Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE
Capitolul I. Decizia si procesul decizional
1.1Necesitatea procesului decizional in cadrul organizatiei
1.2Definirea deciziei si a procesului decizional
1.3Clasificarea deciziilor
1.4Cerintele de rationalitate a deciziei de management
1.5Psihologia deciziilor
Capitolul II. Elaborarea deciziilor
2.1 Etapele procesului de elaborare a deciziei
2.2 Limitele si barierele procesului de elaborare a deciziei
2.3 Strategii de luare a deciziilor
2.4 Instrumente in sprijinul procesului decizional
Capitolul III. Sistemul informational si rolul lui in procesul decizional
3.1 Informatia si procesul decizional
3.2 Sisteme informationale pentru conducere
3.3 Sisteme informationale utilizate de calculatoare in elaborarea deciziilor
Capitolul IV. Deciziile de grup si rolul comunicarii in luarea deciziilor
4.1 Procesul decizional de grup
4.2 Avantajele si dezavantajele elaborarii deciziilor de grup
4.3 Metode si tehnici de sporire a creativitatii grupului si imbunatatirea procesului decizional
4.4 Rolul comunicarii in luarea deciziilor
Concluzii
BIBLIOGRAFIE

Alte date

? INTRODUCERE

Omul, ca fiinta inteligenta, a urmarit satisfacerea necesitatii proprii cu cheltuieli de munca cat mai reduse.

Din cele mai vechi timpuri el a sesizat ca este posibil acest lucru daca se asociaza cu alti semeni, daca desfasoara o activitate in comun, daca se organizeaza corespunzator pentru acest tip de activitate.

Astfel in satisfacerea unei nevoi sociale exprimate prin scopuri si obiective precise au colaborat intre ei, s-au constituit in colective de munca, in colectivitati umane organizate, unde cei aflati in fruntea acestora indrumau, coordonau, dirijau, si controlau activitatile desfasurate. Doar in acest fel se obtin rezultate superioare fata de situatia in care fiecare individ ar lucra separat.

Asadar munca colectiva, diviziunea muncii si adancirea continua a acesteia ca rezultat al dezvoltarii tehnicii si tehnologiei, cooperarea in munca reprezentand elementele principale ce au determinat si determina necesitatea activitatii de conducere, transformarea acesteia intr-o functie necesara oricarei colectivitati umane organizate. Activitatile de conducere au rolul de a asigura conexiunea si unitatea tuturor activitatilor umane desfasurate in colectiv, de a le coordona si dirija in conformitate cu cerintele functionalitatii intregului sistem social.

Conducerea este o actiune practica care putem spune este tot atat de veche precum si civilizatia. Ea se gaseste peste tot in societate, acolo unde este munca sociala, in economie, in politica, in armata, in justitie, respectiv in toate domeniile si pe toate palierele societatii.

Astazi aceasta actiune practica este cunoscuta sub denumirea de management, denumire ce vine din verbul englezesc „to mange”=a conduce.

Pornind de la diftonul latinesc „decide sed impere” rezulta ca principala componenta a conducerii este decizia. A sti sa iei decizii inseamna a sti sa conduci.

Fiecare dintre noi luam decizii in fiecare moment, decizii proprii pe care le judecam apoi ca fiind inspirate, bune sau rele. Actul decizional este cu atat mai dificil cand trebuie sa luam decizii pentru altii, in numele unei organizatii, in scopul atingerii obiectivelor acesteia.

Învatand sa luam decizii eficiente, invatam sa conducem; iar decizia eficienta inseamna realizarea pe jumatate a obiectivului propus. De-a lungul celor patru vom incerca prezentarea deciziei si procesului decizional intr-un mod practic ce ne va ajuta sa ne facem o imagine despre conducere, punand accent mai mult pe aspectul practic de luare a deciziilor.

M.A.I. ca si organizatie lucreaza permanent cu decizii, indiferent ca sunt decizii strategice, tactice sau curente. Astfel viitoarele cadre M.A.I. cu functii de conducere vor trebui sa cunoasca mai bine elementele manageriale sub toate aspectele: organizare, elaborarea deciziilor, punerea lor in practica si controlul realizari deciziilor. De asemenea lucrand cu oamenii, bunul cel mai de pret al organizatiei, trebuie sa stim sa comunicam cu acestia pentru a ne face intelesi. Astfel in capitolul IV am elaborat actul decizional din perspectiva comunicarii, singura cale care ne sta la indemana pentru a reactiona intre noi oamenii. Numai comunicand putem sa ne influentam unii pe altii, sa rezolvam conflictele si sa colaboram.

Prin activitatea de comunicare managerul motiveaza, indruma, sfatuieste, ia decizii, la influenteaza, la controleaza si instruieste personalul.

Datorita dinamicii deosebite a realitatii sociale si M.A.I. ca toate celelalte organizatii trebuie sa se adapteze ritmului alert al acestuia, in toate domeniile sale, mai ales cel managerial. De aceea am incercat sa prezentam cateva metode de elaborare a deciziilor cu ajutorul calculatoarelor, obiect indispensabil astazi aproape oricarei activitati.

Procesul deciziei este unul din atributele esentiale ale conducerii, element hotarator in aprecierea gradului de competenta cu care e dirijata activitatea curenta si de perspectiva.

Decizia reprezinta instrumentul prin care se asigura imbinarea optima a cerintelor planului cu posibilitatile de realizare existente in scopul obtinerii de rezultate superioare.

Decizia e in acelasi timp un impuls si o reactie, ambele trebuind sa se manifeste ca un mecanism perfect reglat, care-si corecteaza mersul fata de diferitele abaterii mentinandu-l in cadrul parametrilor stabiliti in prealabil. În sens larg decizia reprezinta calitatea sau capacitatea oricarui om de a hotari in diferite probleme pe care viata cotidiana le ridica si la care rezolvate. Indiferent de calitatea continutului ei decizia se impune si are caracter obiectiv fiind o reactie la cerintele vietii intelegand prin aceasta atat cea personala cat si cea profesionala.

Ca cerinta fundamentala a conducerii decizia nu constituie deci un produs al vietii contemporane. În momentul de fata in sprijinul elaborarii deciziei sunt folosite metode stiintifice, prin care empirismul dominant pana nu demult, a fost inlocuit cu rationamentul bazat pe cunoastere, analiza si judecata a complexului de factori ce concura sau conditioneaza un proces, o operatie, un fenomen si implicit rezultatul acestora.

Marii strategi ca si marii oameni de afaceri au fost de multe ori niste intuitivi; se pare ca astazi am depasit epoca in care un conducator, oricare ar fi el, poate sa se bazeze numai pe el insusi pentru a extrage datele necesare deciziei sale.

Binomului experienta-intuitie i se substituie acum perechea formata din informatie-rationament.

Decizia reprezinta o manifestare a vointei rezultate dintr-un proces de gandire intreprins cu un anumit scop si care implica alegerea dintre diferitele modalitati de actiune posibile sau cunoscute de decident pe cea mai utila care indeplineste cat mai multe dintre criteriile de selectie.

Decizia vizeaza indeplinirea unui obiectiv.

Conducerea activitatii unitatii si compartimentelor se realizeaza prin decizii. La baza luarii deciziei trebuie sa stea informatiile. Acestea sunt necesare pentru elaborarea variantelor de solutii cat si pentru determinarea criteriilor care vor conduce in final la alegerea celei cai corespunzatoare solutii.

Decizia aparuta ca urmare a necesitatii rezolvarii unei probleme trebuie sa se transforme, in mod obligatoriu in actiune. Decizia este eficienta numai daca se aplica sistemului aflat in aceeasi stare in care se gasea in momentul aparitiei necesitatii deciziei. Aplicarea deciziei, transformarea ei in actiune va avea anumite efecte asupra sistemului. Nu intotdeauna exista certitudinea ca decizia va avea efectul dorit ori ca nu se vor produce si alte efecte neasteptate sau nedorite. De aceea procesul de conducere nu se reduce numai la luarea si transmiterea deciziei ci e necesar urmarirea efectului deciziei asupra sistemului condus.

Informatiile obtinute cu prilejul acestui control pot constitui temeiul unei alte decizii, asigurand posibilitatea corectarii permanente a functionarii sistemului.

Prin aceste previziuni, procesul de conducere apare ca un proces informational-decizional necesar cu o actiune continua in timp. Informatia si decizia sunt parghii importante ale conducerii ce nu se pot separa una de alta.

Lucrarea de fata abordand un vast domeniu, cel al deciziei manageriale, incearca sa cuprinda aspecte de baza cu tenta practica ce ne pot ajuta la dezvoltarea unui sistem de luare a deciziilor eficient si necesar activitatii noastre viitoare ca si cadre ale M.A.I.

Esenta procesului de management este reprezentat de decizie care consta intr-un proces de alegere din mai multe alternative posibile de realizare a unui obiectiv a uneia care corespunde cel mai bine unor criterii si a carei aplicare influenteaza activitatea si/sau comportamentul a cel putin unei alte persoane decat decidentul.

Cap. I Decizia si procesul decizional

1. Necesitatea procesului decizional in cadrul organizatiei

Prin continut, natura si rol decizia se afirma ca nervul principal al conducerii, act esential al activitatii manageriale, produsul cel mai reprezentativ al acestei activitati.

În acelasi timp produs si instrument eficace al managementului, decizia este si o relatie social-umana, expresie a atributelor conducerii, mijlocul prin care se infaptuiesc obiectivele, subordonata acestora; prin decizie se obiectiveaza intregul proces de conducere. Decizia reprezinta semnul calitativ distinctiv al procesului de conducere, ca act social-politic prin care se declanseaza miscarea in vederea asigurarii indeplinirii obiectivului, prin alocarea resurselor necesare.

Luarea deciziei este, probabil una dintre cele mai importante atributii asociate actului conducerii. În timp ce comunicarea, consilierea, stresul si alte activitati sunt aproape identice, luarea deciziei este responsabilitatea exclusiva a liderului chiar si atunci cand deciziile sunt produsul unei activitati de grup.

Conducerea organizatiilor este permanent confruntata cu o multitudine de probleme care se cer rezolvate la timp si in conditii optime. Deci ea este pusa in situatia de a da o serie de raspunsuri la intrebari de tipul: cand?; cu ce forte?; cum?; in ce conditii? etc. urmeaza a se rezolva obiectivele organizatiei.

Daca avem in vedere faptul ca in majoritatea cazurilor, pentru rezolvarea unei probleme exista mai multe solutii , conducerea organizatiei este pusa permanent in situatia de a alege calea de actiune cea mai avantajoasa. Acest proces de fixare asupra unei solutii, considerata a fi cea mai buna, constituie, de fapt, o decizie de conducere. Cu alte cuvinte, realizarea obiectivelor intreprinderii presupune neaparat decizia, care are rolul principal de a stabili calea de actiune si de a coordona activitatea personalului muncitor, de a asigura functionarea armonioasa a fiecarui colectiv sau a fiecarei unitati; organizatii.

Conducerea fara decizie nu exista, si daca avem in vedere rolul jucat de decizie, putem aprecia ca procesul ce luare a deciziilor este continutul principal al calitati de conducere. De aici se desprinde ideea ca aprecierea conducerii porneste de la analiza deciziilor elaborate, de la rezultatele obtinute de organizatie ca urmare a aplicarii deciziilor adoptate. [1 Fundamentul managementului organizational - EUGEN BURDUS, GHEORGHIT? C?PR?RESCU Editura Economica 1999, pg 121.]

Una dintre caracteristicile oricarui sistem socio-economic, in cadrul careia se inscrie si organizatia, o constituie finalitatea, adica tendinta de a evolua in vederea realizarii anumitor obiective. Dar realizarea acestor obiective nu are loc automat, in virtutea unor legi proprii sistemului. Admitand universalitatea legii entropiei potrivit careia ordinea tinde sa se transforme in dezordine, rezulta ca starea entropica este caracteristica si sistemelor socio-economice. În aceste conditii organizatiile, ca sisteme, trebuie sa se adapteze permanent influentei unor factori perturbatori – exogeni sau endogeni – care se opun sau ingreuneaza realizarea obiectivelor prestabilite. Este necesara desfasurarea unei activitati cu caracter antientropic in vederea adaptarii, autoreglarii, functionarii sistemului, care in cadrul organizatiilor este reprezentata de activitatea managerilor, care consta in intr-o inlantuire de decizii interdependente. [2 Management (Teorie si practica) – Prof.univ.dr. VIOREL CORNESCU; Prof.univ.dr. IOAN MIH?ESCU Conf.univ.dr. SICA STANCIU Editura Actami 1994, pg. 220]

Bunul mers al organizatiei, in general si al membrilor ei, in particular depinde foarte mult de calitatea procesului decizional si al deciziei.

Deciziile care nu sunt luate la timp, care nu sunt bine fundamentate ori care nu corespund obiectivelor, nu fac decat sa strice imaginea organizatiei si sa o destabilizeze, creand uneori situatii din care se iese foarte dificil.

Managerul este pus in permanenta in situatia de a rezolva probleme si de a lua decizii. Managerul trebuie sa ia decizii intr-o serie de situatii adeseori noi pentru el si pentru care nu exista solutii standardizate clare. Rezolvarea lor reclama creativitate, risc si profesionalism. [3 Comunicarea manageriala aplicata – Candea si Candea Editura Expert, 1998, pg. 88]

Locul central ocupat de decizie in procesul managerial reflecta rolul esential al acesteia in conducerea unei organizatii, ca obiect al managementului si implicit in viata organizatiei, ca sistem ordonat care desfasoara activitati specifice in scopul atingerii unor obiective.