Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Pag.
Argument 5
CAP. I Cunoasterea personalitatii copilului de varsta prescolara 9
I.1 Dinamica dezvoltarii proceselor psihice fundamentale
ale copilului de varsta prescolara 9
I.2 Dimensiunile socio-afective ale procesului de integrare
sociala pentru copiii institutionalizati 18
CAP. II. Asistenta sociala scolara 24
II.1 Delimitari conceptuale 24
II.2 Integrarea sociala - mijloc si scop in formarea
personalitatii umane 29
II.3 Institutiile de ocrotire - cadru fizic si psihic de viata
specific unei anumite categorii de copii 45
CAP. III Modalitati concrete de actiune social-scolara utilizate
pentru integrarea scolara a copilului institutionalizat 50
CAP. IV Aspecte referitoare la activitatea de interventie a
asistentului social in dezvoltarea personalitatii si in
3
optimizarea procesului de socializare a copiilor institutionalizati 79
IV.1 Actiunea asistentului social in sprijinul socializarii
copilului institutionalizat 79
IV.2 Concluzii privind directiile de modernizare a
procesului instructiv-educativ si a organizarii
actuvitatii in centrele de plasament pentru copii
prescolari 91
IV.3 Asistenta sociala si sistemul plasarii familiale.
Copii integrati temporar in familii 94
IV.4 Propuneri din punct de vedere al asistentului social
privind modificarea unor aspecte ale organizarii
programului zilnic in centrele de plasament, ce au
o influenta directa asupra dezvoltarii personalitatii
copiilor institutionalizati 97
CAP. V Concluzii 100
Bibliografie 107
Anexe
4

Alte date

?

ARGUMENT

Conflictele, tensiunile si incordarile intre diferite grupuri umane au aprins lumea ca un urias si devastator „incendiu istoric”. La inceputul mileniului al treilea, zeci si sute de mii de fiinte pier sau sunt mutilate in asemenea confruntari absurde si ilogice. Printre primele victime ale acestor manifestari sunt copiii.

De aceea, la New York, in 30 septembrie 1990, sefii de state au semnat in cadru solemn „Declaratia cu privire la educatia, dezvoltarea, protectia si supravietuirea copiilor” si au chemat la luarea unor masuri urgente atat la nivel national cat si local, pentru a asigura o viata demna si decenta copiilor si adolescentilor, in spiritul pacii, tolerantei, armoniei, al bunei convietuiri morale, civice si sociale.

Parintii – indeosebi mama – reprezinta primul mijloc de aparare al copilului. Nu de putine ori, citadela familiala se surpa din anumite motive, iar cel care va suferi primul si profund, va fi copilul. In aceasta situatie, ocrotirea si educatia copilului, privat sau dezavantajat de familie, revine statului. Acesta are obligatia de a asigura si continua dezvoltarea – sub toate aspectele – a copilului provenit dintr-un mediu familial carential, in conditii de scindare a ocrotirii prin deces, neglijenta, abandon, scindare solutionata prin institutionalizarea in centre de plasament. Se naste astfel o categorie de dependenti social, cu un statut nou: acela de copil/tanar institutionalizat

Interesul pentru problematica complexa a ocrotirii copilului privat sau dezavantajat de familie a condus, alaturi de alti factori, la reabilitarea statutului de asistent social si pregatirea printr-o institutie de invatamant superior a acestuia.

Lucrarea de fata incearca o abrdare a acestei profesii, putinele referiri teoretice in lucrari de specialitate cu privire la asistenta sociala in centre de plasament, au constituit, fiecare in parte, inpedimente dar existand investugatia in domeniile: juridic, istoric, psihologic si social, multe probleme s-au clarificat, s-au conturat directii de actiune, a fost adunat, selectat si prelucrat mult material faptic.

In urma tuturor acestora si avand la baza prgatirea teoretica asigurata de catre forma de invatamant superior – asistenta sociala – s-a reusit elaborarea prezentei lucrari, parcurgandu-se mai multe etape.

Ipoteza lucrarii a constituit-o problema: Identificarea elementelor de personalitate a copiilor institutionalizati ce pot fi influentate de activitatea asistentului social.

Stabilirea ipotezei a determinat formularea temei lucrarii de fata: „Copilul institutionalizat si contributia asistentei sociale scolare la formarea personalitatii acestuia”.

O data formulate ipoteza si tema lucrarii, a fost parcursa o perioada mai indelungata de investigatie teoretica pe problema aleasa, pe baza unei bibliografii, indrumata/recomandata de coordonatorul stiintific: Profesor Universitar Doctor DORU TOMPEA.

Apoi a fost proiectata si realizata investigatia practica, pentru o grupa de prescolari de la „Centrul de integrare prin terapie ocupationala” – Odobesti – Vrancea.

Cercetarea intreprinsa a urmarit investigarea cauzelor institutionalizarii copilului si consecintele acesteia asupra echilibrului biologic si psihic al copilului, asupra formarii si dezvoltarii personalitatii lui, precum si actiunea social-pedagogica de integrare a copilului in noua forma de convietuire oferita de centrul de plasament.

Au fost utilizate, ca metode de lucru: documentarea sociologica, observatia, investigatia, analiza informatiilor, precum si metode si procedee de terapie educationala: convorbirea, jocul de rol, exercitiul, invatarea prin simulare si altele, prezentate in lucrarea de fata in cadrul capitolului al treilea.

Constatarile cercetarii, prezentate in ultima parte a lucrarii, cuprind unele concluzii si propuneri referitoare la strategia perfectoinarii ocrotirii speciale a copilului prin interventia asistentului social.

Lucrarea de fata nu are pretentia epuizarii problematicii vaste si complexe a formarii personalitatii copilului ocrotit in institutie, ci constituie doar un punct de intrare in actiunea de socializare a acestor copii, prin munca desfasurata de asistentul social.

Asistentul social, datorita tocmai locului si rolului pe care trebuie sa-l aiba in formarea personalitatii copilului, trebuie sa-si puna mereu intrebarea: „De unde vin acesti copii si unde trebuie sa ajunga ?”.

Traversarea fazei de comprehensiune a mediului de relatie si dezvoltarea de catre investigator nu este usoara. Terapia relationala nu este posibila fara cunoasterea structurii intime a copilului.

Copilul, canditat la umanitate, trebuie inteles ca univers in dezvoltare, dar o dezvoltare care are etapele ei, potentialul ei, forta interioara, echilibru necesar. In lupta cu mediul, psihicul si organismul ca

intreg, se dezvolta prin procese de asimilare, acomodare, interactiune, creatie. Fiecare etapa este o sansa pentru copil sa-si dezvolte abilitatile si structurile personalitatii.

Asistentul social, prin interventia sa, trebuie sa realizeze, prin actiunea desfasurata, o punte intre lumea interioara a copilului si societatea care trebuie sa-l accepte si sa-l desavarseasca, nu sa-l marginalizeze sau sa-i bareze intrarea in lume.

Latinii, cu concizia lor sapientala, au pecetluit, prin doar cateva cuvinte, regula primordiala: „Datoram copilului respectul suprem”. O propozitie valorand cat un cod si pe care am putea-o plasa ca preambul oricarei conventii, oricarui program, protocol sau aranjament privind protectia copilului, cu atat mai mult cu cat asupra copilariei pluteste un abur romantic: basmul copilariei fericite, copilaria de basm …

CAPITOLUL I - Cunoasterea personalitatii copilului

de varsta prescolara

I. 1. Dinamica dezvoltarii proceselor psihice fundamentale ale copilului de varsta prescolara

Psihicul uman „este un sistem de procese si trasaturi psihice care se formeaza, se diferentiaza si se structureaza treptat in perioada dezvoltarii individului (in ontogeneza), in cursul interactiunilor permanente ale subiectului cu mediu”1.

Dupa modul cum reflecta realitatea, procesele psihice sunt: de cunoastere (cognitive), afective (emotionale) si volitionale. Prin intrepatrunderile functionale ale proceselor psihice, apar, trasaturi psihice, mai mult sau mai putin caracteristice persoanelor. (fig. 2)

Astfel, „dezvoltarea personalitatii se manifesta ca un proces stadial dinamic, ca o succesiune de faze distincte, dar si in interactiune cu caracter progresiv sistematic”2.

Stadiile sau fazele dezvoltarii personalitatii sunt denumite si etape de varsta.

Intre varste exista o anumita interactiune, manifestandu-se anumite fenomene firesti, cum sunt: unele trasaturi ale etapei ulterioare se dezvolta in varsta anterioara, dupa cum exista situatii ca unele particularitati ale etapei de varsta ale unor persoane sa apara mai tarziu, in varsta ulterioara; exista

________________________________________

1 Druta I. Psihologia generala a copilului; E.D.P. Bucuresti, 1990, pag. 47