale din oficiu de catre Curtea de Conturi in cazul depasirii competentelor stabilite prin lege.

? Posibilitatea Camerei Deputatilor sau Senatului de a cere Curtii de Conturi, prin hotarare, sa efectueze unele controale individuale asupra modului de gestiune a resurselor publice si de a raporta asupra celor constatate. Hotararile respective sunt obligatorii pentru Curtea de Conturi.

? Nici o alta autoritate publica nu mai poate obliga Curtea de Conturi.

1.2 Structura organizatorica si de personal a Curtii de Conturi

Curtea de Conturi este organizata ?i func?ioneaza pe baza principiului independen?ei, supunandu-se numai legii. Sunt obligatorii numai hotararile Camerei Deputa?ilor sau ale Senatului prin care se solicita Cur?ii de Conturi sa efectueze anumite ac?iuni de control, in rest, programul acesteia este decis in mod autonom. Nici o alta autoritate publica nu o mai poate obliga sau constringe. Principiul independen?ei Cur?ii de Conturi este prevazut prin lege ?i consta in: independen?a ?i inamovibilitatea membrilor sai; numirea acestora de catre Parlament; ini?ierea ac?iunilor de control din oficiu; buget propriu; stabilirea salariului prin lege speciala; autonomie deplina in recrutarea personalului de control; acces neangradit la informa?iile necesare exercitarii atribu?iunilor sale.

Functionarea Curtii de Conturi este guvernata de principiul autonomiei. Sunt doua situatii de limitare a autonomiei Curtii de Conturi:

Parlamentul poate opri controalele initiate de Curtea de Conturi din oficiu in cazul depasirii competentelor stabilite de lege;

hotararile Camerei Deputatilor sau ale Senatului, prin care se cere Curtii de Conturi efectuarea unor controale, sunt obligatorii daca solicitarea intra in cadrul competentei Curtii [8 L?g?a nr. 94/1992 privind organizar?a si functionar?a Curtii d? Conturi, r?publicata, cu modificaril? si compl?taril? ult?rioar?, art. 2 alin. 1) si 2).].

În baza principiului autonomiei, Curtea de Conturi:

? isi intocmeste bugetul propriu, care este prevazut distinct in bugetul de stat;

? poate participa la activitatea organismelor internationale de specialitate si poate deveni membra a acestora;

? membrii sai sunt independenti;