Pagina documente » Drept » Leasingul. Importanta leasingului in economia nationala si in relatiile internationale

Despre lucrare

lucrare-licenta-leasingul.-importanta-leasingului-in-economia-nationala-si-in-relatiile-internationale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-leasingul.-importanta-leasingului-in-economia-nationala-si-in-relatiile-internationale


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1 : ASPECTE GENERALE PRIVIND LEASINGUL.
1. Istoricul leasingului.
2. Definitia leasingului.
3. Functia economica a leasingului.
4. Natura juridica a leasingului.
5. Structura si mecanismul operatiunii de leasing.
6. Avantajele si limitele operatiunii de leasing.
7. Alte operatiuni ce au aceeasi natura juridica ca si operatiunile de leasing:
a) Lease (S.U.A.).
b) Renting (Franta)
c) Hire
d) Konsumguterleasing (Germania si Suedia).
e) Hersteller (Franta si Germania).
CAPITOLUL 2: IMPORTANTA LEASINGULUI iN ECONOMIA NATIONALA SI iN RELATIILE INTERNATIONALE.
1. Reglementarea si domeniul de aplicare al leasingului in Rominia:
2.1. Operatiunile de leasing vizate de lege.
2.2. Operatiunile de leasing nevizate de lege.
CAPITOLUL 3: CONTRACTUL DE LEASING.
1. Caractere juridice,clasificare si obiectul contractului de leasing.
2. Partile contractului de leasing.
3. Forme ale contractului de leasing.
4. incheierea contractului de leasing.
5. Efectele contractului de leasing.
6. Cesiunea contractului de leasing.
7. incetarea contractului de leasing.
8. Relatiile leasingului cu alte instrumente juridice:
1. Leasingul si contractul de credit.
2. Leasingul si locatiunea.
3. Leasingul si vinzarea cu plata pretului in rate.
4. Leasingul si mandatul comercial.
* BIBLIOGRAFIE
* ANEXE:
1. Model de contract de leasing financiar.
2. Conditii generale de leasing - parte integranta din contractul de leasing.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

ASPECTE GENERALE PRIVIND LEASINGUL

1.1. Istoricul leasingului.

Aristotel exprima ideea ca “bogatia nu se masoara prin titlurile de proprietate,ci prin efectiva utilizare a unor lucruri,chiar daca sunt proprietatea altora” [1 Aristotel, “Retorica”, cartea 1,cap. 5.

]. Deducem ca inca din antichitate oamenii au observat ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, avand mai putina importanta cine detine titlul de proprietate asupra acelui lucru.

Dupa cum multe din institutiile existente in dreptul modern isi au radacina in unele institutii din dreptul roman, nici leasingul nu face exceptie. El “isi are radacinile in forma arhaica a creditului pe care o constituia in dreptul roman “fiducia”: imprumutatorul isi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea unui lucru”. [2A se vedea D.Clocotici,Gh.Gheorghiu, “Operatiunile de leasing”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000,pag.19]

Într-adevar, exista o asemanare foarte mare intre modalitatea leasingului ‘sale and lease-back” si forma arhaica a gajului din dreptul roman “fiducia cum creditare”.

În cadrul operatiunii “fiducia cum creditare”, fiduciantul(imprumutat) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil, dupa caz, in patrimoniul fiduciarului (imprumutator), cu titlu de garantie a imprumutului primit. În schimb, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei.

“Fiducia cum creditare “era o garantie reala prin care creditorilor li se permitea sa-si asigure finantarile efectuate , oferind o mai mare securitate fata de gaj si ipoteca. Drepturile ce se nasteau din acest contract erau garantate prin doua actiuni: o actiune “in factum” si o actiune “in jus”. [3 A se vedea E.Molcut, D.Oancea, “Drept roman”,1996,pag.260]

Cu toate cele aratate pana acum nu putem spune ca exista o continuitate evolutiva de la vechea institutie a ‘ fiduciei” catre leasing.

Operatiunile de leasing sunt componente relativ noi ale activitatilor financiare. Ele au fost introduse in Statele Unite ale Americii, extinzandu-se apoi in principalele tari dezvoltate ale lumii, ocupand o pozitie principala intre formele de finantare si creditare a investitiilor. În prezent, operatiunile de leasing cunosc o rata ridicata de crestere, reprezentand poate un caz unic in economiile nationale de pe mapamond.

În epoca moderna, primele operatiuni care prefigurau leasingul au avut loc in S.U.A., anume in anul 1877, cand societatea Bell Telephone Co., in loc sa vanda aparatele telefonice,a inceput sa le inchirieze abonatilor. Acest contract avea sa fie denumit “lease” insa el doar prefigura nasterea unei noi figuri juridice.

O operatiune similara lease-back-ului” avea loc tot prin anii ’30 in aceeasi tara. Operatiunea consta in vinderea unui imobil catre o banca, cu titlu de garantie. Imobilul urma sa fie exploatat de vanzator in regim de ‘lease” pe o perioada de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului.

Leasingul (“lease financing”) s-a dezvoltat foarte mult dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta dezvoltare s-a datorat facilitatilor fiscale acordate de S.U.A.

Principalele institutii sustinatoare ale operatiunilor de “ sale and lease-back” au fost companii de asigurare.Acestea au contribuit decisiv in afirmarea operatiunii de leasing.

Leasingul financiar este legat de numele a doi oameni de afaceri californieni, Schoenfeld si D.P. Bootle( Booth Jr.-dupa unii autori) [4 A se vedea D.Clocotici,Gh.Gheorghiu,op.cit.,pag.21.]. Schoenfeld si Bootle sunt considerati “ parinti” ai leasingului modern [5 Ibidem.]. Considerat o descoperire de o simplitate dezarmanta, leasingul a fost “ fisa de aur” a celor doi parteneri”. [6 A se vedea D.Voiculescu, M.Coras,”LEASING”,Ed. Enciclopedica,1986,pag.7.] Unii considera ca ideea a apartinut lui Schoenfeld, iar altii lui Bootle. Cert este ca cei doi erau parteneri de afaceri la o intreprindere din domeniul industriei alimentare.

Fiind manageri ai unei societati comerciale pentru conditionarea produselor alimentare, au primit o comanda tentanta din partea armatei S.U.A. pentru livrarea unor asemenea produse alimentare . Dar problema care s-a ridicat in acelasi timp era ca nu dispuneau de fondurile necesare pentru achizitionarea utilajelor ce trebuiau folosite in vederea indeplinirii acestei comenzi. Cu alte cuvinte,comanda depasea posibilitatile sale de productie.

În aceasta situatie, s-au adresat unei societati comerciale financiare,pe care au convins-o sa cumpere ea aceste utilaje si apoi sa i le inchirieze, in vederea respectarii comenzii primite.

Totodata au convenit ca specialistii fabricii lui Schoenfeld si a partenerului sau Bootle sa se ocupe impreuna cu furnizorul in stabilirea naturii si a caracterelor utilajelor de care aveau nevoie.

Acest contract s-a dovedit profitabil si pentru societatea comerciala financiara si pentru societatea comerciala de productie. Aceasta situatie a determinat adoptarea unei reglementari normative specifice.

Astfel, in anul 1952,Bootle [7 A se vedea D.Voiculescu,M. Coras,op.cit.,pag.7],iar in opinia unor autori Schoenfeld [8 A se vedea D.Clocotici,Gh.Ghorghiu,op.cit.,pag.21.],dandu-si seama ca aceasta poate fi o metoda eficienta de finantare in viitor , a creat “United State Leasig Corporation”, care a devenit si a ramas cea mai importanta societate de leasing din S.U.A. [9 A se vedea El Maktar Bey, De la symbiotique dans les leasing et credit bail mobilier, Dalloz,Paris,1970]

“U.S.Leasing Corporation”, din San Francisco, cu un capital initial de numai 20000 de dolari, finanta,in 1954, operatiuni de leasing, in valoare de 3 milioane de dolari. În 1959, societatile de leasing operau cu 300 milioane de dolari, iar in 1970 cu 7 miliarde de dolari, ritmul mediu anual in S.U.A. ridicandu-se la 12-15%.

Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost bancile. Cea mai importanta retea bancara, National Banks, a primit la inceputul anilor ’60 autorizatia pentru desfasurarea de asemenea operatiuni. A urmat Bank Holding Companies in anul 1970. Pana la jumatatea deceniului sapte, bancile au fost autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in peste 40 de state americane.

Reglementarea leasingului in S.U.A. s-a realizat prin doua acte normative, si anume:United States Consumer Credit Code si Uniform Comercial Code.

Dar, desi aparut si practicat initial in S.U.A. , leasingul nu mai este de mult un apanaj al acestei tari de origine, fiind utilizat in domenii variate, in majoritatea tarilor lumii. Leasingul a fost preluat de statele occidentale ale Europei, uneori cu alte denumiri si cu o reglementare proprie.

Ca orice idee noua, leasingul s-a extins pe mapamond.

Leasingul a ajuns pe vechiul continent mai intai in Anglia. Aceasta s-a datorat in mare masura asemanarilor dintre cele doua sisteme de drept.

Prima forma a leasingului care s-a raspandit in Marea Britanie a fost “ Sale and lease-back”. Majoritatea societatilor de leasing din aceasta tara sunt infiintate si sustinute de banci, beneficiind de un sistem fiscal favorabil. Astfel,la finele anilor ’80, societatile de leasing- “leasing companies”- finantau un sfert din totalul investitiilor.

Foarte rapid leasingul a devenit o prezenta activa in economia franceza, belgiana, olandeza, italiana, suedeza, etc. Sunt puse in functiune mecanismele juridice. Apar primele reglementari. În 1972 este infiintata Federatia europeana a societatilor de leasing- “Leaseeurope”, un consortiu care controleaza aproximativ 80% din industria financiara de leasing a continentului.

Un consortiu similar se infiinteaza si in Japonia, denumit , “Japonesee Leasing Association”. Apar corporatii transnationale, cum ar fi “GATX Leasing Corporation” sau “ Orient Leasing Company Ltd.” Care actioneaza in multe tari din intreaga lume. Apar sute de societati de leasing pe glob. În 1979 valoarea contabila a echipamentului nou concesionat se ridica la peste 50 miliarde de dolari. Astfel, leasingului ii revine un procent de aproape 10% din investitiile de capital pe plan mondial, la inceputul deceniului opt.

Leasingul a patruns, in special, in domeniul masinilor si utilajelor. De asemenea, utilizarea calculatoarelor este integrata , in mare parte, sistemului de leasing. Un vast camp de desfasurare a gasit aceasta operatiune pe piata autovehiculelor.

Dupa cum se poate vedea, leasingul are o istorie activa.

În Romania aceasta operatiune, inainte de 1989 era foarte putin cunoscuta. Aceasta se datoreaza faptului ca leasingul a fost “descoperit” dupa inaugurarea regimului comunist, regim care nu numai ca a desfiintat multe din institutiile juridice existente, dar nici nu a adus altele din dreptul statelor democratice.

În doctrina se vorbea totusi despre aceasta operatiune de leasing, insa nu era nici o lege in acest sens. O parte a doctrinei nu era de leasing, ci de contractul de creditare -inchiriere [10 A se vedea R.Munteanu in “Institutii de drept comercial international”,Ed. Acad.Romane,1982,vol 2,pag46,si urm].

Despre acest contract se vorbea in cazul intreprinderilor [11 A se vedea D.Voiculescu si M.Coras, op.cit.,pag. 10.], el nu prea avand aplicabilitate in cazul persoanelor fizice.

Dupa 1989 au inceput sa apara societati de leasing si sa avem chiar legislatie in acest sens. Desi la inceput era lacunara, incorecta, in timp a fost perfectionata.

Odata cu descoperirea avantajelor acestei operatiuni moderne, ea va fi tot mai mult folosita, iar legislatia se va alinia si ea mai bine realitatii si , in acelasi timp, legislatiilor europene.

1.2. Definitia leasingului

Termenul de leasing a fost preluat din jargonul economic si comercial englezesc, unde s-a impus mai bine de un secol, fiind apoi preluat si de alte tari.Acest termen este preluat si de legislatia noastra ca un neologism; de aceea este normal a se aplica numai unei operatiuni noi, distincte de institutiile juridice deja reglementate.

Astfel, termenul”leasing” se alatura altor termeni de origine anglo-americana, consacrati la scara internationala precum factoring, forfeting,marketing,s.a.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul “lease” este de origine franceza, provenind din mai vechiul “lais”, derivat al verbului “ laisser”, care isi are originea in latinescul “ laxare”. [12 Oxford Dictionary,vol.1, „lease” si „lax”.

Dictionnare actuel de la langue fancaise,Ed. Flammarion, Dalloz,Paris,2001,pag. 274.]

În S.U.A., contractul de “lease” desemna initial “ locatiunea bunurilor imobile”. Scopul contractului era exploatarea unui imobil de catre un neproprietar. Era un mijloc de dezmembrare a dreptului de proprietate si de exploatare distincta a atributelor acestuia, presupunand transferul unor drepturi reale pe o perioada fixa de timp, in schimbul unor redevente.

Dar ulterior, termenul a inceput sa desemneze aproape toate modalitatile de inchiriere intalnite in S.U.A.