Pagina documente » Drept » Expertiza grafica. Reglementarea juridica a expertizei grafice si problemele ce se pot rezolva

Despre lucrare

lucrare-licenta-expertiza-grafica.-reglementarea-juridica-a-expertizei-grafice-si-problemele-ce-se-pot-rezolva
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-expertiza-grafica.-reglementarea-juridica-a-expertizei-grafice-si-problemele-ce-se-pot-rezolva


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1 - CONSIDERATII GENERALE PRIVIND IDENTIFICAREA PRIN EXPERTIZA
Sectiunea 1 - Precizari de ordin national 1
Sectiunea a-2-a - Obiectul identificarii si pricipiile acesteia 3
Sectiunea a-3-a - Istoricul identificarii grafice 6
CAPITOLUL 2 - EXPERTIZA GRAFICA iN PRACTICA ORGANELOR DE
URMARIRE PENALA
Sectiunea I - Consideratii generale privind expertiza grafica 10
Sectiunea a-2-a - Curente si tendinte actuale privind expertiza grafica 11
Sectiunea a-3-a - Locul si rolul expertizei in practica organelor judiciare 16
CAPITOLUL 3 - REGLEMENTAREA JURIDICA A EXPERTIZEI GRAFICE
SI PROBLEMELE CE SE POT REZOLVA
Sectiunea 1 - Procedura dispunerii expertizei 19
Sectiunea a 2-a - Situatii de incompatibilitate si recutare a expertului 23
Sectiunea a 3-a - Ponderea expertizei si importanta acesteia in procesul penal 25
Sectiunea a 4-a - Probleme ce se pot rezolva prin expertiza grafica 27
4.1. - Identificarea persoanei dupa scris cursiv 32
4.1. - Identificarea persoanei dupa semnatura 34
Sectiunea a-5-a - intrebari orientative ce se pot formula expertului 42
Sectiunea a-6-a - Reguli de obtinerea modelului de comparatie 44
CAPITOLUL 4 - ETAPELE PARCURSE DE EXPERT
Sectiunea 1 - Studiera si insusirea obiectului lucrarii 48
Sectiunea a 2-a - Examinarea separata a materialelor supuse examinarii 48
a) - Examinarea materialului in litigiu 48
b) - Examinarea modelului de comparatie 49
c) - Efectuarea de experimente 51
Sectiunea a 3-a - Examinarea comparativa 51
Sectiunea a 4-a - Efectuarea demonstratiei 52
Sectiunea a-5-a - Formularea concluziei 54
CAPITOLUL 5 - CONTINUTUL SI FORMA RAPORTULUI DE EXPERTIZA
Sectiunea I - Partea introductiva 61
Sectiunea a-2-a - Examinarea materialelor 62
Sectiunea a-3-a - Concluzii ce se pot formula 65
ANEXA ( Rapoarte de expertiza grafica)
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?EXPERTIZA GRAFIC?

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND

IDENTIFICAREA PRIN EXPERTIZ?

Sectiunea 1.

Precizari de ordin notional

Stabilirea identitatii unor persoane sau obiecte privita in sensul cel mai larg - proprie tuturor domeniilor stiintei - reprezinta elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica.

Prin rezonanta sa practica, acest proces detine un loc bine conturat, de maxima importanta in ansamblul cercetarilor criminalistice, identincarea reprezentand, pe buna dreptate, o problema centrala a investigatiior criminalistice, ea fiind indisolubil legata de actul de justitie.

Procesul identificarii se bazeaza pe posibilitatea recunoasterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea in planul gandirii a caracteristicilor acestora si datorita neschimbarii relative a lor, cel putin pentru un anumit timp [1 Emilian Stancu – CRIMINALISTIC? – Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti. Pag. 78 – 79, 1994].

Recunoasterea diferitelor obiecte este determinata de proprietatea gandirii de a compara caracteristicile unor obiecte cu cele ale altora, urmata de judecata privind identitatea sau neidentitatea lor.

Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistica reclama recunoasterea unor elemente concrete ce pot avea insusiri de natura sa-1 apropie de alte obiecte asemanatoare de acelasi gen sau specie, dar care se deosebeste de toate acestea prin trasaturi ce-1 fac sa fie identic numai cu sine insusi.

Prin identitate se intelege insusirea unei persoane, obiect sau fenomen de a-si manifesta individualitatea in timp si spatiu, prin caracteristicile fundamentale,

neschimbatoare, ce le deosebesc de toate celelalte si le determina sa ramana ele insele pe intreaga durata a existentei lor.

În acest sens caracteristicile fundamentale de individualizare ale persoanei, obiectului sau fenomenului trebuie sa indeplineasca anumite conditii: [2 Tratat practic de criminalistica - vol. 2 - Ed. M.I. – pag. 9 – 11, 1978]

a) Pentru stabilirea identitatii nu este absolut necesar sa se apeleze la toate trasaturile obiectului identificarii, fiind suficiente caracteristicile esentiale prin care acestea se individualizeaza si se diferentiaza de celelalte obiecte.

b) Desi identitatea presupune durata in timp a trasaturilor particulare, dublata de relativa lor stabilitate, in practica criminalistica exista cazuri de identificare pe baza unor caracteristici temporare.

c) identificarea nu trebuie interpretata intr-un mod fixist, ci dialectic intrucat orice lucru, orice element caracteristic al acestuia se afla in permanenta miscare si transformare, fiind supus actiunii unor factori externi sau interni. Procesul este propriu atat fiintelor cat si obiectelor inclusiv urmelor acestora.

Concluziile care se desprind din sublinierile anterioare ne determina sa afirmam ca identiflcarea criminalistica se distinge fata de procesele de identificare intalnite in alte domenii, prin anumite elemente de specificitate.

Astfel, cu privire la notiunea identificarii au existat mai multe opinii.

Într-o opinie, prin identificare criminalistica se intelege stabilirea

obiectului care are legatura cauzala cu fapta cercetata, in scopul obtinerii de probe judiciare. [3 Emilian Stancu - CRIMINALISTIC? - Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti. pag. 78 – 79, 1994]

Potrivit unei alte opinii identificarea criminalistica este privita ca un proces de stabilire cu ajutorul mijloacelor si metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia, constituite intr-un sistem unitar si individualizat, continute, transmise sau reflectate in urme. [4 Idem – pag. 80]

La acestea se mai adauga si opinia potrivit careia identificarea criminalistica se constituie ca o metoda de cunoastere stiintifica a obiectelor relevante din punct dc vedere al probatiunii si de creare a posibilitatilor descoperirii relatiilor ce leaga obiectele, unele de altele.

Din analiza continutului acestor definitii rezulta sublinierea in fiecare dintre ele, intr-o forma sau alta, a unor elemente de fond privind identificarea criminalistica. Ea este, in principal o activitate, un proces dc stabilire a persoanei, a obiectului, concret, material, aflat in legatura cauzala cu fapta ilicita.

La baza identificarii sta un sistem de trasaturi caracteristice sau particularitati apartinand fie formei, fie continutului care pot fi cunoscute, analizate si interpretate prin metode si mijloace stiintifice proprii crirminalisticii.

Prin urmare, identificarea criminalistica poate fi defnita ca un proces de constatare a identitatii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice, criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar.

Sectiunea a-2-a

Obiectul identificarii si principiile acesteia

Referitor la notiunea de obiect al identificarii criminalistice, in literatura de specialitate au fost exprimate mai multe pareri, fara a se ajunge la un punct de vedere unanim. În timp ce unii autori atribuie notiunii de obiect al identificarii criminalistice un inteles foarte larg, incepand cu obiecte, fenomene, calitati, intervale de timp sau de spatiu si terminand cu insusirile fizice ori actiunile psihice ale omului, alti autori limiteaza acest obiect la elementele solide ale lumii materiale cu volum si caracteristici relativ constante.

S.M. Potapov - considera ca identificarea criminalistica opereaza cu tot felul de obiecte si fenomene, entitati cantitative si calitative, valori spatiale si temporale, insusiri fizice ale persoanei, facultatile sale mentale, capacitatea intelectuala. [5 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu - IDENTIFICAREA CRIMINALISTlC? - Ed. Stiintifica, pag. 86, 1990

]

I.D. Kucerov - este de asemenea partizanul unei notiuni extensive. Pe langa lucruri luate in sens larg (obiecte, persoane, animale) el include in identificarea criminalistica insusirile acestora, fenomenele, starile, spatiul si timpul, justificarea constituind-o faptul ca toate sunt forme obiective de existenta ale materiei. [6 Lucian lonescu, Dumitru Sandu - IDENTIFICAREA CRIMINALISTIC?; -Ed. Stiintifica, pag. 86-87, 1990]

Autorul merge pana acolo incat socoteste ca s-ar putea vorbi de identificare, chiar si atunci cand trebuie sa se stabileasca daca autorul sau victima au consumat alcool inainte de producerea evenimentului, daca persoana care a lasat o carare de pasi sufera de infirmitate fizica, daca un obiect este arma alba, daca o substanta este otravitoare, etc.

Acelasi autor arata ca practica ofera numeroase exemple de identificare a locului dupa fotografii.

Un alt sustinator al acceptiunii de mai sus este N.A. Selivanov - care considera ca poate fi identificat criminalistic orice act de cunoastere.

Un punct de vedere opus a fost formulat de V.T. Koldin - dupa care conceperea larga a identificarii nu este intemeiata, din moment ce stabilirea oricarei imprejurari a cauzei este de competenta probatiunii judiciare.

În cadrul acesteia el lanseaza ideea "autonomiei" identificarii criminalistice destinata sa lamureasca legatura dintre obiect sau persoana si cauza cercetata. [7 Lucian lonescu, Dumitru Sandu - IDENTIF1CAREA CRIMINALISTIC?; Ed. Stiintifica, pag.87, 1990]

Cu privire la opiniile exprimate in ultimul timp, trebuie sa remarcam o preocupare sporita de delimitare mai riguroasa a obiectului identificarii, in sfera caruia, nu mai sunt incluse elemente de natura ideala.

Rezervele exprimate fata de acesta, au drept argument esential imposibilitatea unei identificari riguroase sub raport stiintific, orice eroare fiind de natura sa stirbeasca obiectivitatea si seriozitatea unui asemenea proces.

Obiectului identificarii criminalistice ii sunt proprii cateva trasaturi, esentiale fiind materialitatea si legatura cauzala cu fapta ilicita.

Prin urmare, obiect al identificarii criminalistice poate fi orice persoana, fiinta sau lucru, orice element al lumii materiale care se manifesta in spatiu si timp, susceptibil de a fi identificat pe baza urmelor create in campul infractional.

Obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul cauzal cu fapta cercetata.

Plecandu-se de la necesitatile impuse de practica criminalistica, obiectul