Pagina documente » Drept » Delimitari conceptuale privind infractiunea de coruptie si notiunea de licitatie

Despre lucrare

lucrare-licenta-delimitari-conceptuale-privind-infractiunea-de-coruptie-si-notiunea-de-licitatie
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-delimitari-conceptuale-privind-infractiunea-de-coruptie-si-notiunea-de-licitatie


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND INFRACTIUNEA DE CORUPTIE SI NOTIUNEA DE LICITATIE 4
1.1. Acceptiuni generale privind fenomenul coruptiei. 4
1.2. Formele coruptiei. 8
1.2.1.Nivelurile coruptiei 8
1.2.2.Tipurile coruptiei in tarile aflate in tranzitie 8
1.2.3.Formele coruptiei pe plan european si in Rominia 9
1.3. Stadiul actual al coruptiei in Rominia 11
1.3.1.Pozitia Uniunii Europene 11
1.3.2.Pozitia autoritatilor statului romin si perceptia opiniei publice 11
1.3.3. Campanii anti-coruptie 12
1.4. Delimitari conceptuale privind notiunea de licitatie 14
1.4.1.Achizitii publice.Generalitati 14
1.4.2.Particularitatile achizitiilor publice din sistemul militar 15
1.4.3.Aspecte privind notiunea de licitatie 17
CAPITOLUL II. INFRACTIUNILE DE CORUPTIE CE APAR iN CADRUL LICITATIEI DESCHISE 18
2.1. Notiunea de licitate deschisa 19
2.2. Infractiuni de coruptie specifice licitatiei deshise. 22
2.2.1. Luarea de mita 22
2.2.2.Darea de mita 30
2.3. Prevenirea infractiunilor de coruptie specifice licitatiilor deschise. 39
2.3.1. Prevenirea coruptiei in mediul de afaceri 40
CAPITOLUL III. INFRACTIUNILE DE CORUPTIE CE APAR iN CADRUL LICITATIEI RESTRiNSE 42
3.1. Notiunea de licitatie restrinsa 42
3.2. Infractiuni de coruptie specifice acestui licitatiei restrinse. 44
3.2.1.Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor 44
3.2.2.Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi 48
3.2.3.Abuzul in serviciu contra intereselor publice 52
3.2.4.Abuzul in serviciu in forma calificata 55
3.2.5.Primirea de foloase necuvenite 57
3.2.6.Traficul de influenta 62
Concluzii si propuneri 70
CAPITOLUL IV. Jurisprudenta si analiza unei spete 74
SPETA 1 74
BIBLIOGRAFIE 79

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Faptul ca fenomenul coruptiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind pana in prezent unul dintre cele mai grave si mai raspandite comportamente ale unor persoane cu functii de raspundere, este o afirmatie ce nu suscita indoiala.

Fenomen social, coruptia este inamicul deosebit de periculos al vietii sociale civilizate, organizate statal, a ordinii de drept, a democratiei, putand determina disparitia acestora.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului coruptiei asupra democratiei statului, echitatii sociale, a justitiei si a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Modalitatile de atribuire, conform legislatiei in vigoare, inconjoara o arie larga de aspecte privind achizitiile publice. Ele se aplica in functie de situatia efectiva creata de activul care face obiectul procedurii de atribuire, de cerintele contractantului pe de o parte si posibilitatile financiare ale acestuia pe de alta parte, fireste de ofertanti si alti factori de influenta.

Lucrarea de fata constituie o incercare de a aborda problema coruptiei si a formelor ei sub aspectul teoretic al dreptului penal cu implicatie in achizitiile publice si, implicit in licitatii. Deoarece criminologia este o stiinta complexa de studiu, lucrarea contine referiri la aspectul normativ – juridic, social si istoric al subiectului, precum si analize comparative ale legislatiei altor state si studiul expertizei pozitive acumulate de alte state in contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare imbunatatirea cadrului normativ existent, pentru a determina aplicarea eficienta a normelor de drept in practica nu doar la nivel teoretic, a elimina textele cu interpretare ambigua si cu posibilitati de eludare a legii si de evitare a raspunderii. Necesita de asemenea adoptarea unui sir de masuri spre perfectionarea aparatului public, spre ridicarea responsabilitatii functionarilor, publicitatea in activitatea factorilor de decizie si transparenta activitatii lor, informarea larga a societatii civile despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum si controlul eficient din partea organelor de control competente, mass – media si societatii civile, asupra aparatului public.

Astfel s-a obtinut o lucrare ce reflecta pe larg fenomenul coruptiei, prin prisma achizitiilor publice prin licitatii, a evenimentelor petrecute, cat si a viziunii proprii asupra fenomenului in cauza.

Este o abordare teoretica a fenomenului coruptiei cu referiri la sistemul militar, la licitatiile ce se desfasoara in acest sector. De mentionat ca atat timp, cat acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu si practic, cat timp societatea il va tolera, acesta va dainui in stat. Depinde de fiecare dintre noi in parte in ce fel de societate existam, cine ne conduce si cum vom trai in viitor.

CAPITOLUL I. DELIMIT?RI CONCEPTUALE PRIVIND INFRACTIUNEA DE CORUPTIE SI NOTIUNEA DE LICITATIE

1.1. Acceptiuni generale privind fenomenul coruptiei.

Problema coruptiei in Rominia post-comunista a constituit unul dintre factorii ce au ingreunat progresul de dezvoltare economica si politica, un element ce a sabotat din interior drumul si aspiratiile Romaniei catre o intrare in normalitate dupa revolutia din 1989. Aceasta este o parere unanim acceptata si recunoscuta ca atare chiar daca cu nuante diferite in cazurile majoritatii tarilor apartinand fostului bloc comunist. Odata cu inceperea negocierilor in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, semnalele externe din ce in ce mai frecvente primite de Guvernul Romaniei au facut din problema coruptiei unul din punctele negative esentiale ce stateau in calea procesului de aderare. Dupa semnarea tratatului de aderare in 2005, coruptia a constituit si constituie inca unul din capitolele problematice, din cauza carora aderarea Romaniei putea fi amanata. În consecinta Guvernul Romaniei in colaborare cu diverse organizatii ale societatii civile si cu ajutorul organismelor internationale au stabilit ca lupta anti-coruptie trebuie sa devina una dintre preocuparile centrale ale intregii societati romanesti in vederea cresterii nivelului de integritate si de incredere fata de institutiile statului si a incadrarii societatii romanesti in randul comunitatii europene.

Termenul de „coruptie” are originea de la cuvantul francez „corruption” si latinescul „corruptio”, prin ce se subintelege abaterea de la moralitate, de la cinste, de la datorie, sau desfranare. Sinonimul cuvantului „coruptie” este „venalitate” – insusirea proprie a unei persoane, care este lipsita de scrupule, care face orice lucru pentru bani.

Problemele coruptiei preocupa societatea de mai mult timp. S-au facut si incercari de a delimita coruptia pe plan international. Astfel, Gardiner subliniaza ca fenomenul coruptiei nu are o singura definitie, intrucat aceasta este demult o problema nationala si internationala cu multe forme de manifestare si acceptiuni, iar E.Nirsch Balm afirma ca acest fenomen se manifesta pe diferite cai „fiind conceput ca cea mai populara acceptie a cuvantului folosire abuziva a puterii in propriul avantaj”. [1 Anatolie, B., Unele aspecte ale coruptiei si democratiei in administrarea publica locala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980, p. 25]

În ultimii ani problema coruptiei si anticoruptiei se afla in atentia diferitor intruniri internationale, simpozioane, conferinte, inclusiv in cadrul ONU si Consiliului Europei. Astfel in Codul comportarii persoanelor cu functii de raspundere care asigura ordinea de drept, adoptat de Adunarea generala ONU la 17 decembrie 1971, fenomenul coruptiei e interpretat ca fiind „comiterea sau abtinerea de la comiterea unei actiuni de catre o persoana care se gaseste in exercitiul atribuit de serviciu, in urma cadourilor primite sau cerute, promisiunilor sau stimulentelor, sau primirea lor ilegala de fiecare data cand are loc o astfel de actiune sau inactiune”. [2 Obreja, E., Achizitiile publice si etica publica privind combaterea coruptiei, Bucuresti, Transparency International Romania 2002, p.14]

O definitie mai larga este oferita de catre Consiliul Europei: „coruptia reprezinta luarea de mita sau orice alt comportament al unor indivizi, carora li s-a delegat exercitiul unor responsabilitati publice sau de stat, ceea ce conduce la incalcarea acestor obligatii, care deriva din statutul persoanelor cu functie de raspundere, colaboratorilor individuali, agentilor independenti, in scopul obtinerii unor beneficii ilegale”. [3 Anatolie, B., Unele aspecte ale coruptiei si democratiei in administratia publica locala , Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980, p.42]

Conform art. 2 al prezentei legi notiunea de coruptie are urmatoarea semnificatie: „Coruptia este un fenomen antisocial ce reprezinta o intelegere ilegala intre doua parti, una promitand sau propunand privilegii sau beneficii nelegitime, cealalta, antrenata in serviciul public, consimtind sau propunandu-le in schimbul executarii sau neexecutarii unor anumite actiuni functionale ce contin elemente ale infractiunii prevazute de Codul Penal”.

Reiesind din aceasta definitie data coruptiei de catre legiuitor este de mentionat faptul ca aceasta nu difera mult de notiunea mitei, ba chiar este mai ingusta decat aceasta din urma, fiindca mita nu poate fi numai propusa sau promisa, consimtita sau primita, dar si extorcata. Acest fapt fiind omis din definitia notiunii de coruptie data de legea sus-numita.

Apoi legea contine prevederea unor „anumite actiuni functionale”, insa in stiinta dreptului penal s-a constatat ca componenta luarii de mita prevede nu numai cazurile cand subiectul actioneaza in limitele competentei sale de serviciu, ci si „atunci cand persoana cu functii de raspundere, bazandu-se pe autoritatea sa de serviciu, influenteaza asupra altor persoane intrebuintand legaturile sale personale cu alte posibilitati legate de situatia de serviciu”. [4 Vasile, G., Sergiu, I., s.a., Coruptia, Ed. ARC, Bucuresti 2000, p.131]

Asadar se constata ca notiunea data coruptiei de „Legea privind combaterea coruptiei si protectionismului” nu reprezinta altceva decat darea-luarea de mita. Exista in teorie si alta parere, conform careia coruptia este privita mai larg decat mita. Vasile Lapteacru considera ca: „amploarea si pericolul social deosebesc substantial coruptia de mita.” Sunt de acord cu aceasta afirmatie precum si cu faptul ca fenomenul coruptiei dupa manifestarea sa obiectiva este mai variat decat mita. Fiindca coruptia nu rezida doar in mita, ce cunoaste o deosebita amploare in societate, ci este un fenomen social negativ, care se distinge prin multiple modalitati si diverse forme privind folosirea directa si cu intentie de catre persoanele cu functii de raspundere a drepturilor legate de postul detinut in scopuri de imbogatire personala.

Conceptul de coruptie este definit si de mai multe organisme internationale care deruleaza programe in acest sens (Banca Mondiala, Uniunea Europeana). În Romania intalnim definitia conceptului de coruptie in ultimul raport al Transparency International. Conform acestui raport : « Coruptia, in sens larg, reprezinta folosirea abuziva a puterii incredintate, fie in sectorul public fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup ». Asa cum reiese si din acest „ghid anti-coruptie” ambiguitatea cu care este folosit termenul de coruptie ingreuneaza stabilirea unei dezbateri publice reale, in locul careia gasim de cele mai multe ori un sir de lamentari neclare.

În continuare vom mentiona unele pareri ale savantilor rusi si romani privind definirea fenomenului coruptiei, legislatia acestor state fiind cea mai apropiata de legislatia din Romania.

Astfel M.F. Kuznetova defineste coruptia ca fiind: „fenomenul social negativ exprimat in coruperea unor persoane de catre altele”. [5 Vasile, G., Sergiu, I., s.a.,Coruptia, Ed. ARC, Bucuresti 2000, p.134] În definitia data accentul e transferat de la subiectele infractiunii de coruptie la fapta – si acest fapt e corect, fiindca legea stabileste raspunderea pentru fapta ilicita sau inactiune si nu dupa subiecte.

O alta definitie a coruptiei e cuprinsa in unul din proiectele tarilor CSI privind combaterea criminalitatii si se afirma ca „prin coruptie se concepe folosirea de catre persoanele autorizate la exercitarea functiilor de stat a situatiei lor oficiale si posibilitatilor legate de ea pentru obtinerea unor bunuri materiale, altor bunuri ilicite si privilegii, precum si acordarea lor, a acestor bunuri si privilegii de catre persoanele fizice si juridice.” [6 Vasile, L., Notiunea coruptiei, Legea si viata nr.11-12 din 1994, p.36]

Aceasta este o definitie imperfecta a coruptiei, in primul rand proiectul neintemeiat limiteaza cercul subiectilor care pot infaptui acte de coruptie, numai cu persoanele care exercita functii de stat. Reiese deci, ca cei care exercita functii politice, obstesti, economice, si alte functii sunt exclusi din randul subiectilor coruptiei. Si in al doilea rand definitia analizata nu contine raspuns la intrebarea daca faptele persoanelor oficiale reprezinta coruptie legata de obtinerea unor bunuri materiale, privilegii, pentru sine sau pentru alte persoane.

Alt savant rus B.V. Valjenkin sustine ca: „coruptia constituie infractiunile comise de catre functionarii publici care utilizeaza prin mijloace diferite posibilitatile de care se bucura datorita functiei detinute, intru obtinerea ilicita de profit.” [7 Vasile, G., Sergiu, I., Coruptia, Bucuresti, Ed ARC, p. 134]

Savantii din Romania pledeaza ca: „coruptia nu inseamna numai luare si dare de mita, traficul de influenta, abuzul de putere si functie, ci si actele de imixtiune ale politicului in sfera privata, utilizarea functiei politice in interes personal, realizarea unui volum de afaceri intre indivizi.” [ 8 Dobrinoiu, V., Coruptia in dreptul penal roman, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1995, p.4] Tot in aceasta ordine de idei V.Dobrinoiu sustine ca: „in esenta coruptia reprezinta un abuz de putere in scopul obtinerii de avantaje materiale sau alte foloase (onoruri, titluri, publicitate, exonerare de raspundere)”. [9 Dobrinoiu, V., Coruptia in dreptul penal roman, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica 1995, p.6]

Profesorul universitar A.Borodac propune urmatoarea notiune de coruptie, care a fost preluata partial de catre noul Cod Penal al Romaniei:

„Coruperea pasiva – fapta persoanei care exercita functii ale puterii de stat sau actiuni de ordin administrativ de dispozitie sau organizatorico-economice prin numire, alegere, fie in virtutea unei insarcinari anumite, direct sau indirect pretinde sau primeste, oferta, bani, cadouri sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, sau nu o respinge, in scopul de a indeplini (a nu indeplini) ori a intirzia indeplinirea unui act privat, la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, precum si in scopul de a face un act de la o autoritate sau de la o administratie publica distinctii, functii, piete de desfacere sau o oarecare decizie favorabila.”

„Coruperea activa – promisiunea, oferirea sau darea fara drept de oferta, bani, cadouri ori alte foloase unei persoane oficiale in moduri si scopuri indicate in articolul care prevede coruperea pasiva”. [10 Borodac, A., Notiunea coruptiei penal condamnabile, Legea si viata nr. 4 din 1996.]

Sergiu Ilie da urmatoarea notiune coruptiei, si anume: ”coruptia reprezinta un fenomen social negativ care rezida in folosirea de catre persoanele cu functii de raspundere a functiei detinute si a posibilitatilor legate de ea in scopul obtinerii ilicite a unor bunuri materiale sau a altor foloase (profituri) si avantaje personale”. [11 Gurin, V., Ilie, S., Coruptia, Bucuresti, Ed.ARC, 2000, p.134.] Aceasta definitie e una dintre cele mai reusite in legislatia nationala.

O alta definitie reusita dupa parerea mea este cea conferita de catre profesorul universitar Igor Ciobanu si anume: „coruptia e ansamblul actelor ilicite comise de catre indivizi, grupuri sau organizatii in scopul obtinerii unor avantaje economice, politice sau sociale sau a unei situatii superioare.”

In documentul adoptat de catre Guvernul Romaniei in anul 2005 numit „Strategia nationala anticoruptie”, o alta definitie a ce se intelege prin termenul de coruptie ne este oferita:

• devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal ;

si

• substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor.

Sintetizand in final cele expuse mai sus am definit fenomenul coruptiei ca: ”fenomenul social de amploare caracterizat prin mituire, protectionism si utilizarea de catre persoanele cu functii de raspundere in scopuri personale sau de grup, a atributiilor de serviciu si a posibilitatilor si avantajelor pe care le ofera functia publica detinuta.”