Pagina documente » Informatica, Matematica » Criptografia, metoda pentru asigurarea securitatii tranzactiilor de date

Despre lucrare

lucrare-licenta-criptografia-metoda-pentru-asigurarea-securitatii-tranzactiilor-de-date
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-criptografia-metoda-pentru-asigurarea-securitatii-tranzactiilor-de-date


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I : Sisteme criptografice
I.1 - Evolutia istorica a criptografiei
I.2 - Criptografia in antichitate
I.3 - Criptografia in evul mediu
I.4 - Criptografia in epoca moderni
I.5 - Dispozitive clasice de cifrare
I.6 - Sisteme criptografice
I.7 - Conceptul de semnatura digitala
I.8 - Criptografia in securitatea retelelor calculatoarelor
Capitolul II : Criptografia clasica
II.1 - Substitutii si permutari in criptografia clasica
II.2 - Cifruri transpozitie
II.3 - Cifruri substitutie
II.4 - Substitutii monoalfabetice
II.5 - Substitutia omofonica
II.6 - Substitutia polialfabetica
II.7 - Substitutia poligramica
II.8 - Cifruri produs
Capitolul III : Criptografia computationala simetrica
III.1 - Standardul DES
III.2 - Proprietati ale cifrului DES
III.3 - Critici si sIabiciuni ale standardului DES
III.4 - Alte cifruri simetrice
Capitolul IV : Criptografia computationala cu chei publice
IV.1 - Sistem criptografic cu chei publice
IV.2 - Teste de primalitate
IV.3 - Sisteme de cifrare cu chei publice exponentiale
IV.4 - Cifrul RIVEST-SHAMIR-ADLEMAN
IV.5 - Aspecte de implementare ale algoritmilor exponentiali
IV.6 - Sisteme de cifrare cu chei publice de tip rucsac
Capitolul V : Aplicatii practice
V.1 - Implementarea cifrului DES
2
3
3
4
6
7
11
15
17
19
20
20
22
23
27
28
30
33
34
35
40
41
43
45
46
47
48
50
54
55
60
61

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I :

Sisteme criptografice

I.1 - Evolutia istorica a criptografiei

I.2 - Criptografia in antichitate

I.3 - Criptografia in evul mediu

I.4 - Criptografia in epoca moderna

I.5 - Dispozitive clasice de cifrare

I.6 - Sisteme criptografice

I.7 - Conceptul de semnatura digitala

I.8 - Criptografia in securitatea retelelor calculatoarelor

Evolutia istorica a criptografiei

Criptografia este stiinta scrierilor secrete. Un cifru se defineste ca transformarea unui mesaj clar sau text clar in mesaj-cifrat ori criptograma. Procesul de transformare a textului clar in text cifrat se numeste cifrare sau criptare, iar transformarea inversa, a criptogramei in text clar, are denumirea de descifrare sau decriptare. Atat cifrarea cit si descifrarea sunt controlate de catre una sau mai multe chei criptografice.

Criptanaliza studiaza metodele de spargere cifrurilor, adica de determinare a textului clar sau a cheii de cifrare din criptograma. Cunostintele actuale referitoare la inceputurile criptografiei ne sunt furnizate de diferite lucrari stiintifice, religioase sau istorice privind diferite razboaie ale unor civilizatii de mult apuse.

Pe baza datelor cunoscute astazi se apreciaza ca domeniul criptografiei a aparut in mod independent in mai multe parti ale lumii, la mai multe popoare. In primul rand razboaiele si diplomatia au impulsionat continua perfectionare si innoire a metodelor de secretizare si de descifrare a mesajelor.

Devenind tot mai complexa, activitatea in acest domeniu presupune o serioasa pregatire matematica, lingvistica, o gandire logica bine dezvoltata ai, de ce nu, intr-o lume a informaticii ca cea pe care o strabatem azi, o buna cunoastere a calculatoarelor si a programarii acestora.

Criptografia in antichitate

Primele informatii referitoare la criptografie dateaza de acum circa patru mii de ani si provin din EgiptuI antic sub forma unor formule funerare care contin, intr-o modalitate incipienta, elementele constitutive ale stiintei de azi. Grecii antici au cunoscut si au practicat in multe variante scrierea secreta, dupa cum atesta documentele istorice.

Înca din secolul al V-lea I. H. se cunoaste o prima forma a transpozitiei, metoda folosita si astazi. Pentru cifrare se folosea un instrument numit scitala - un baston in jurul caruia se infasura spira langa spira o panglica foarte ingusta de piele, papirus sau pergament pe care, paralel cu axa, se scriau literele mesajului. Dupa scrierea textului panglica era derulata. mesajul devenind indescifrabil, intrucat literele erau dezasamblate. Mesajul se putea reconstitui numai de persoana care dispunea de un baston de lungime si grosime identice cu dimensiunile initiale pe care sa fie infasurata din nou panglica primita.

In alte lucrari antice, din secolul al IV-lea i. C, se prezinta alte variante de scriere secreta. Una din metodele descrise se bazeaza pe folosirea asa-numitului disc cu orificii care putea sa fie trimis cu ajutorul arcului dintr-o (intr-o) cetate asediata. Dispozitivul era de fapt un disc de lemn cu 24 de orificii pe margine si cu doua orificii in interiorul discului. Pozitia celor doua orificii, mai precis raza determinate de acestea, desemna o litera de referinta secreta. De la aceasta litera de referinta intr-un sens si altul erau puse celelalte litere in ordine alfabetica.

In cartea sa, "Istoria generala", istoricul grec Polibiu, martor ocular si participant la al treilea razboi punic (149-146 I.H.) acorda o mare importanta pastrarii secretului militar. El a inventat un patrat, cu ajutorul caruia literele se codificau prin numere de doua cifre, in care cifrele reprezinta linia, respectiv coloana patratului In care se gasea litera. Sistemul lui Polibiu este prima forma concreta de schimb secretizat de mesaje, utilizand in premiera un tabel de cifrare in forma de patrat. SecretuI era asigurat prin schimbarea cifrelor sau prin amestecarea literelor, obtinandu-se noi si noi variante. Datorita caracteristicilor lui - conversiunea literelor in numere de doua cifre separabile si reducerea numarului de simboluri utilizate (5 in loc de 26) -, patratul lui Polibiu se regaseste la baza elaborarii unui mare numar de sisteme de cifrare utilizate si astazi.

Criptografia in evul mediu

Societatea feudala timpurie ce s-a ridicat pe ruinele imperiului roman nu a favorizat dezvoltarea stiintei si a culturii. Mai tarziu, in jurul anului 1440, descoperirea tiparului - eveniment de o insemnatate deosebita pentru progresul omenirii - a dat un nou impuls preocuparilor pentru dezvoltarea criptografiei.

In perioada Renasterii, cand limba si cultura greaca au fost din nou studiate, umanistii, cercetand aproape o mie de manuscrise ale autorilor antici, au redescoperit, printre altele, metodele de cifrare folosite in antichitate. Dezvoltarea criptologiei a luat avant in stransa legatura cu extinderea si amplificarea relatiilor diplomatice dintre diferitele state feudale. Curtile regale, ca si statui papal, dispuneau de criptanalisti.

Criptologii care serveau la suveranul pontif se numarau printre cei mai buni specialisti ai vremii.

In anul 1518 a aparut prima carte asupra criptologiei - "Poligraphiae libri sex", in care metoda de cifrare descrisa era denumita tablou de transpozitie. Întocmit sub forma patratica, tabloul de transpozitie se obtinea prin deplasarea ciclica spre stanga a alfabetului normal de atatea ori cate litere are alfabetul, dupa care alfabetele astfel rezultate erau scrise unul sub altul. Cu ajutorul metodei de cifrare descrise orice litera clara din prima linie putea fi substituita cu orice litera a alfabetului in functie de cheia stabilita pentru litera respectiva, motiv pentru care substitutia respective se numeste polialfabetica.

Giambattista della Porta si-a inscris numele si in istoria criptologiei prin lucrarea sa "De Furtivis Literarum Notis", aparuta in 1563. Cele patru carti componente ale acestei lucrari se remarca atat prin prezentarea riguroasa a drumului parcurs de criptologie, prin observatiile critice asupra metodelor folosite de predecesori, cat si prin contributiile autorului la dezvoltarea criptologiei.

Pe baza tabelelor de frecventa a literelor cunoscute pana atunci s-a propus un nou procedeu de cifrare ce a constat intr-o asemenea substitutie in care o anumita litera a textului clar poate fi cifrata prin oricare din cele 20 de litere diferite ale textului si invers; un cifru putea sa reprezinte 20 de litere diferite ale textului clar. S-a inventat substitutia diagramelor, in care doua litere sunt reprezentate printr-un singur cifru. Ca un inconvenient al procedeului, s-a constatat faptul ca este nevoie de un tabel de chei pentru cifrare si descifrare, ceea ce pericliteaza pastrarea secretului.

De numele lui Vigenere se leaga dezvoltarea unor metode noi de cifrare. El a scris o carte "TratatuI cifrurilor sau modalitatilor secrete de a scrie" (1586), mult citata de criptologi. Printre metodele de cifrare descrise in lucrare, multe se bazeaza pe substitutia polialfabetica. Metoda lui Vigenere a fost incorporata in mai multe masini de cifrat moderne.

Preocuparile stiintifice ale lui Cardan (1501-1576) - matematician italian, naturalist, medic renumit al epocii sale - au influentat si criptografia, aflata pe atunci in reinnoire. in lucrarea sa "De rerum varietate", cunoscuta in toata Europa acelor vremuri, Cardan a conceput intarirea sigurantei secretului prin schimbarea cheii la fiecare mesaj. El a dat o solutie ingenioasa, utilizand mesajul insusi drept cheie. Practic aceasta consta dintr-o grila. cu ferestre la intervale neregulate, de inaltimea unui rand de scris si de lungime variabila. Dupa asezarea grilei pe hartie, se scria mesajul secret in ferestre, iar la descifrare se aseza din nou grila pe textul primit. Completarea mesajului secret, - scris in ferestre, cu un text ascunzator -, fiind o operatie greoaie, Cardan a aplicat textului in clar, insertii dupa o anumita regula in patratele unui patrat de aceeasi dimensiune ca si grila, o operatie de transpozitie prin rotirea grilei, modalitate considerate ca forma primara a metodelor de transpozitie.

Primul criptolog profesionist din Franta. Rosignol, a fost considerat cel mai abil descifrator din Europa. Interventiile sale au facilitat multe succese diplomatice, au contribuit la obtinerea victoriei in multe din bataliile purtate de Ludovic al Xlll-lea si Ludovic al XIV-lea. Datorita sugestiilor lui s-a organizat asa numitul cabinet negru care, pe parcursul secolului al XVIII-lea. a cunoscut cu regularitate continutul corespondentei diplomatilor straini. Rosignol si-a dovedit competenta nu numai in domeniul criptanalizei, ci si in cel al cifrarii. El a reusit sa modifice modul de stabilire a corespondentei intre elementele clare ale mesajului si cifruri, introducand doua tipuri de corespondente, denumite tabel de cifrare si tabel de descifrare.