Pagina documente » Recente » Criza-Concept multidimensional

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

Angajatii sunt cuprinsi de depresie in timpul unei crize. Ei se tem mai intai pentru ei, si abia mai apoi pentru organizatie. Angajatii pot avea solutia pentru ca o organizatie sa supravietuiasca si apoi sa-si revina dupa crizele care i-au amenintat existenta [8Pincus, D., ?ch?ry?, L., ?mploy?? Communic?tion Str?t?gi?s for Org?niz?tion?l Cris?s, ?mploy?? R?sponsibiliti?s ?nd Rights Journ?l, 1 (3), 1988, pp. 181-199].

Cinci elemente de comunicare care raman constante ajuta la expli­carea modului cum vor evalua criza oamenii care nu o experimenteaza direct. Mai intai, oamenii afla de crize mai ales din retelele personale, daca se petrec intr-o zona apropiata geografic sau daca exista vreo legatura intre criza si retea. Retelele angajatilor transmit stirea altor angajati mai repede decat mass media. În al doilea rand, oamenii tind sa interpreteze cat de serioasa este o criza in termeni de risc personal sau de risc pentru alti oameni care sunt importanti pentru ei. Aceasta perceptie poate fi bazata mai mult pe factori subiectivi decat pe factori obiectivi, asa ca perceptiile publicului si perceptiile oficiale despre riscuri difera cateodata foarte mult. În al treilea rand, sursele guvernamentale sunt considerate cele mai sigure, pentru ca se bucura de cel mai mare grad de autoritate. În al patrulea rand, cantitatea de materiale de presa indica semnificatia crizei pentru un public global. În al cincilea rand, accesul la informatie intr-un mediu de comunicare deschis reduce zvonurile si creste acuratetea modului in care ceilalti evalueaza situatia.

O data ce zvonurile au inceput sa circule, ele se raspandesc cu o viteza considerabila, si este foarte dificil sa le opresti. Cel mai bun mod de a combate zvonurile este, preventiv, sa limitezi, in primul rand, nevoia de zvonuri, oferind oamenilor informatii prompte si corecte si mentinand o comunicare buna in doua sensuri. Dar, atunci cand apar zvonurile, trebuie sa actionezi imediat pentru a le controla. [9 Olins, W?lly. (2004). Noul ghid d? id?ntit?t?. Bucur?sti: ?ditur? comunic?r?.ro.]

Crearea unei imagini care sugereaza ca organizatia trateaza situatia cu succes depinde de doi factori: de realitatea modului in care organizatia se confrunta cu problema si de eficienta cu care organizatia comunica succesul ei in tratarea problemei pentru cei ce nu experi­menteaza direct criza.

Comunicarea in situatii de criza nu trebuie confundata niciun moment cu criza comunicarii. Într-adevar aceasta este situatia cea mai apropiata ca si context, intensitate, forme de manifestare, dar nu trebuie sa uitam faptul ca, in cazul comunicarii in situatii de criza primeaza controlul constient al emitatorului. Caracteristicile negative ale situatiei de criza trebuie sa fie temperate/eliminate de implicarea factorului uman, ce trebuie sa depaseasca o serie intreaga de bariere ce se interpun in calea unei comunicari eficiente.Domeniul comunicarii de criza implica numeroase activitati cu continut stra­tegic si tactic.

În unele lucrari de specialitate acestea apar nediferentiat, con­topite cu activitatile specifice managementului crizelor [10 Coombs, W.T. 1999 , op. cit., p. 76 ]; in alte lucrari, ele sunt individualizate, ca o suma de tehnici de comunicare specifice sferei relatiilor publice. Astfel, dupa D. W. Guth si C. Marsh [11 Guth, D.W., M?rsh, C., Public R?l?tions: ? V?lu?- Driv?n ?ppro?ch, ?llyn ?nd B?con Publ., 2000, p. 393], care prezinta o sinteza clara a dezbaterilor, comuni­carea de criza implica patru mari tipuri de activitati: evaluarea riscurilor, planificarea comunicarii de criza, raspunsul si refacerea organizatiei.

Concluzie

In concluzie, managementul situatiilor de criza are si trebuie sa aiba o reflectare solida in comunicare. Comunicarea este o componenta fundamentala a atributelor ce definesc un manager complet, iar recomandarea mea se va referi intotdeauna fie la formarea profesionala a managerilor in acest sens, fie, in situatii ca cea prezenta, la apelarea imediata a consultantilor specializati in zona comunicarii in situatii de criza.

CAPITOLUL 2 ; COMUNICAREA DE CRIZA

2.1. Evaluarea riscurilor

Aceasta activitate se bazeaza pe identificarea diferitelor amenintari existente in mediul in care opereaza organizatia. În acest scop se poate face apel la consultanti din cadrul unor firme specializate sau la specialistii organizatiei; acestia se constituie intr-o echipa de planificare a crizei (planning crisis team), alcatuita din conducerea organiza­tiei, seful departamentului de relatii publice si conducatorii altor departamente din cadrul organizatiei, cum ar fi: director tehnic, responsabil resurse umane, jurist, responsabil cu securitatea organizatiei etc. Acestia vor identifica posibilele dezastre sau conflicte cu care s-ar putea confrunta organizatia. De asemenea ei vor analiza crizele prin care a mai trecut si vor incerca sa-si imagineze lucrurile cele mai rele pe care le-ar putea suferi organizatia. S. Finic [12 Lib??rt, Thi?rry. (2008). Comunic?r?? d? criza. Bucur?sti: ?ditur? C:H: B?ck.] a elaborat o diagrama a crizelor (crisis plotting grid) bazata pe doua axe: valoarea impactului crizei si factorul de probabilitate a crizei. Pe prima axa amploarea crizei este determinata cu ajutorul a cinci intrebari:

1. Daca o criza risca sa creasca in intensitate, cat de mare este aceasta intensitate si cat de repede se poate produce cresterea?

2. În ce masura va intra criza in sfera de interes a publicurilor?

3. În ce masura va modifica criza activitatile normale?

4. În ce masura este organizatia vinovata de declansarea crizei?

5. În ce masura este afectata organizatia de respectiva criza?

Pe a doua axa, probabilitatea crizei este determinata pe o scara de la 0 la 10, in care 0 reprezinta probabilitatea zero de ivire a unei crize, iar 10 certi­tudinea aparitiei unei crize.

Cele doua axe, impartite fiecare in zece unitatii, formeaza prin intersectarea lor un „barometru al crizelor”: patratul din dreapta sus, unde sunt grupate valorile maxime („zona rosie”) reprezinta acele crize potentiale deosebit de periculoase, cel din stanga sus („zona galbena”) si cel din dreapta jos („zona gri”) trimit la crize cu un potential distrugator mai redus, iar patratul din stanga jos („zona verde”) se refera la crize mai putin amenintatoare.

Pe langa controlul tehnicilor si instrumentelor de comunicare, cel mai bun raspuns al organizatiei la criza este sa o evite sau, daca acest lucru nu este posibil, sa se pregateasca bine pentru o astfel de situatie.

2.2. Planificarea comunicarii de criza

A doua etapa, poate cea mai importanta, este dominata de activitatile privind elaborarea unui Plan de Comunicare de Criza (PCC). Majoritatea celor care au studiat crizele si au scris despre gestiunea crizei au aratat ca, pentru un management eficient al crizei este nevoie sa se intocmeasca, inca din perioadele de calm, un plan de comunicare de criza; acesta este realizat de specialistii in relatii publice. PCC are, de obicei, forma unui dosar cu instructiuni; el trebuie sa fie astfel organizat incat relationistii sa poata gasi cu usurinta sectiunile specifice; de asemenea el trebuie sa reziste la situatiile neprevazute ale unor crize. [13 Fratila C?m?li? – P?rsp?ctiv? ?supr? conflictului in org?niz?tii , ?ditur? Br?n 2003]