Pagina documente » Recente » CRESTEREA CALITATII SERVICIILOR

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. CALITATEA SERVICIILE DE S?N?TATE 4
1.1. Serviciile de s?n?tate 4
1.2.Managementul calitatii in sectorul public 5
1.2.1.Calitatea serviciilor 7
1.2.2. Calitatea serviciilor de s?n?tate 8
1.3.Clasificarea serviciilor de s?n?tate ?i calitatea acestora 11
1.4.M?surarea calit??ii serviciilor medicale 12
1.5. Finan?area sistemelor de s?n?tate prin programul drg (diagnosis related groups) 13
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SPITALULUI CLINIC DE URGENTA MILITAR CENTRAL DR. C. DAVILA 15
2.1.Scurt istoric 15
2.2. Obiect/domeniu de activitate 17
2.2.1. Asisten?? medical? ?n sistemul asigur?rilor sociale de s?n?tate. 18
2.3. Organizare intern? 19
2.4. Func?ionalitatea ?n cadrul spitalului 24
2.4.1.Rela?ii interne 28
2.4.2. Rela?ii cu exteriorul 29
CAPITOLUL 3. CRESTEREA CALITATII SERVICIILOR IN CADRUL SPITALULUI CLINIC DE URGENTA MILITAR CENTRAL DR. C. DAVILA 35
3.1 Analiza activit??ii de asisten?? medical? 35
3.2. Activitatea re?elei sanitare ambulatorii de specialitate 36
3.3.Activitatea serviciului de ambulan?? 38
3.4.Accesul pacien?ilor la serviciile medicului de familie 39
3.5.Activitatea compartimentului s?n?tate public? ?i programe 44
3.6. Programul na?ional de boli transmisibile 47
3.7. Programul na?ional de promovare a s?n?t??ii ?i educa?iei pentru s?n?tate 50
3.8.Activitatea compartimentului de control ?n s?n?tate public? 52
CONCLUZII ?I PROPUNERI 57
BIBLIOGRAFIE 61

EXTRAS DIN DOCUMENT

CONCLUZII SI PROPUNERI {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Marea majoritate a pacientilor din UE beneficiaza de asistenta medicala in propria lor tara si prefera aceasta optiune. Dar, in anumite cazuri, pacientii pot dori sa beneficieze de anumite tipuri de asistenta medicala in alt stat membru. Exemplele includ asistenta medicala foarte specializata sau asistenta medicala in zonele de frontiera unde unitatea spitaliceasca adecvata cea mai apropiata se afla de cealalta parte a frontierei. În ultimii ani, cetatenii au inaintat Curtii Europene de Justitie o serie de cazuri pentru a-si revendica dreptul la rambursarea serviciilor medicale furnizate in alte state membre. În hotararile sale cu privire la aceste cazuri, incepand cu anul 1998, Curtea a hotarat in mod constant ca pacientii au dreptul de a li se rambursa costul asistentei medicale de care au beneficiat in alt stat membru, in conditiile in care ar fi indreptatiti sa beneficieze de acestea si in propriul stat membru. Este necesar sa se clarifice modul in care principiile stabilite in aceste cazuri specifice ar trebui sa fie aplicate in general. Prin urmare, sunt necesare norme comunitare cu privire la modul in care ar trebui asigurata calitatea si siguranta asistentei medicale transfrontaliere in general. În acest scop, Comisia intentioneaza sa propuna in anul 2013 o comunicare si o recomandare a Consiliului privind siguranta pacientului si calitatea serviciilor medicale precum si o recomandare a Consiliului privind infectiile asociate asistentei medicale.

În baza acestei jurisprudente, prezenta initiativa vizeaza asigurarea unui cadru clar si transparent privind furnizarea asistentei medicale transfrontaliere din cadrul UE, in cazul in care asistenta medicala de care pacientii au nevoie este furnizata in alt stat membru decat in tara de origine. În aceste cazuri, nu ar trebui sa existe obstacole nejustificate. Serviciile medicale ar trebui sa fie sigure si de buna calitate. Procedurile referitoare la rambursarea costurilor ar trebui sa fie clare si transparente. Respectand principiul universalitatii, al accesului la asistenta medicala de calitate, al echitatii si solidaritatii, obiectivele acestui cadru vor, prin urmare, urmatoarele:

- de a oferi suficienta claritate in ceea ce priveste drepturile de rambursare a costurilor asistentei medicale furnizate in alte state membre;

- de a se asigura ca cerintele necesare pentru o asistenta medicala de inalta calitate, sigura si eficienta sunt respectate in cazul asistentei medicale transfrontaliere.

Statele membre sunt responsabile cu organizarea si prestarea de servicii de sanatate si asistenta medicala. Acestea sunt, in special, responsabile cu determinarea normelor care se vor aplica rambursarii pacientilor si furnizarii de asistenta medicala. Aceasta propunere nu aduce nicio modificare in aceasta privinta. Este importanta sublinierea faptului ca aceasta initiativa nu afecteaza dreptul statelor membre de a alege normele care se vor aplica unui caz specific. În schimb, acest cadru este creat pentru a facilita cooperarea europeana privind asistenta medicala, precum cea pentru retelele europene de centre de referinta; impartasirea evaluarilor noilor tehnologii medicale; sau pentru a folosi tehnologia informatiei si a comunicatiilor in vederea furnizarii de asistenta medicala mai eficienta („e-health”). Aceste actiuni vor oferi statelor membre sprijin suplimentar in vederea indeplinirii obiectivelor generale privind accesul universal la asistenta medicala de inalta calitate pe baza echitatii si solidaritatii, fapt ce va avantaja toti pacientii, indiferent daca acestia pleaca in alta tara sau nu.

Aceste chestiuni au fost discutate in mai multe randuri de catre Comisie impreuna cu autoritatile responsabile din toate statele membre, reprezentantii Parlamentului European precum si comunitatea medicala si alte parti interesate. Înaintea formularii acestor propuneri, Comisia a efectuat, de asemenea, o consultare publica privind actiunea comunitara in materie de servicii de sanatate ale carei rezultate au constituit o baza solida pentru elaborarea si definirea cadrului propus .

Atat ministrii in cadrul Consiliului cat si Parlamentul European au solicitat, de asemenea, intreprinderea de actiuni in domeniul serviciilor medicale iar caracterul lor particular a fost confirmat prin excluderea acestor servicii din directiva generala a serviciilor.

Aceasta propunere se bazeaza pe articolul 95 din Tratatul CE privind stabilirea si functionarea pietei interne. De asemenea, este conforma cu dispozitiile articolului 152 din Tratatul CE privind sanatatea publica si respecta responsabilitatile statelor membre referitoare la organizarea si prestarea serviciilor de sanatate si asistenta medicala, astfel cum a fost interpretat de catre Curtea de Justitie. Dispozitiile Tratatului de reforma nu vor afecta temeiul juridic.

CAPITOLUL 1. CALITATEA SERVICIILE DE S?N?TATE

1.1. Serviciile de sanatate

Evolutia economiei moderne inscrie intre orientarile sale fundamentale dezvoltarea si diversificarea serviciilor. În prezent se poate vorbi de o „societate a serviciilor”, afirmatie argumentata de expansiunea serviciilor si de cresterea rolului acestora in viata societatii. [1 Al?xandru,Gh. , Manag?m?ntul s?rviciilor m?dical? , ?ditura ?fiCon Pr?ss,Bucur?sti,2004

]

În general se considera caserviciile de sanatate sunt un sistem de institutii care sunt recunoscute oficial, sunt organizate pe intreg teritoriul unui stat si au ca obiectiv de activitate satisfacerea diverselor necesitati si cerinte de sanatate ale populatiei acelui stat. Grupate sub denumirea generica de “sanatate”, aceste servicii sunt profund implicate in crearea conditiilor materiale de existenta a omului, in ridicarea calitatii vietii. Ele includ un larg spectru de activitati atat preventive cat si curative si de recuperare, activitati pentru realizarea carora sunt folositi profesionisti de sanatate (furnizori) care au atributii diverse, specifice domeniului in care isi desfasoara activitatea.

Ocrotirea sanatatii reprezinta un serviciu foarte important oferit populatiei. Starea de sanatate are un continut complex si se afla intr-o relatie de interconditionare cu evolutia sociala in ansamblu, cu celelalte componente ale economiei si calitatii vietii. Aceasta este determinata de nivelul general de dezvoltare economico-sociala, de structura consumului, de standardul igienei individuale, de gradul de cultura, si nu in ultimul rand, de serviciile de sanatate.

Evolutia starii de sanatate este influentata, in mare masura, de nivelul de dezvoltare a serviciilor de ocrotire a sanatatii, de aria lor de cuprindere si de modul de organizare, de dimensiunile retelei unitatilor sanitare, de dotarea lor tehnica si de incadrarea cu personal de specialitate.

Serviciile, in general, imbraca o serie de trasaturi particulare, care decurg din specificul muncii desfasurate in aceasta sfera, trasaturi ce permit identificarea lor, constituindu-se totodata in criterii de delimitare a serviciilor de celelalte componente ale activitatii economice si sociale.Aceste trasaturi influenteaza si modul de comercializare a serviciilor. Un fapt care trebuie mentionat este ca aceste trasaturi nu se regasesc in totalitatea lor la fiecare tip de serviciu in parte.

1.2.Managementul calitatii in sectorul public

Notiunea de calitate isi are originea in sectorul industrial. Aici s-au dezvoltat primele tehnici de control al calitatii. Apoi, conceptul s-a extins in alte sectoare ale intreprinderilor, diferite de departamentele de productie. Aceasta extindere s-a produs o data cu marirea numarului de sectoare functionale.

Ceea ce era inainte caracteristic numai organizatiilor cu caracter productiv, a ajuns sa existe si in intreprinderile prestatoare de servicii. Aici insa exista o mai mare dificultate. Un serviciu nu este un bun tangibil, iar masurarea calitatilor sale este un lucru complex.

În plus, un serviciu se produce chiar in momentul prestarii fata de client (numit <>), deoarece controlul calitatii sale se poate face doar o data cu venirea clientului.

Introducerea modelului Managementului Total al Calitatii in Administratie si Servicii Publice implica un grad mai mare de dificultate. [2 Prof.univ.dr. G?org? MOLDOV?ANU, L?ct.univ.dr.Cosmin DOBRIN, Manag?m?ntul calitatii in s?ctorul public ,?ditura AS?, Bucur?sti, 2003

]

În primul rand, in intreprinderea privata, estimarea randamentului se concretizeaza in functie de beneficiul economic obtinut si de numarul de clienti.Totusi, aceasta perspectiva nu este valabila in organismele publice, care nu urmaresc beneficiul economic, ci satisfacerea clientilor. În plus, conceptul de client, asa cum este el inteles in domeniul privat, nu este acelasi in spatiul public,fiind o problema ce trebuie nuantata. Conform definitiei calitatii, aceasta capata sem nificatie in functie de client (<< satisfacerea clientului >>). Însa trebuie sa admitem ca acesta o percepe in mod subiectiv. Deci, calitatea nu este o conditie obiectiva. Ea este determinata de client,si, mai mult, de diferitele tipuri de clienti care vor avea la randul lor necesitati si asteptari diferentiate.

Dar cine este clientul administratiilor si serviciilor publice? Putem spune ca este cetateanul, desi acest cetatean stabileste diferite tipuri de relatii cu organizatii publice, avand un rol diferit si complex.Astfel, uneori el va cere Administratiei sa-i garanteze drepturile; in alte ocazii, interesul sau va fi acela ca Administratia sa-i presteze anumite servicii. Alta data poate este obiectul unor prestari. Uneori interesele vor fi contradictorii, ca de exemplu atunci cand este vorba despre servicii de incasare sau obtinere a unei licente de functionare.

În plus, cetateanul se afla de multe ori in imposibilitatea de a alege. Aceasta limitare a capacitatii de alegere il face sa fie un client special, pierzandu-si o capacitate (caracteristica) pe care o au intreprinderile private (in care o functie dinamizatoare o are implementarea Modelelor de Gestionare a Calitatii). [3 Prof.univ.dr. G?org? MOLDOV?ANU, L?ct.univ.dr.Cosmin DOBRIN, Manag?m?ntul calitatii in s?ctorul public ,?ditura AS?, Bucur?sti, 2003]

Un alt element special il constituie faptul ca cetateanul, in afara de a fi client, este si cel care sustine administratiile publice prin impozite, deci, intr-o anumita masura, este proprietarul lor.

Aceste precizari nuanteaza termenul de << client >>, aplicat celui care foloseste serviciile Administratiei, pana intr-acolo incat poate parea ca nu clientul este cel mai adecvat pentru a defini relatia existenta.

Însa poate ca nu este gresita utilizarea lui in acest context, si aceasta din doua motive: · denumirea de client accentueaza imaginea cetateanului ca fiind cel care foloseste ceva cu dreptul de a cere si, de asemenea, si de a-i fi satisfacute cererile;

· din punct de vedere administrativ, tehnic, definim drept client pe oricine primeste rezultatul unui proces si aceasta indiferent de capacitatea lui de alegere sau de interesele sale. De exemplu, cand am vorbit despre conceptul de << client intern >> ne refeream la cel care primeste produsul sau serviciul rezultat din procesul anterior si finalizat in cadrul aceleiasi organizatii. Si este mai mult decat probabil ca acest client, in ciuda acestei calificari, nu are capacitatea de alegere a propriilor furnizori si ca interesele sale nu coincid cu cele ale organizatiei in ansamblu.

În alta ordine de idei, este evidenta dificultatea ce provine din faptul ca, in cadrul organizatiilor (organismelor) publice, exista numerosi factori critici care au interese diferite si care vor evolua in functie de propriile criterii de eficacitate si calitate. Astfel spus, intreprinderile publice combina diverse elemente cu interese si perceptii despre calitate care pot fi diferite intre ele.

Între acesti agenti critici putem cita:

? autoritati politice si centre ale puterii;

? cetateni, clienti directi;

? furnizori;

? contractori;

? membri ai propriei organizatii implicati in producerea serviciului;