Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………….0
CAPITOLUL 1: ASPECTE SOCIALE ALE INCLUZIUNII/EXCLUZIUNII SOCIALE 1
1.1. Definirea termenilor de excluziune si incluziune sociala 2
1.2. Dimensiunile excluziunii sociale 6
1.3. Cauzele excluziunii sociale 7
1.4. Incluziunea sociala, in documentele politicilor sociale din România 9
1.5. Protectia sociala a romilor 13
1.5.1. Scurt istoric 13
1.5.2. No?iuni generale cu privire la drepturile omului 14
1.6. Deceniul de Incluziune a Romilor 17
1.6.1. Planul de actiune pentru imbunatatirea situatiei romilor in spatiul OSCE 18
1.6.2. Strategia de imbunatatire a situatiei romilor 18
CAPITOLUL 2: COMUNITATEA ROMA 20
2.1. Profilul demografic al populatiei de etnie roma din Romania 20
2.1.1. Recensamantul populatiei rome 20
2.1.2. Ocuparea romilor in România 22
2.1.3. Structurã si modele ocupationale la populatia de romi 23
2.1.4. Ocupare formalã: meserii traditionale si meserii moderne 25
2.1.5. Securitatea locurilor de muncã 27
2.1.6. Inactivitate si somaj 30
2.2. Accesul la locuinta 32
2.3. Familia extinsa 36
2.4. Nivelul educatiei romilor in Romania 37
CAPITOLUL 3: INTEGRAREA SOCIALA A ROMILOR 42
3.1. Proiecte care sustin integrarea romilor 42
3.1.1. Deceniul de Incluziune a Romilor 42
3.1.2. Cadrul de reglementare europeana pentru strategiile nationale de integrare a romilor pâna in 2020 43
3.1.3. Evaluarea Strategiei Guvernului României de Incluziune a Cetatenilor Români Apartinând Minoritatii Romilor pentru perioada 2011-2020 44
3.1.4. Recomandari privind politicile guvernamentale 45
3.2. Agentia Nationala pentru Romi 47
3.2.1. Scurt istoric al institutiei 47
3.2.2. Misiunea 48
3.2.3. Structura agentiei nationale pentru romi 49
3.2.4. Functionarea Agentiei Nationale si a structurilor 50
3.2.5. Activitatea Comitetul Mixt de Implementare si Monitorizare a strategiei 52
CAPITOLUL 4: CERCETARE 56
4.1. Metodologia cercetarii 56
4.1.1. Obiectivele si ipotezele cercetarii 56
4.1.2. Studiu propriu-zis 56
CONCLUZII SI PROPUNERI 85
BIBBLIOGRAFIE 87
ANEXE 90

Alte date

3.1.2. Cadrul de reglementare europeana pentru strategiile nationale de integrare a romilor pana in 2020 {p}

3.1.3. Evaluarea Strategiei Guvernului Romaniei de Incluziune a Cetatenilor Romani Apartinand Minoritatii Romilor pentru perioada 2011-2020 {p}

3.1.4. Recomandari privind politicile guvernamentale {p}

3.2. Agentia Nationala pentru Romi {p}

3.2.1. Scurt istoric al institutiei {p}

3.2.2. Misiunea {p}

3.2.3. Structura agentiei nationale pentru romi {p}

3.2.4. Functionarea Agentiei Nationale si a structurilor {p}

3.2.5. Activitatea Comitetul Mixt de Implementare si Monitorizare a strategiei {p}

CAPITOLUL 4: CERCETARE {p}

4.1. Metodologia cercetarii {p}

4.1.1. Obiectivele si ipotezele cercetarii {p}

4.1.2. Studiu propriu-zis {p}

CONCLUZII SI PROPUNERI {p}

BIBBLIOGRAFIE {p}

ANEXE {p}

INTRODUCERE

Statelor membre ale Uniunii Europene le revine rolul principal in elaborarea si implementarea de politici publice eficiente, destinate promovarii incluziunii sociale a persoanelor de etnie roma, in domenii fundamentale precum educatia, ocuparea, sanatatea publica, asigurarea accesului la locuinte si infrastructura, lupta impotriva saraciei. În acelasi timp, Uniunea Europeana poate sa joace un rol fundamental in promovarea principiului nediscriminarii si in coordonarea si sprijinirea masurilor nationale adoptate de catre statele membre.

Astfel, definirea unei responsabilitati comune a statelor membre si a Uniunii Europene a fost confirmata de catre Consiliul European din 14 Decembrie 2007. Acesta, „constient de situatia specifica in care se gaseste comunitatea roma din Uniunea Europeana”, a invitat statele membre si Uniunea “sa utilizeze toate mijloacele in vederea imbunatatirii incluziunii sociale a acestora”. Totodata, Consiliile CAG si EPSCO au dezbatut acest subiect si au adoptat Concluziile in mai 2008 respectiv iunie 2009 si iunie 2010. Romania a fost unul din statele membre care au prezentat propuneri concrete pentru alimentarea unei dezbateri extinse la nivel comunitar, in urmarirea obtinerii de rezultate concrete.

In ceea ce o priveste, Comisia Europeana si-a intensificat actiunile de coordonare si evaluare a politicilor statelor membre in domeniul incluziunii romilor. Împreuna cu Presedentiile rotative ale Consiliului UE, COM se implica activ in organizarea Platformelor Europene pentru incluziunea romilor, a Summit-urilor pentru romi si a Conferintelor la nivel inalt privind utilizarea fondurilor structurale pentru imbunatatirea situatiei romilor. În acest context, in luna septembrie 2010 a fost infiintat in cadrul COM un grup operativ privind incluziunea romilor (Roma Task Force - RTF), a carui prima sarcina a fost realizarea unei evaluari cu privire la utilizarea de catre statele membre a fondurilor structurale in acest domeniu.

CAPITOLUL 1: ASPECTE SOCIALE ALE INCLUZIUNII/EXCLUZIUNII SOCIALE

1.1. Definirea termenilor de excluziune si incluziune sociala

Notiunile de excluziune si incluziune sociala reprezinta in sine concepte distincte care au intrat recent in limbajul politic si au capatat popularitate si atentie deosebita la nivelul diferitor agentii internationale, fi ind transpuse atit in cadrul politicilor si documentelor-cheie ale Uniunii Europene, cit si in cadrul documentelor de referinta ale ONU si Consiliului Europei.

Excluziunea sociala a fost recunoscuta in cadrul UE si ONU, ca fiind una din principalele bariere in atingerea cresterii economice si dezvoltarii durabile. Provocarile pentru o dezvoltare durabila cauzate de excluziunea sociala au fost evidentiate in cadrul mai multor documente si strategii ale ONU (ONU, 2000). Gradul de incluziune sociala si durabilitatea masurilor intreprinse reprezinta criteriile principale care permit de a masura daca dezvoltarea si procesele civile din societate evolueaza in directia corecta. Potrivit PNUD, asa cum a fost mentionat in mai multe documente, avindu-si originea in Raportul de Dezvoltare Umana (1994), o dezvoltare este considerata a fi corecta daca aceasta genereaza bunastare la nivelul indivizilor.

Originea notiunii de excluziune sociala se regaseste in Franta deceniului al saptelea al secolului trecut prin referinte vagi in discursurile publice despre „cei exclusi”. În 1974, René Lenoir, secretar de stat cu afaceri sociale in guvernul gaullist condus de Jacques Chirac, a publicat lucrarea „Les Exclus”. Dupa Lenoir, exclusii reprezentau toate categoriile sociale care nu erau incluse in sistemele de asigurari sociale specifi ce statului social (welfare state): persoane cu handicap fi zic si psihic, persoane cu tendinte de suicid, veteranii invalizi, copii abuzati, familii cu parintii divortati, consumatori de droguri, persoanele neadaptate social si alte categorii de persoane care nu isi gaseau un loc in societate. [1 Hills, J., Do?s a Focus on 'Social ?xclusion' Chang? th? Policy R?spons?, in Hills, J., L?grand, J., Piachaud, D. (?ds.), Und?rstanding Social ?xclusion, Oxford, Oxford Univ?rsity Pr?ss, 2002]

În Franta, anii 1980 se caracterizeaza printr-o rata persistent ridicata a somajului, fapt care a afectat indeosebi tinerii. Totodata, s-au facut simtite si alte probleme sociale, nu numai cele materiale, spre exemplu: degradarea cartierelor marginase, destramarea stabilitatii relatiilor de familie, izolarea sociala, probleme de integrare ale comunitatilor de imigranti, mai ales in rindul celor aflati la a doua generatie. Pentru a acoperi toate grupurile afectate de aceste probleme sociale, guvernele socialiste din perioada presedintiei lui François Mitterand (1981- 1994) au extins aria de acoperire a termenului. Excluziunea sociala a devenit parte curenta a documentelor de politici redactate la nivelul Commissariat General du Plan, insotita de viziunea unui stat social participativ cu principii noi, cum ar fi: coeziunea sociala si integrarea sociala (Silver, 1995).

La nivel european, termenul de excluziune sociala a aparut la sfirsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, in cursul mandatelor Comisiei Delors.

Înca din 1975 au fost initiate si derulate de catre institutiile comunitare o serie de programe privind saracia. Al treilea program, derulat intre anii 1989-1994 si cunoscut informal drept Saracie III (Poverty III), a fi nantat constituirea Observatorului asupra politicilor nationale de combatere a excluziunii sociale. În prima parte a anilor ’90, excluziunea si incluziunea sociala au fost integrate in toate politicile Uniunii Europene, incepind cu Tratatul de la Maastricht si protocoalele sale anexe, reforma obiectivelor Fondului Social European, documentele Parlamentului European si Programele de Actiune Sociala ale Comisiei (Estivill, 2003).

O parte din autori au sustinut ca unul dintre motivele pentru care notiunea de excluziune sociala a fost adoptata atit de rapid la nivelul institutional european, a fost refuzul guvernelor conservatoare din Europa, in special guvernul Th atcher din Marea Britanie (Berghman, 1995; Nolan, 1996) si guvernul Kohl din Germania (Hills, 2002) de a recunoaste existenta saraciei, preferindu-se termenul de excluziune sociala, perceput vag. Pe de alta parte, UE a preferat utilizarea notiunii de excluziune sociala, deoarece aceasta face trimitere la nevoia de complementare a integrarii economice cu masuri care promoveaza si integrarea sociala (Nolan, 1996).

Actualmente conceptul de excluziune sociala este inteles si utilizat in moduri diferite de specialisti. Pentru unii, excluziunea este in primul rind rezultatul saraciei. Altii o vad intr-un mod mai extins, ca deprivare multipla si o echivaleaza cu participarea sociala insufi cienta si inadecvata, cu neintegrarea sociala si, in unele cazuri, cu incapacitatea unei persoane sau categorii de persoane de a actiona fara a primi ajutor.

Însa chiar si in absenta unei defi nitii general acceptate, in dezbaterile despre excluziunea sociala apar trei subiecte recurente: [2 Pr?da, M., ?xcluziun? sociala, in Pop, L. M. (?d.) Dictionar d? politici social?, Bucur?sti, ?xp?rt, 2002]

- Excluziunea este direct legata de normele societatii dintr-o anumita perioada. O persoana defavorizata este perceputa diferit in societati diferite, atit din punct de vedere cultural, cit si economic. Normele societatii se schimba in timp si, odata cu ele, se schimba si atitudinea „majoritatii” fata de o anumita categorie marginalizata sau vulnerabila.

- Excluziunea este cauzata de o actiune a unui individ, a unui grup sau a unei institutii. O persoana se poate autoexclude social prin propria sa vointa sau poate fi exclusa ca urmare a deciziilor asumate sau neasumate, voite sau nu, ale altor oameni, organizatii sau institutii.

- Excluziunea nu este doar un rezultat al circumstantelor de moment, dar si un impact asupra perspectivelor de viitor ale persoanei afectate.

Un alt aspect definitoriu al excluziunii este faptul ca ea se manifesta, in special, la nivelul comunitatii geografi ce sau sociale, deoarece afecteaza in principal grupuri, nu indivizi. Excluziunea sociala refl ecta o combinatie de cauze si de factori favorizanti afl ati in strinsa corelatie.

Ca atare, ea trebuie privita ca un proces, si nu doar ca un rezultat marcat in timp, de exemplu, ca un rezultat strict al saraciei.

Uniunea Europeana a adoptat o defi nitie a excluziunii sociale care recunoaste legatura dintre individ si mediul in care traieste, precum si natura dinamica a fenomenului. În acest sens, Grupul de lucru al Eurostat pentru statistici despre saracie si excluziune sociala, a delimitat excluziunea sociala de saracie si o trateaza ca „un proces dinamic, care se reflecta pe niveluri descrescatoare: unele dezavantaje conduc la excludere, care, la rindul sau, duce la o situatie si mai defavorabila [...] si se incheie cu o serie de dezavantaje multiple si persistente. Indivizii, gospodariile sau alte unitati spatiale pot fi excluse de la accesul la resurse precum locuri de munca, asistenta medicala, educatie si viata politica sau sociala”. La rindul sau, saracia este defi nita ca fi ind constituita din parametri materiali si relativi, si reprezinta o preconditie pentru aparitia excluziunii sociale.

Saracia. Se considera ca indivizii traiesc in saracie, daca veniturile si resursele acestora sint insufi ciente si ii impiedica de a avea un standar de viata considerat acceptabil in societatea in care traiesc. Din cauza saraciei, persoanele se pot confrunta cu multiple dezavantaje ca somaj, venituri mici, locuinta saraca, ingrijiri medicale inadecvate si bariere in invatare, cultura, sport si agrement. Saracii deseori sint marginalizati si exclusi de la participarea la activitati economice, sociale si culturale care sint normale pentru alte persoane. Nu in ultimul rind, accesul acestor persoane la realizarea drepturilor lor fundamentale este restrins.

Excluziunea sociala. Excluziunea sociala este un proces prin care anumiti indivizi sint impinsi la marginea societatii si impiedicati sa participe deplin la viata sociala din cauza saraciei, lipsei competentelor de baza si oportunitatilor de invatare pe termen lung, sau ca un rezultat al discriminarii. Respectiv, excluziunea sociala ii distanteaza de la locurile de munca, venituri si oportunitati educationale, de asemenea, de la retelele si activitatile sociale si comunitare. Aceste persoane au acces redus la putere si la organele de decizie, si prin urmare, de cele mai dese ori se simt lipsite de putere si posibilitati de a infl uenta si controla deciziile care le afecteaza viata zi de zi.

Incluziunea sociala. Incluziunea sociala este un proces prin care celor afl ati in riscul de saracie si excludere sociala li se asi gura resursele necesare si oportunitatile pentru o participare deplina la viata economica, sociala si culturala, un standard de viata si bunastare care este conceput drept normal in cadrul societatii unde acestia traiesc.

În aceste conditii, persoanele respective dispun de o participare mai pronuntata la procesul de luare a deciziilor in problemele ce ii privesc, fiindu-le asigurat accesul la drepturile fundamentale.

Prin urmare, excluziunea sociala afecteaza atit calitatea vietii oamenilor, cit si echitatea si coeziunea societatii in intregime, iar dimensiunile acesteia sint interdependente, ceea ce, in consecinta, aprofundeaza marginalizarea.

1.2. Dimensiunile excluziunii sociale

Excluziunea sociala reprezinta in sine un proces multidimensional care implica si combina mai multi factori. Cercetarile in domeniu au incercat sa sintetizeze factorii multipli ai excluziunii prin urmatoarele dimensiuni importante:

-Excluziunea de la viata economica, rezultata in si din inegalitatea asupra detinerii bunurilor si veniturilor, precum si din reducerea oportunitatilor de angajare.

-Excluziunea de la servicii sociale, rezultata in si din inegalitatea accesului la un sir intreg de servicii - educatie, sanatate, locuinta, protectie sociala, etc. – generind efecte pronuntate asupra rezultatelor cu caracter uman (educatie, sanatate, nutritie).