Pagina documente » Recente » Datoriile pe termen lung ale intreprinderii

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. SURSELE DE FINAN?ARE ALE ?NTREPRINDERII 4
1.1.Sursele interne de finantare 4
1.1.1.Autofinantarea 5
1.1.2.Majorarea capitalului propriu 7
1.2. Sursele externe de finantare 10
1.2.1. Finantarea prin credite bancare 11
1.2.2. ?mprumutul obligatar 13
1.2.3. Finantarea prin leasing 15
1.2.4.Fondurile structurale 16
CAPITOLUL 2. COSTUL IMPRUMUTURILOR PE TERMEN MEDIU SI LUNG 19
2.1. Costul creditelor bancare 19
2.1.1. Costul creditelor ce sunt garantate prin constituirea unui depozit colateral 21
2.1.2.Costul creditului de scont 21
2.2. Costul si amortizarea imprumuturilor obligatare 22
2.2.1. Amortizarea prin anuitati constante 23
2.2.2. Amortizarea prin serii egale 23
2.2.3. Amortizarea unica 24
2.3. Analiza impactului operatiunii de leasing asupra rentabilitatii locatarului 24
2.3.1. Cazul leasingului operational 24
2.3.2. Cazul operatiunii de vanzare si leaseback 25
2.3.3. Cazul leasingului financiar 31
2.3.4. Costul leasingului 32
CAPITOLUL 3. EFECTELE INDATORARII 35
3.1. Efectul de levier 35
3.2. Analiza ratelor de structura ale pasivului 40
3.3. Rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare 42
3.3.1. Rata rentabilitatii economice 43
3.3.2. Rata rentabilitatii financiare 48
3.3.3. Rata rentabilitatii resurselor consummate 49
CAPITOLUL 4. ANALIZA DATORIILOR PE TERMEN MEDIU SI LUNG LA SC ELECTROECHIPAMENT INDUSTRIAL RE?I?A SRL 52
4.1. Prezentarea societatii Electroechipament Industrial Re?i?a 52
4.2.Analiza ratelor de structura ale pasivelor 53
4.2.1. Analiza ratelor de lichiditate 57
4.2.2. Analiza solvabilitatii intreprinderii 59
4.2.3. Analiza rentabilitatii prin metoda ratelor 59
Bibliografie 65
ANEXE 67

EXTRAS DIN DOCUMENT

3.3. Rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare {p}

3.3.1. Rata rentabilitatii economice {p}

3.3.2. Rata rentabilitatii financiare {p}

3.3.3. Rata rentabilitatii resurselor consummate {p}

CAPITOLUL 4. ANALIZA DATORIILOR PE TERMEN MEDIU SI LUNG LA SC ELECTROECHIPAMENT INDUSTRIAL RESITA SRL {p}

4.1. Prezentarea societatii Electroechipament Industrial Resita {p}

4.2.Analiza ratelor de structura ale pasivelor {p}

4.2.1. Analiza ratelor de lichiditate {p}

4.2.2. Analiza solvabilitatii intreprinderii {p}

4.2.3. Analiza rentabilitatii prin metoda ratelor {p}

Bibliografie {p}

ANEXE {p}

INTRODUCERE

Orice intreprindere este obligata sa se adapteze mediului in care functioneaza, mentinandu-si in acelasi timp coeziunea interna si reducand la minimum incertitudinea care caracterizeaza transformarile mediului intern si extern. Pentru ca o intreprindere sa functioneze ea are nevoie sa fie finantata. Finantarea reprezinta procesul de asigurare a unor fonduri banesti necesare desfasurarii unor activitati ale unei intreprinderi, ea este abordata ca alocare de resurse banesti, cu titlu rambursabil sau nerambursabil in conditii determinate, unor persoane fizice sau juridice in scopul acoperirii unor nevoi economice sau sociale. În sens mai restrins sau mai larg, finantarea reprezinta un transfer de fonduri banesti de la bugetul de stat sau alte surse cu titlu nerambursabil pentru subventii s.a.

Alegerea surselor de finantare a activitatii ocupa locul central in activitatea intreprinderii, deorece capitalul atit cel propriu cit si cel imprumutat comporta costuri, care se reflecta, in mod direct, asupra rezultatului financiar al intreprinderii, diminuindu-l. Raportul dintre capitalul propriu si cel imprumutat determina, mare masura, nivelul rentabilitatii obtinute de intreprindere, fiindca aceste surse au costuri diferite, fiind diferita si ordinea in care se face remunerarea capitalurilor utilizate (creditorii au prioritate fata de actionari).

Diferite intreprinderi, in functie de forma de proprietate, folosesc cai diferite in utilizarea unora sau altora din sursele de capital posibile. Experienta, observarea si analiza sistematica a pietelor financiare si de credit au un rol deosebit de important in stabilirea diferitelor surse de capital, deoarece costul atragerii fiecarei componente si riscul pe care-l implica utilizarea ei difera foarte mult de la o sursa la alta.

Pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii unei intreprinderi o importanta majora o are stabilirea modului de finantare. Examinarea structurii pasivului bilantului demonstreaza ca majoritatea intreprinderilor apeleaza la forme de finantare variate: finantare prin fonduri proprii (autofinantare), emisiune de actiuni (ordinare, preferentiale), finantare prin imprumuturi (credite bancare, creditele de la organisme financiare, imprumuturi obligatare).

Finantarea poate fi realizata apeland la surse proprii sau la surse externe. Sursele interne de finantare pot fi: contributiile proprietarilor sau ale membrilor organizatiei; resursele excedentare generate de activitatea intreprinderii. Sursele externe de finantare pot fi: creditele si finantarea nerambursabila. În practica financiara gama surselor interne de formare a capitalurilor intreprinderilor este mult mai redusa comparativ cu cea a surselor externe de finantare.

La un moment dat in cadrul economiei nationale coexista trei tipuri de situatii.

Anumiti operatori, particulari, intreprinderi sau diverse institutii asigura un echilibru riguros intre resursele si cheltuielile lor imediate si viitoare. Ei isi acopera nevoile de finantare prin resurse din auto-finantare si sunt deci total independenti de finantarea externa.

Unii agenti economici prevad resurse care depasesc cheltuielile prevazute. Ei vor dispune deci. de un excedent de resurse care ar putea ramane nefolosit, daca nu gasesc un mijloc de a-1 pune la dispozitia altor agenti care sa-1 utilizeze. Este vorba deci, de agenti care dispun de capacitate de finantare, de resurse care ar putea fi avansate altor agenti economici.

Alti agenti au, dimpotriva, pentru perioada viitoare, prevazute cheltuieli, a caror marime o depaseste pe cea a veniturilor si a disponibilitatilor lor previzibile. E vorba in special de intreprinderi care au proiecte de investitii sau de extindere a productiei lor. Toti acesti agenti se afla deci in situatia de deficit previzibil si vor trebui sa renunte la unele din proiectele lor, daca nu isi procura fonduri care sa le acopere lipsa resurselor. Daca reusesc acest lucru vom spune ca au reusit sa-si finanteze deficitul sau sa-si acopere nevoile de finantare.

În momentul de fata, rezulta ca intreprinderile au acces teoretic la multiple surse de finantare. Principala recomandare este ca acestea sa se informeze, pentru ca lipsa de informare este singura piedica in calea accesului la finantare.

Viitorul nu este cel in care intreprinderile folosesc fondurile proprii pentru a se dezvolta, ci unul in care mai importante sunt finantarile de diverse tipuri, cu alte cuvinte, varianta mai convenabila a utilizarii fondurilor altora. Sigur, acestea trebuie rambersate intr-un mod sau altul, dar o societate nu se poate dezvolta decit pe seama ajutorului inaintat de institutii financiare abilitate. De fapt, acesta ar trebui sa fie rolul lor cel mai important : sprijinirea economiei reale, care, prin activitatea ei, aduce bunastare tuturor.

CAPITOLUL 1. SURSELE DE FINANTARE ALE ÎNTREPRINDERII

1.1.Sursele interne de finantare

In acceptiunea teoriei financiare clasice, firma era considerata un sistem omogen, cu functionare armonioasa, lipsita de contradictii interne, si avand ca unic obiectiv maximizarea averii actionarilor. [1 Brezeanu P., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura A.S.E., Bucuresti, 2002 , pag. 88 ]

In acest context, resursele umane care conlucreaza la desfasurarea activitatilor firmei, sunt privite ca mijloace care servesc interesele actionarilor- proprietarii firmei.

Managerii au ca obiectiv supravietuirea firmei, in conditiile unui mediu economic instabil, intr-o economie capitalista aflata la inceput de drum si binenteles dezvoltarea economica a firmei, realizarea de investitii care sa sustina activitatile viitoare si obtinerea de beneficii.

Actionarii, in schimb, isi doresc recuperarea capitalului investit prin obtinerea de beneficii cat mai mari, materializate in dividende, intr-o perioada cat mai scurta de timp. In desfasurarea activitatii de administrare a afacerii, managerii trebuie sa tina seama de conflictele ce ar putea aparea din multitudinea de interese reunite “sub acelasi acoperis”.

Supravietuirea unei firme, implica accesul la resurse financiare. [2 Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiza financiara., Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag. 62

]

Managerii firmei trebuie sa cunoasca politica pe care o agreeaza actionarii referitoare la modul de repartizare a profitului, pentru a preintampina consecintele nedorite ale unor operatiuni efectuate in necunostinta de cauza. Astfel, daca s-ar realiza vanzarea unui volum prea mare de actiuni, pe pietele reglementate, acest lucru ar duce la devansarea cererii de catre oferta, scaderea cursului bursier al actiunii si implicit la scaderea atractivitatii firmei fata de investitori.

Fig. 1.1. Prezentarea schematica a surselor de finantare la dispozitia unei firme

Sursa : Vintila G. , Gestiunea financiara a intreprinderii , Editura economica , Bucuresti , 2000 , pag. 36

1.1.1.Autofinantarea

Autofinantarea depinde de profiturile repartizate pentru cresterea capitalului propriu-zis si de amortismentele si provizioanele care pot fi utilizate pentru activitatea de investitii.

Autofinantarea poate fi: [3 Vintila Georgeta, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2000 , pag. 126

]

* autofinantare bruta, care cuprinde folosirea profitului, amortismentului anual si provizioanelor neutilizate;

* autofinantare neta, care se refera doar la utilizarea unei parti din profiturile anuale pentru constituirea de active fixe si circulante, necesitate de proiectele de investitii. .