Pagina documente » Recente » Efectele globalizarii asupra statelor nationale

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND GLOBALIZAREA 1
1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare 1
1.2. Istoricul procesului de globalizare 2
1.3. Perspective ale globalizarii 4
CAPITOLUL 2: INSTITU?IIL? GLOBALIZ?RII 6
2.1. Notiuni g?n?ral? 6
2.2. Organizatia Natiunilor Unit? (O.N.U.) 7
2.3. Fondul Mon?tar Int?rnational 12
2.4. Banca Mondiala 16
2.5. Organizatia Mondiala a Com?rtului (O.M.C.) 18
C?PITOLUL 3: ST?TUL-N??IUN? ÎN ?R? GLOB?LIZ?RII 23
3.1. Conc?pt?l? d? ”n?tiun?” si ”n?tion?lism” 23
3.2. ?xp?nsiun?? st?t?lor 25
3.3. C?p?cit?t?? st?tului d? g?stion?r? ? criz?lor in cont?xtul glob?lizarii 28
3.4. STN-uril? - princip?lii v?ctori ?i proc?sului d? glob?liz?r? 30
3.5. Slabir?? ?utoritatii st?tului–n?tiun? 31
CAPITOLUL 4: ?F?CT?L? GLOBALIZARII ASUPRA STAT?LOR NATIONAL? 34
4.1. Probl?ma saraci?i 34
4.1.1. ?xista invingatori si invinsi 34
4.1.2. Probl?ma hran?i si a agriculturii din p?rsp?ctiva globalizarii 35
4.2. Probl?ma spalarii d? bani si coruptia c? d?curg? din ac?ast f?nom?n 37
4.3. Coruptia si mita - o probl?ma globala 40
4.4. Activitatil? institutiilor mondial? in cont?xtul r?zolvarii probl?m?lor p? car? l? ridica globalizar?a 41
CONCLUZII 60
BIBLIOGRAFI? 63

EXTRAS DIN DOCUMENT

CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND GLOBALIZAREA

1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare

Economia internationala este marcata de o multitudine de mutatii de fond care remodeleaza tesatura de interdependenta pe baza carora ea functioneaza. Dezvoltarea societatii internationale si adaptarea continua a structurile economice la modificarile rapide ce au loc pe plan mondial plaseaza practic toate natiunile intr-un proces continuu de restructurare si tranzitie.

Doua forte principale, dinamice si in interdependenta, conduc acest proces si anume:

- adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale;

- aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale.

Globalizarea poate fi definita ca fiind cea mai inalta forma de internationalizare a activitatii economice.

Tendintele de globalizare se manifesta in economia mondiala pe mai multe planuri: al integrarii sistemului international de productie, al integrarii unor piete de marfuri sau servicii, al convergentei politicilor economice ale economiilor nationale. Fenomenul globalizarii potenteaza si mai mult rolul informatiei ca resursa decisiva a dezvoltarii economice in etapa actuala.

Globalizarea reprezinta procesul de intrepatrundere tot mai accentuata intre economiile nationale. Ne indreptam spre un nou sistem economic mondial global, unde interdependenta economica dintre tari reprezinta elementul esential.

Internationalizarea productiei este considerata inima procesului de globalizare. În cadrul procesului de internationalizare a productiei, de fapt de globalizare a procesului de productie, corporatiile transnationale reprezinta elementul esential.

În stransa legatura cu internationalizarea productiei, un alt factor al globalizarii il reprezinta comertul international, fiind cel mai vechi flux al circuitului mondial devansat de productia globala si puternic dominat de companiile transnationale [1 Dumitru, Patriche, Comert si globalizare. Editura ASE, Bucuresti, 2003].

Institutionalizare comertului international dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a avut drept consecinta principala reducerea tarifelor, in special la produsele manufacturate, ceea ce a permis tarilor in dezvoltare sa castige noi si noi piete. Valorificarea oportunitatilor oferite prin prisma globalizarii s-a constituit intr-un factor dinamizator al comertului international.

Cu toate acestea, evolutia comertului international in ultimii ani a fost marcata de crizele care au avut loc in diferite regiuni ale lumii. Procesul globalizarii a demonstrat o data in plus ca interdependentele dintre state sunt mai stranse ca oricand si ca nimeni nu este invulnerabil in fata fenomenelor negative care afecteaza o regiune sau alta. Volumul exporturilor mondiale, cat si al importurilor au cunoscut o crestere lenta in toate regiunile lumii, dar mai ales in tarile in dezvoltare [2 Prof. univ. dr. Bran Florina; Prof. univ. dr. Moga Toader. Comert si globalizare. Efecte ecologice ale globalizarii fluxurilor comerciale; Nr. 17, Aprilie 2005].

O alta componenta a globalizarii o constituie internationalizarea fluxurilor financiare internationale. Momentul esential al inceputului globalizarii pietelor financiare l-a constituit trecerea la cursurile flotante si deschiderea pietelor financiare. Astazi, fluxurile financiare internationale sunt cele mai dinamice.

Dar poate ca mai mult decat orice, revolutia informationala a fost cea care a dat aripi noi procesului de globalizare. Asa cum remarca un reporter al televiziunii franceze, acum zece ani nu se vorbea de Internet si foarte putini aveau telefon mobil. Astazi ni se pare imposibila viata fara aceste doua instrumente care ne pot conecta in cateva secunde cu oricine de pe glob. Scaderea costurilor tehnologiilor informationale si continua perfectionare a instrumentelor comunicationale sunt elemente care contribuie din plin la accelerarea globalizarii [3 Ioan, Rotariu (coordonator); Octavian, Brandeu; Gabriel, Bazoi. Tendintele mondializarii si mondializarea tendintelor: Integrarea economica regionala si globalizarea afacerilor. Editura MIRTON, Timisoara, 2004].

Dincolo de aceste aspecte succint prezentate, legate de procesul globalizarii privit mai ales prin prisma implicatiilor societatilor transnationale, interesante sunt si opiniile care vad in acest fenomen ireversibil o serie de pericole, care, daca sunt ignorate pot avea un efect total contrar procesului de dezvoltare. Marginalizarea tarilor sarace nu mai reprezinta o amenintare, ci o realitate, care daca va persista nu va face altceva decat sa adanceasca tot mai mult decalajul dintre bogati si saraci.

1.2. Istoricul procesului de globalizare

Samburii globalizarii se gasesc inca din antichitate, marile imperii antice persane, feniciene, elenistice, romane au fost leaganul unor intense schimburi comerciale, tehnologice, culturale, politice la nivelul Marii Mediterane si Marii Negre. În Evul Mediu, pana la blocada otomana – inceputa in 1453, odata cu caderea Constantinopolului – era un comert intercontinental sud european si asiatic care era dominat de marile orase-stat italiene. La fel putem spune despre comertul hanseatic, care cuprindea Europa Central-Nordica si chiar sudul Europei.

Procesul de globalizare ne duce cu gandul mai ales la Marile descoperiri geografice care au stat la baza acestui fenomen si care au dus la aparitia colonialismului, la transferul bogatiilor din colonii spre metropole (inclusiv sclavii africani pentru a munci pe pamanturile din „lumea noua”) si concomitent, a capitalurilor din metropole, investite in cai ferate, porturi, drumuri si orasele din colonii. Bogatiile de aici au stat la baza comertului european cu mirodenii, aur, argint etc., iar mai apoi, la revolutia industriala, punand temeliile imperialismului european.

Dupa al II-lea Razboi Mondial, economia se reaseaza, Conferinta de la Bretton Woods creeaza un sistem monetar international stabil si cooperativ – Fondul Monetar International (1944) care sa promoveze suveranitatea si sa previna crizele financiare. Era vorba de o rezerva de moneda mondiala administrata de o banca centrala, mondiala (Banca Mondiala). Pentru libera circulatie a marfurilor s-a convenit ca dolarul american sa fie folosit ca moneda mondiala si s-a creat GATT ca organism mondial care a stabilit un set de reguli care sa conduca comertul mondial. În 1990 la Marrakech (Maroc), GATT s-a transformat in OMC/WTO (Organizatia Mondiala a Comertului), o organizatie guvernamentala a ONU care are ca obiectiv tot respectarea regulilor comertului mondial.

Dupa anii '70 s-a prabusit sistemul de reguli stabilite dupa al doilea Razboi Mondial, ideologia neoliberala sustine o reducere drastica a rolului statului, ca regulator al economiei, companiile sa fie libere sa-si schimbe operatiile oriunde in lume pentru a minimaliza costurile si a maximiza platile catre investitori. Concomitent cu expansiunea comertului liber cu marfuri si servicii s-a deregularizat si pietele financiare mondiale.

Bancile, companiile de asigurari si fondurile de investitii sprijinite de tehnologia computerelor si pe suportul guvernamental (care acopera spatele acestora) sunt libere sa-si investeasca surplusul de bani oriunde si in orice ar face profit. Asa au aparut speculatiile financiare, mobiliare care au dus la destabilizarea economiei mondiale (vezi crizele din anii '70, 1977 in Asia de Est, 2008-2010 in toata lumea). De altfel, studiile recente indica o legatura directa intre frecventa crizelor financiare si cresterea fluxurilor internationale de capital in anii '90.

Dupa caderea comunismului, din 1990 procesul de globalizare cunoaste o alta etapa in care intra in ecuatie si tarile foste socialiste cu economii si resurse diverse, industrii si agriculturi depasite si neperformante si care, in marea majoritate se orienteaza spre integrare.

Totodata, globalizarea accentueaza rolul companiilor multinationale. Un raport ONU din 1999 arata ca 50 din cele 100 de economii sunt conduse de companii multinationale si ca venitul anual al celor mai mari 200 de corporatii este mai mare decat al celor 182 state natiuni care au 80% din populatia lumii (Rotaru, 2004). Este epoca achizitiilor, fuzionarilor, fransizelor intr-o globalizare dominata de concurenta. În continuare, ideologia neoliberala lanseaza o campanie mondiala pe tema privatizarii intreprinderilor de stat si argumenteaza birocratia si ineficienta economica a statului, a caror prerogative trebuie restranse.

Termenul de „globalizare” a aparut pentru prima oara intr-un dictionar (Webster) in 1961, iar de la mijlocul anilor '80 are o circulatie larga in toata lumea.

1.3. Perspective ale globalizarii

Globalizarea vietii mondiale, mai ales a economiei, presupune extinderea utilizarii informatiei digitale si a Internetului ca mediu de lucru intr-o arie larga de servicii si activitati ca programe informatice, informatii on-line, tranzactii comerciale, financiare si bancare etc. De aceea, specialistii sugereaza sintagma „economie a informaticii” pentru sfera bunurilor si serviciilor informationale permitand relatii virtuale si medii noi de afaceri si conceptul de „economie digitala”, unde bunurile si serviciile (productie-vanzare) sunt dependente de tehnologia digitala.

Asa a aparut conceptul de „noua economie” adica economia bazata pe tehnologiile informatiei si a celor digitale in oponenta cu „economia industriala” bazata pe tranzactii directe, implicand bunuri fizice si intelegeri scrise. [4 Bari I., Probl?m?l? global? cont?mporan?, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2003]

Dar, globalizarea are si o serie de aspecte negative in dezvoltarea economica mondiala.

În comertul mondial se remarca mari discrepante intre tari ca, de exemplu, tarile noi industrializate din Asia care au inregistrat evolutii pozitive semnificative (1971-2000) fata de cele africane, si care au un trend descendent, iar exportul de produse manufacturiere (nu tehnologii inalte) primeaza in aceste economii, pe cand in statele dezvoltate ponderea o ocupa tehnologiile, produsele industriale, electronice de inalta clasa.

Fluxurile de capital privat a crescut spre tarile slab dezvoltate ca si a asistentei pentru dezvoltare, de creditare, in dauna celui de stat (oficial), adica pulsul capitalului privat.

Migratia fortei de munca, foarte semnificativa in ultimile decenii, este directionata din tarile slab dezvoltate spre cele dezvoltate, concomitent cu exodul specialistilor, conducand la o uniformizare a cuantumului salariilor la nivel international, dar si de o penurie a acestora in tarile emitente.

În general, volatilizarea pietelor financiare vor conduce la o cadere economica masiva in unele tari, o insecuritate a tuturor popoarelor, dificultati sociale, in mediul de munca, tensiuni etnice si rasiale.

Globalizarea are pe plan mondial si national efecte negative in salarizarea fortei de munca si somajul, declansarea crizelor economice periodice, gestionarea saraciei si a inegalitatilor sociale (polarizarea bogatie-saracie cu migratii, exoduri de populatie), proliferarea crimei organizate, a terorismului. În ansamblu, efectele negative se regasesc in cele patru domenii – ecologie, societatea civila, identitatea individului sau a grupului si cunoastere (fluxul de informatie, setea de cunoastere).

De aceea sunt numeroase manifestari antiglobalizare, declansate cu prilejul reuniunilor anuale ale celor mai importante organizatii internationale din sistemul Natiunilor Unite (OMC, FMI, Banca Mondiala – BM), sau a intalnirilor la „varf” ale celor mai puternice tari din lume, cum este „Grupul celor 7+1”, fie alte reuniuni internationale privind mediul, poluarea si incalzirea globala. Tinta protestelor au fost societatile transnationale, OMC, FMI, BM, toate fiind acuzate ca incalca drepturile salariatilor prin politica lor sau statele puternic dezvoltate economic care nu respecta conventiile internationale privind mediul inconjurator.

Sunt si manifestari violente cu diverse prilejuri, acte de terorism, conflicte religioase, culturale etc.

Asistam din ce in ce mai mult la o impotrivire a tarilor mici fata de fenomenul de globalizare si formarea blocurilor comerciale, de liber schimb la nivel regional.

CAPITOLUL 2: INSTITUTIIL? GLOBALIZ?RII