Pagina documente » Recente » Dezvoltarea Vorbirii La Varsta Prescolara

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

Alte date

În procesul de indrumare a educarii limbajului la prescolari, noua programa le propune educatoarelor obiective cadru cum ar fi:

dezvoltarea exprimarii orale, intelegerea si utilizarea corecta a semnificatiei structurilor verbale orale;

educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere gramatical;

dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral.

Obiectivele cadru sunt urmarite de educatoare de-a lungul intregii perioade a prescolaritatii si constituie repere ale activitatilor de aducarea limbajului.

Obiectivul principal al activitatii instructiv-educative din gradinita de copii este formarea personalitatii individuale a copilului, tinand seama de ritmul sau propriu, de nevoile sale afective si de activitatea sa fundamentala: jocul.

O prima categorie de obiective ale dezvoltarii limbajului in gradinita vizeaza largirea orizontului de cunoastere al copilului, ca baza pentru imbogatirea si nuantarea exprimarii.

În activitatile libere si obligatorii, copilul este dirijat sa cunoasa lumea inconjuratoare utilizand toate simturile si evoluand treptat prin folosirea unor mijloace de cuantificare, de comparare, de procese, de analiza si de interpretare a datelor obtinute.

Toate acestea impun copilului folosirea cuvintelor prin care sa cunoasca obiectul, sa-i arate insusirea, sa indice actiuni in care obiectul e implicat. Activitatile de cunoastere a mediului ofera educatoarei material pentru imbogatirea vocabularului, pentru precizarea sensului unui cuvant, iar copilului, posibilitatea de a-si comunica impresiile si cunostintele.

Mai multe obiective ale educarii limbajului in gradinita urmaresc cu prioritate expresivitatea comunicarii, ceea ce inseamna, stimularea copilului de a vorbi,pastrandu-si farmecul vorbirii, adica prin intonatie, accent, ritm. Curiozitatea specifica varstei prescolare constituie o baza pentru formarea deprinderii copilului de a se informa prin intrbari. În toata activitatea din gradinita copilul trebuie sa-si exprime emotiile, trairile afective, sentimentele, atitudinile fata de oameni, plante, animale, situatii pozitive sau negative, imprejurari concrete sau intalnitte in povesti.

Un aspect inportant al educarii limbajului il constituie depistarea si eliminarea din vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai putin educatecu care copiii au luat contact in absenta parintilor si uneori chiar in familie. Copilul trebuie convins ca un anumit cuvant suna urat, ca este folosit de o anumita categorie de oameni si ca poate fi inlocuit cu altul mai frumos.

Obiectivul major al educarii copiilor in gradinita si anume, pregatirea copilului pentru activitatea de scolar, formarea unor deprinderi muncii scolare, constituie un motiv important pentru care cultivarea limbajului are un rol hotarator. În acest sens, dezvoltarea si educarea limbajului prescolarului presupune perfectionarea comunicarii sub aspect fonetic, lexical si gramatical.

Atat in gradinita, cat si in clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaza si prin alte activitati decat cele obligatorii sau decat in lectiile de educare a limbajului.

Astfel, la sectorul „stiinta” activitatile care vin in sprjinul dezvoltarii vorbirii imbraca o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial „Spune ce ai gustat, ghiceste ce este ”, pe langa obiective de alta natura, activeaza vocabularul prescolarilor cu cuvinte specifice fructelor sau legumelor gustate, determinandu-i in acelasi timp sa raspunda in propozitii corecte din punct de vedere gramatical. Observand „Aspecte de iarna”, prescolarii le descriu, folosind cuvinte specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului „Cand se intampla ?” organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaza anotimpurile la schimbarile atmosferice survenite in natura si reusesc sa-si exprime aprecierile asupra fiearui anotimp.

La sectorul „constructie”, la tema „Lego”, tema la alegere, copiii manuiesc piesele trusei respective, dar trebuie sa si verbalizeze, descriind constructia obtinuta si dialogand intre ei pentru a selecta piesele necesare tipului de constructie ales.

În cadrul sectorului „joc de rol”, cu tema „De-a gradinarii”, copiii dialogheaza, folosind cuvinte adecvate: cos, stropitoare, grebla etc. La temele: „De-a gospodinele”, „De-a doctorul” comunicarea cu partenerii, in termeni adecvati temei, intr-un dialog civilizat, este o latura esentiala a activitatii.

La tema „De-a serbarea”, dialogul se refera la o varietate de puncte specifice serbarii: poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de papusi etc.

Copiii care practica „jocul de masa” verbalizeaza in functie de tema. La tema „Cauta locul meu!”, sistematizandu-si cunostintele despre toamna, ei motiveaza actiunea intreprinsa si selecteaza elementele corespunzatoare toamnei (fructe, legume) precum si frunzele ruginii etc.

Sectorul „biblioteca” ofera prescolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din bucatele, (pentru a le povesti) realizarii lecturii dupa imagini din viata plantelor, animalelor sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din povestile indragite (recunoasterea si caracterizarea personajelor) povestirea unor intamplari care i-a impresionat, a urmaririi unor diafilme („Scufita Rosie”), a dialogului pe tema unor carti.

Chiar si sectorul „arta” in care ponderea o detine activitatea practica (pictura, aplicatii, modelaj etc.) ofera copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele, instrumentele, descriu obiectele obtinute, apreciaza propriile lucrari si pe acelea ale colegilor, motivandu-si obtiunile.

Toate activitatile libere ale prescolarilor favorizeaza un climat afectiv de comunicare verbala libera si civilizata intre copii, consolideaza actul comunicarii in formele cele mai variate, generate de varietatea jocurilor, a cantecelor, a exercitiilor ritmice.

În procesul de instruire si educare a copiilor un rol important revine materialului didactic, mijloacelor de invatamant in calitatea lor de „instrumente de actiune sau purtatoare de informatii”(I. Cerghit).

Folosirea din plin a materialului didactic are o importanta hotaratoare in asimilarea temeinica si constienta a cunostintelor, dezvolta spiritul de observatie al copiilor si mareste interesul pentru cunoastere. Multe cunostinte, care par la inceput dificile, pot fi usor intelese atunci cand se foloseste cu pricepere ilustrarea lor. Cu cat se imprima lectiilor un caracter intuitiv (astfel actionandu-si laturile psihice ca: atentia, memoria, priceperea, imaginatia, creativitatea, gandirea) cu atat activitatea va oferi copilului un castig mai deplin.

IMPORTANTA DEZVOLT?RII VORBIRII LA VÂRSTA PRESCOLAR?

Ca didactica speciala, metodica dezvoltarii vorbirii studiaza continutul, obiectivele, metodele si modalitatile de organizare si de desfasurare a muncii de cultivare a limbajului prescolarilor in cadrul gradinitei de copii.

Complexitatea si varietatea activitatilor de cultivare a limbajului in gradinita ofera cadrul larg pentru aplicarea si respectarea principiilor didacticii. Metodele si formulele specifice de organizare si desfasurare a activitatilor de dezvoltarea vorbirii sunt determinate de aplicabilitatea practica a principiului insusirii constiente si active a principiului invatamantului sistematic, a principiului insusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor etc. in stransa corelare cu particularitatile psihologice ale copiilor. Particularitatile de gandire, cele ale proceselor intelectuale la varsta prescolara dau o dimensiune specifica principiului intuitiei, celui al accesibilizarii si individualizarii invatamantului, sistematic si continuu, al asigurarii conexiunii inverse, in procesul formarii deprinderilor de exprimare corecta la varsta prescolara.

Studierea metodicii dezvoltarii vorbirii impune elevului si educatoarei cunoasterea metodelor si a mijloacelor de invatamant si stimuleaza adaptarea acestora la specificul muncii de cultivare a limbajului in gradinita de copii.

În principiul studierii metodicii dezvoltarii vorbirii, in practica pedagogica prescolarul isi formeaza propria imagine despre personalitatea educatoarei care pe langa creativitate si competenta, trebuie sa iubeasca si sa respecte copilul, sa-i ofere model de comportament inclusiv in ce priveste folosirea limbii materne.

Limbajul are un rol important in dezvoltarea psihica a prescolarului, el insusi inregistrand, in aceasta perioada transformari la toate nivelurile limbii – lexical, fonetic, gramatical si al expresivitatii. În general, admitem ca limbajul se manifesta in stransa legatura cu gandirea, o legatura biunivoca, datorita careia gandirea structureaza exprimarea si isi gaseste expresia in limbaj; vorbirea la randul ei”impune gandirii exigentele sale culturale, contribuind in felul acesta la restructurarea ei. Copilul apeleaza la realitate, dar, prin limbaj se departeaza de ea, isi aminteste situatiile trecute, stabileste raporturi, face deductii valide” (Psihologia copilului – manual pentru scoli normale,E.D.P., Bucuresti, 1994, pag. 86).

Limbajul este functia de utilizare a limbii in raporturile cu ceilalti oameni. Este o functie complexa care presupune o indisolubila conlucrare a celorlalte functii, in special a celor intelectuale si motorii. Întelegerea cuvintelor impune o perceptie clara si antreneaza memoria semantica, imaginea si gandirea, iar rostirea sau scrisul implica priceperi motorii foarte complexe, o conduita atenta si voluntara.

Fr. Bresson caracterizeaza gandirea ca un sistem al conduitelor de comunicare orala, cu scopul de a influenta auditorul. În raport cu semnificatiile ce trebuie transmise, vorbirea capata o organizare complexa. Unii psihologi, cum e B. Skinner, au subestimat acest aspect. Dupa el, succesiunea cuvintelor intr-o fraza nu e altceva decat o succesiune de reflexe conditionate: fiecare vorba declanseaza pe urmatoarea, in virtutea frecventelor asocieri anterioare. Conceptia lui este un simplism evident. Cand spunem: „Cainele care alearga pe srada este al meu”, pronumele posesiv „al meu” se acorda cu subiectul „cainele”, fiind insa la cinci cuvinte distanta de el. Desigur se pot da nenumarate exemple. Vorbirea este o conduita voluntara, in care respectam constiintei o serie de reguli, chiar daca folosim uneori si expresii devenite automate, prin uz frecvent.

Cat despre structurile sintactice, considerate de N. Chomsky ereditare, exsistenta lor e foarte improbabila: o fetita de 8 ani (gasita in India), crescuta de lupi, nu putea vorbi deloc (urla ca si lupii). Cu toate eforturile educative facute, ea n-a reusit sa rosteaasca decat 50 de cuvinte imbinate in propozitii extrem de simple. Asadar, invatarea limbajului presupune modelul adultilor, corectarea greselilor, dirijarea insusirii limbii si aceasta in primii ani de viata. Copilul rosteste primele vorbe in jurul varstei de 1 an. Pe la 18 luni, el utilizeaza propozitii de cuvinte. Abia dupa 2-3 ani expreimarea devine mai dezvoltata. E drept ca isi insuseste destul de repede o vorbire corecta gramatical (cu putine erori), dar nu e surprinzator, intrucat, chiar din anul al doilea, insusirea limbii este o preocupare permanenta si se realizeaza o exersare extrem de intensiva: ploaia de intrebari din partea copilului de 3-4 ani este destinata indeosebi aflarii denumirilor pe care le au lucrurile ori fenomenele inconjuratoare.

„Limba este intaiul mare poem al unui popor” (Lucian Blaga) si daca poem inseamna „o opera de amploare cu caracter istoric, filozofic, mitologic, legendar ” limba romana este depozitarea istoriei si eroismului romanesc, a conceptiei despre viata, a credintelor legendelor si miturilor romanesti, a tot ce, in ani, s-a transfigurat in specificul national romanesc.

La baza activitatii umane sta comunicarea verbala, iar insusirea si dezvoltarea limbajului au loc in procesul comunicarii copilului cu adultii. Diferentele manifestate in capacitatea de comunicare a copiilor la venirea in gradinita sunt determinate de conditiile familiale diferite in care au trait, de modul in care acestea au influentat dezvoltarea vorbirii prescolarului.

În gradinita, prin intermediul limbajului este dirijata invatarea, perceperea lumii inconjuratoare. Copilul este condus astfel, sa deosebeasca ce este esential, semnificativ, de neesential, este ajutat sa analizeze, sa compare, sa grupeze, sa clasifice limba, contribuind direct la stimularea proceselor gandirii, la perfectionarea acesteia. Prin cuvant, in cadrul activitatilor din gradinita, copilul este pregatit sa faca trecerea de la perceptie la reprezentare, sa-si insuseasca un instrument superior de investigare si de cunoastere a lumii inconjuratoare.

ROLUL SI SCOPUL METODICII DEZVOLT?RII VORBIRII

Conceputa ca „parte a didacticii generale, care studiaza principiile, metodele si formele de predare..” (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, pag. 54), metodica, in functie de obiect, normeaza aceste metode si forme, printr-o varietate de modalitati de cercetare si de cunoastere a realitatii obiective.

Facand parte din sistemul stiintelor pedagogice, metodica dezvoltarii vorbirii absoarbe cunostiinte din domeniile limitrofe: psihologia copilului, pedagogia scolara, igiena prescolara, anatomia si fiziologia copilului si pediatria, informatii care, reorganizate sub aspect metodic, se interconditioneaza, asigurand stabilirea conditiilor optime de insusire pentru dezvoltarea vorbirii copiilor in aspect interdisciplinar.

Astfel, metodica dezvoltarii vorbirii valorifica creator metodele si procedeele cele mai eficiente pentru a asigura durabilitate cunostintelor, tinand, insa, cont de aspectele afective si volitive proprii varstelor prescolare, delimitand sistemul acestora la nivelul grupelor. De asemenea, se bazeaza pe legile fundamentale ale activitatii nervoase superioare, pentru a regla mecanismul formarii reflexelor conditionate; se bazeaza pe cunoasterea perticularitatilor dezvoltarii fizice a copiilor, precum si pe igiena prescolara, pentru a cunoaste capacitatea de munca intelectuala si fizica a prescolarului.

Metodica dezvoltarii vorbirii are stranse legaturi cu domeniul gramaticii, a literaturii, dar si cu pictura si chiar cu muzica.

Functiile si obiectivele dezvoltarii vorbirii in gradinita se integreaza contextului mai larg al functiilor si obiectivelor generale ale acestei prime trepte a invatamantului. De altfel, functiile si obiectivele activitatilor de dezvoltare a vorbirii din invatamantul prescolr se confunda cu cele ale predarii limbii romane la nivel scolar, avand in vedere faptul ca prin dezvoltarea vorbirii se urmareste formarea in faza incipienta a unor intrumente ale muncii intelectuale. Functia instrumentala alterneaza, in aceasta prima treapta, cu cea informationala si formativ-educativa, in vederea pregatirii prescolarului pentru integrarea fara dificultati in clasa I. Ca toate metodicile, metodica dezvoltarii vorbirii se vrea o utila aprofundare a problematicii privind conducerea actiunilor educationale, a activitatilor specifice obiectului, asigurand imbinarea armonioasa a metodologiei clasice si moderne in stimularea prin diverse activitati, a disponibilitatilor de actiune si relationare optima in grupul de copii, acomodarea ritmului de activitate propriu cu cel al grupului, aspectele instrumentale, abilitatile cognitive specifice (capacitatea de a memora sistematic, capacitatea de concentrare si orientare selectiva a atentiei, orientarea in raport cu o situatie viitoare la care sa adere intelectual, afectiv si volitional copilul).

Rolul metodicii dezvoltarii vorbirii este si acela de a oferi posibilitati de fixare si de control al eficientei activitatilor de povestire, de memorizare a convorbirilor, a lecturilor dupa imagini, jocurilor didactice in conditiile unei anumite grupe de varsta sau ale grupei combinate. Ameliorarea comunicarii prescolarilor, se sustine , de asemenea, in conditiile cunoasterii factorilor de mediu si ale invatamantului bine organizat.

Un obiectiv important al lucrarii il constituie preocuparea pentru „raportarea gradului de transferare a celor invatate, la gradul de utilizare a influentelor formative” (Kulcsar) prin evaluarea cunostintelor copiilor, ca modalitate obiectiva de punere in evidenta a randamentului obtinut. Criteriile evaluarii vor decurge din obiectivele programei de dezvoltare a limbajului. Ele trebuie sa releve gradul de conlucrare a copilului cu cadrul didactic, pentru asigurarea unei invatari eficiente, al capacitatii de receptare a informatiilor logico-verbale, al formarii deprinderilor de exprimare corecta, fluiditatii verbale, bogatiei lexicale; de asemeni se pot depista eventualele tulburari de vorbire.

Educatoarea trebuie sa stie ca la varsta prescolara creste forta fizica generala a copilului, el devine mai rezistent la efort, oboseste mai greu decat anteprescolarul, miscarile ii devin coordonate si mai diferentiate, i se dezvolta procesele psihice de cunoastere, iar jocul devine activitate specifica. Comportarea prescolarului este mai stapanita, impulsivitatea mai atenuata, trairile emotive mai variate; i se dezvolta intens procesele intelectuale, creste receptivitatea, setea de cunoastere, se dezvolta procesele volitionale, se schiteaza unele trasaturi morale. Intelectual prescolarul se dezvolta in procesul invatarii, in activitatile care stimuleaza procesele de cunoastere, imbogatindu-i perceptiile si reprezentarile , formarea notiunilor. Sub influeta procesului instructiv, bine organizat de educatoare, comunicarea prescolarului cu adultul, perfectandu-se sub aspect fonetic, lexical, gramatical, evolueaza datorita diferitelor forme de activitati organizate in gradinita in cadrul dezvoltarii vorbirii.

Realizarea acestor deziderate si ale altora in procesul instructiv-educativ din gradinita, se bazeaza si pe nivelul mai evoluat al gandirii prescolarilor, care, pornind de la simple notiuni si judecati, isi vor insusi evolutiv, notiuni mai abstracte incepand sa dispuna de principalele operatii logice: comparatia, generalizarea, abstractizarea. Avand o contributie substantiala la realizarea sarcinilor dezvoltarii vorbirii si la educarea atentiei sub aspectul ei voluntar, memoria este stimulata prin activitati specifice.

Scopul principal al metodicii dezvoltarii vorbirii ramane stimularea comunicarii verbale a prescolarilor, deoarece intreaga experienta instructiv-educativa din gradinita atesta posibilitatea si utilitatea cultivarii limbajului oral, in stransa legatura cu dezvoltarea operatiilor gandirii, efectuandu-se exercitii de pronuntare, de exprimare, de conversatie si de povestire. „Accentul principal in aceasta privinta este pus pe activitatile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor, de insusire treptata a structurii gramaticale a limbii materne... ”(Maria Stefanescu, Principalele directii de dezvoltare ale invatamantului prescolar in tara noastra, in vol. De la gradinita la scoala, Bucuresti, 1975, pag. 121, editat de „Revista de Pedagogie”).