Pagina documente » Drept » Institutia Avocatul Poporului in Romania

Cuprins

lucrare-licenta-institutia-avocatul-poporului-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-institutia-avocatul-poporului-in-romania


Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I Aparitia si evolutia Ombudsmanului...........5
Sectiunea 1
Scurt istoric......5
Sectiunea 2
Definitia Ombudsmanului si precizari terminologice10
Sectiunea 3
Ombudsmanul - formarea ca institutie europeana....12
CAPITOLUL II Rolul Ombudsmanului in societatea democratica......14
Sectiunea 1
Controlul exercitat pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti si afirmarea institutiei la consolidarea democratiei.....14
Sectiunea 2
Ombudsmanul - garant al unei bune administrari....16
CAPITOLUL III Institutia Avocatul Poporului in Rominia............21
Sectiunea 1
Consacrarea in Constitutia din 1991.....21
Sectiunea 2
Avocatul Poporului-o institutie europeana si mondiala.............24
Sectiunea 3
Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului.........29
i1 Numirea in functie si rolul Avocatului Poporului33
i2 Atributiile Avocatului Poporului.....36
i3 Structura organizatorica si procedura de rezolvare a cerintelor primite.........41
CAPITOLUL IV Aspecte de drept comparat46
Sectiunea 1
Ombudsmanul din institutiile europene..46
Sectiunea 2
Ombudsmanul din tarile europene.......49
CAPITOLUL V Propuneri de lege ferenda....62
CAPITOLUL VI Concluzii.....64
ANEXA69
i1 Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului..........69
i2 Legea nr.181 din 12 aprilie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului...........75
i2 Regulament nr.0 din 17 aprilie 2002 de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului...........83

Alte date

?

CAPITOLUL I

APARITIA SI EVOLUTIA OMBUDSMANULUI

Sectiunea 1 Scurt istoric

Institutia a aparut ca o necesitate pentru a apara drepturile si libertatile cetatenilor, mai intai in Suedia in 1766, apoi s-a extins foarte repede mai ales in partea de vest a Europei.

Asadar, Institutia Ombudsmanului a aparut in Suedia in 1766 cand a fost ales primul ombudsman (procuror parlamentar), care de fapt a avut ca model functia de ombudsman al regelui creata in 1713. Institutia a fost consfintita in Suedia prin Constitutia din 1809 si de atunci functioneaza fara intrerupere in aceasta tara, ca instrument complementar pentru controlul executivului de catre parlament.

Dupa mai mult de un secol de la crearea sa in Suedia, Institutia Ombudsmanului s-a extins in mai mult de jumatate din tarile lumii de pe toate continentele.

În terminologia stiintifica, denumirea institutiei “Ombudsman” este aproape generalizata.

Sunt tari care au dat institutiei denumiri proprii precum: comisar parlamentar in Marea Britanie, aparator al poporului in Spania, mediator in Franta, protector al cetateanului in Franta, delegat al apararii in Germania, mediator public, procuror parlamentar etc.

Asa cum s-a aratat in literatura noastra juridica, Ombudsmanul este o persoana independenta (sau mai multe) numita de parlament sau executiv pentru a apara drepturile si libertatile cetatenesti in raport cu autoritatile publice si in special cu cele executive. Este deci o persoana (sau mai multe) prin care parlamentul sau guvernul supravegheaza administratia.

Institutia care poate fi organizata la nivel national, provincial ori local, cunoaste doua forme importante:

a. Ombudsmanul cu competenta generala care primeste orice plangere a cetatenilor impotriva abuzurilor si nedreptatilor administratiei si in urma verificarilor solicita administratiei sa intre in legalitate.

b. Ombudsmanul cu competenta speciala, care controleaza anumite servicii, precum controlul armatei in Germania.

În esenta, rolul Ombudsmanului este de a supraveghea respectarea legii si a apara drepturile si libertatile cetatenilor.

În toate tarile in care exista, fiind o institutie cu caracter special, infiintata pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ombudsmanul isi concentreaza intreaga activitate pe supravegherea respectarii legilor si contracararea atitudinilor birocratice, abuzive din activitatea autoritatilor publice, in special a celor cu caracter executiv.

Cat priveste increderea cetatenilor in capacitatea Ombudsmanului de a apara drepturile si libertatile, merita amintit doar ca in Suedia, in primii 100 de ani de functionare Ombudsmanul primea sub 100 de cereri anual, iar acum inregistreaza circa 2500 de plangeri anual.

Conditiile care au dus la aparitia institutiei au depins in mare masura de evolutia societatii.

Cresterea semnificativa a sarcinilor puterii legislative si implicit a administratiei publice, datorita complexitatii din ce in ce mai accentuate a vietii economice si sociale de la nivelul statelor lumii, face ca cetatenii, in fiecare moment sa intre in contact cu diferite autoritati publice si structuri administrative, dar care nu intotdeauna se constituie intr-o conlucrare facila intre acestea.

Ca atare, unii cetateni isi pierd increderea in aceste structuri, altii se resemneaza ori chiar manifesta dezinteres fata de ele, devin scrupulos de procedurali si nu mai pot stabili relatii normale cu autoritatile. În aceasta perspectiva pot aparea atat conflicte serioase, al caror mod de rezolvare nu poate lasa autoritatile respective indiferente in planul relatiilor cetateni-autoritate, toate acestea datorate faptului ca cetatenii, recunoscand totusi necesitatea unei autoritati administrative, au sentimentul de a fi subordonati acesteia. [1 Corneliu Manda, Ombudsmanul – Institutie fundamentala a statului de drept, Editura Lumina Lex. Bucuresti, 1997, pag 8.]

Dat fiind contextul prezentat, numeroase tari au recunoscut ca institutiile traditionale de protectie juridica a cetatenilor si de control a autoritatilor administratiei publice nu mai erau in masura sa rezolve aceste conflicte.

Prin urmare, dupa primul razboi mondial, in multe tari, din aproape toate continentele, s-a statuat institutia mediatorului (atat la nivel national si regional, cat si la nivel local), care avea la baza modelul suedez, consfintita constitutional in anul 1809. Aceste tari insa nu copiaza pur si simplu modelul, ci dimpotriva, il introduc in ordinea lor juridica profund modificat.

În Europa, institutia se dezvolta rapid si se diversifica astfel:

- Finlanda (1919 – mediator)

- Norvegia (1952 – comitet national pentru apararea nationala)

- Danemarca (1954 – Ombudsman pentru administratia civila si armata)

- R.F. Germania (1957 – Wehrbeauftragher)

- Norvegia (1962 – mediator pentru administratia civila)

- Marea Britanie (1967 – procuror de interes public, mediator)

- Franta (1973 – mediator)

- Italia (1973 – aparator civil in provinciile Liguria si Toscana)

- Portugalia (1975 – Provedor de Justicia)

- Lichtenstein (1976)

- Austria (1977 – triumvirat de mediatori)

- Polonia (1987 – comisionar pentru protectia drepturilor civile)

- Romania (1991 – Avocat al Poporului)

În tarile din celelalte continente vom gasi un mediator de asemenea dotat cu largi competente atat la nivelul statului cat si la nivel local, asa fiind in Australia, Noua-Zeelanda, Suedia, Israel, Canada, SUA, Porto-Rico, Trinidad-Tobago, Guyana, Tanzania si Zambia.

Aceasta enumerare arata cu claritate ca institutia se impune in tari cu forma de stat si de guvernamant cele mai diverse si cu structuri administrative de dezvoltare diferite, in monarhii si sisteme prezidentiale, in state federale si unitare, in state industrializate si in tari pe cale de dezvoltare, in tari cu si fara jurisdictie administrativa dezvoltata.

Institutia de sorginte suedeza, din oricare aceste tari, este o structura fundamentala uniforma, dar o organizare de detaliu diferita care ii permite singura de a se incorpora in sisteme nationale diferite.

Pe aceste coordonate institutia Ombudsmanului poate fi clasificata astfel in:

1. Ombudsman – parlamentar, exista in Germania (1982, intr-unul din statele sale), Canada (numai pe plan local in 9 provincii), Statele Unite ale Americii (din 1967, in mai multe state si numeroase orase) etc.

2. Ombudsman – subordonat guvernului sau puterii legislative, functioneaza in Franta (1973, mediator si unul analog in orasul Paris, din 1977), Statele Unite ale Americii (in mai multe state).

3. În state unitare: Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Noua-Zeelanda, Marea Britanie si altele.

4. În statele federale: Canada (Alberta, New Bronswik, Quebec, Manitola, New Scotia, Ontario), India (Bihar, Maarashtna, Rajasthan), Statele Unite ale Americii (Connecticut, Columbia, Florida, Hawai, Georgia, Illinois etc)

5. Sisteme de desemnare a Ombudsmanului:

a. exclusiv de catre legislativ in: Suedia, Spania, Finlanda, Danemarca, Norvegia si SUA.

b. de catre executiv sau de catre guvern, la propunerea legislativului in: Noua Zeelanda, Israel, Canada.