Pagina documente » Politehnica » Metode de evaluare si prevenire a riscurilor profesionale bazate pe teoria fiablitatii sistemelor

Despre lucrare

lucrare-licenta-metode-de-evaluare-si-prevenire-a-riscurilor-profesionale-bazate-pe-teoria-fiablitatii-sistemelor
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-metode-de-evaluare-si-prevenire-a-riscurilor-profesionale-bazate-pe-teoria-fiablitatii-sistemelor


Cuprins

Cuprins:
INTRODUCERE
Cap.1. METODE BAZATE PE TEORIA FIABILITATII SISTEMELOR
1.1. Teoria fiabilitatii sistemelor
1.2 Abordarea ergonomica a securitatii sistemelor de munca
1.3. Stadiul actual
2. Metode de evaluare a nivelului de risc si de apreciere a nivelului de securitate a muncii
2.1. Metode de inspectie (controale si verificari)
2.2. Metode bazate pe modelul Heinrich
2.3. Metode derivate din teoria fiabilitatii
2.3.1. Analiza modurilor de defectare si a efectelor lor (AMDE)
2.3.2. Metoda arborelui de defecte (ADD)
2.3.3. Analiza preliminara a riscurilor (PHA - Preliminary hazard analysis)
2.4. METODE BAZATE PE ERGONOMIA SISTEMELOR
2.4.1. Metoda Hazop (Hazard-Operability)
2.4.2. Metoda DSF (Diagnosis Safety Form)
2.4.3. Metoda DCT (Diagnostique des conditions du travail)
2.4.4. Metoda SDQ (Safety diagnosis Questionaire)
2.4.5. Metoda MORT (Management oversight and risk tree, Johanson, 1975)
2.4.6. Metoda I.E.R.C.M.
2.4.7. Metoda RENAULT - Franta
2.4.8. Metoda LEST - Franta
Cap.2. CONCLUZII PRIVIND STADIUL ACTUAL AL METODELOR DE EVALUARE
CAP. 3. CONCEPTE MODERNE PRIVIND PREVENIREA
Cap.4. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE
4.1. Accidentele de munca - o fatalitate?
4.2. Accidentele de munca - efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionate
4.3. Se pot preveni accidentele de munca?
4.4. Costul accidentelor
4.5. Analiza accidentelor de munca
4.6. Cauzele accidentelor
4.7. Analiza accidentului prin metoda arborelui de cauze
4.7.1. Prezentarea simplificata a arborelui cauzelor
4.7.2. Analiza accidentului
4.7.3 Aplicatie la metoda de analiza a accidentelor prin metoda arborelui de cause
Cap.5 . RISCURI PROFESIONALE
5.1. INTRODUCERE iN EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE
5.2. UTILITATEA EVALUARII RISCURILOR PROFESIONALE
5.3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EVALUARII RISCURILOR
5.4. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR PROFESIONALE
5.5. SCOPUL EVALUARII RISCURILOR PROFESIONALE
5.6. CONTRIBUTIA CERCETATORILOR ROMiNI LA EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE
5.6.1. Metoda de evaluare a nivelului de securitate a muncii la agentii economici
5.6.2. Metoda de evaluare a managementului in domeniul securitatii si sanatatii in munca
5.6.3. Metoda de evaluare a nivelului de risc pe loc de munca
5.6.4. Metode de autoevaluare (autocontrol)
CAP 6. CONCEPTUL DE RISC PROFESIONAL
6.1. PREMIZE TEORETICE - DEFINITII SI CONCEPTE
6.1.1. Factorii de risc
6.1.2. Consecinta
6.1.3. Gravitatea
6.1.4. Expunerea
6.1.5. Probabilitatea
6.1.6. Risc
6.1.7. Notiunea de risc acceptabil
6.1.8. Prevenirea
6.1.9. Protectia
6.1.10. Supravegherea medicala
6.2. Relatia risc - securitate
CAP. 7. EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE
7.1. Aprecierea riscurilor profesionale
7.2. Metodologia de evaluare a riscurilor profesionale
CAP. 8. METODA DE ANALIZA A RISCURILOR PROFESIONALE
CU CARACTER GENERAL
8.1. PREMIZE CE STAU LA BAZA CONSTRUCTIEI METODEI
8.1.1. Probabilitatea
8.1.2. Expunerea
8.1.3. Probabilitate corectata
8.1.4. Gravitatea consecintelor
8.1.5. Gravitatea consecintelor corectata
8.2. ETAPELE ANALIZEI DE RISC PROFESIONAL
8.2.1. Definirea sistemului
8.2.2. Identificarea factorilor de risc profesionali proprii sistemului studiat
8.2.3. Evaluarea nivelului de securitate a sistemului analizat
8.2.4. Identificarea personalului expus
8.2.5. Evaluarea riscurilor profesionale
8.2.6. Cuantificarea nivelului de risc
8.2.7. Aprecierea riscurilor profesionale reziduale
8.2.8. Analiza riscurilor
8.2.9. Propunerea masurilor si stabilirea prioritatilor de prevenire
Cap. 9. PRINCIPII GENERALE DE PREVENIRE A RISCURILOR PROFESIONALE
9.1. Strategia manageriala in domeniul prevenirii 9.2. Propagarea securitatii muncii
9.3. Caile de prevenire si eliminare a riscurilor profesionale
9.3.1. Evitarea riscurilor profesionale prin alegerea tehnologiilor, echipamentelor tehnice precum si a produselor cel mai putin periculoase inca din faza de conceptie
9.3.2. Evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate din punct de vedere tehnic, in sensul cunoasterii tuturor factorilor de risc pentru personalul expus la riscurile ce nu au putut fi evitate
9.3.3. Combaterea riscurilor direct la sursa in ideea asigurarii protectiei colective prin carcasari, protectii restrictive, instalatii de captare-neutralizare, avertizari optice si sonore, etc.
9.3.4. Adaptarea lucrului in sensul optimizarii ergonomice a sistemului om-masina actionind asupra conceptiei locului de munca, a organizarii muncii, a metodelor de lucru si de productie
9.3.5. in realizarea obiectivelor de mai sus va trebui sa se tina cont de stadiul dezvoltarii stiintei si tehnologiei in sensul adoptarii celor mai performante solutii de prevenire a factorilor de risc. Aplicarea principiilor generale de prevenire trebuie sa tina pasul cu descoperirile stiintei si tehnicii
9.3.6. Prevenirea riscurilor trebuie sa se integreze intr-un ansamblu coerent care sa cuprinda productia, organizarea locului de munca si asigurarea conditiilor de lucru
9.3.7. inlocuirea a tot ce este periculos cu altceva mai putin periculos sau chiar nepericulos
9.3.8. Prioritare trebuie sa fie masurile de protectie colectiva, iar protectia individuala trebuie aleasa doar atunci cind nu se cunoaste o alta solutie
9.3.9. Informarea tuturor lucratorilor cu privire la factorii de risc existenti in societate inclusiv cu metodele de protejare

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

?

INTRODUCERE

Componenta intrinseca a strategiei manageriale, activitatea de prevenire reprezinta un ansamblu de procedee si masuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare si desfasurare a proceselor de munca, menite sa asigure desfasurarea proceselor de munca in conditii de maxima securitate pentru sanatatea si integritatea participantilor la proces, prin care se elimina riscurile de accidentare sau imbolnavire profesionala. Astfel, aceasta se constituie ca o stiinta de interfata imbinand cunostinte si tehnici de stricta specialitate in domeniul de aplicare cu tehnici si cunostinte din domeniul ergonomiei, igienei industriale, psihosociologiei muncii, medicinii muncii si toxicologiei industriale. În acest context se poate afirma ca sarcina principala a activitatii de prevenire o reprezinta obtinerea maximumului de eficienta si de calitate a muncii in conditiile reducerii numarului de accidente catre zero.

Din cele prezentate deriva cele doua obiective majore ale prevenirii care suscita in principal:

a) pe plan uman:

? reducerea numarului accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale;

b) pe plan financiar:

? reducerea costurilor legate de accidentele de munca si imbolnavirile profesionale.

Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. În acest scop trebuie intreprins un demers global care sa cuprinda:

? evaluarea riscurilor profesionale;

? punerea in conformitate a echipamentelor tehnice;

? revizuirea procedurilor de lucru;

? ameliorarea conditiilor de mediu de munca;

? stabilirea politicii de selectionare, formare si informare a personalului;

? implementarea managementului de securitate si sanatate in munca.

Punctul de plecare in optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale intr-un sistem de munca il constituie evaluarea riscurilor profesionale din sistemul respectiv.

Indiferent daca este vorba de un loc de munca, un atelier sau o societate comerciala in ansamblul sau, o asemenea analiza permite identificarea si ierarhizarea factorilor de risc in functie de importanta lor si alocarea eficienta a resurselor financiare si umane pentru masurile prioritare de eliminare sau reducere a riscurilor reziduale asociate.

Evaluarea riscurilor profesionale presupune identificarea tuturor factorilor de risc (pericole sau situatii periculoase) din sistemul de munca analizat si cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinatiei dintre doi parametri: probabilitatea de manifestare si gravitatea consecintei maxime previzibile (cea mai frecventa) asupra organismului uman. Se obtin astfel niveluri de risc partiale pentru fiecare factor de risc in parte, respectiv niveluri de risc global pentru intregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este deja cuprins in standardele europene (CEI 812/85, respectiv proiect CEN 1992) si sta la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practica.

Obligativitatea evaluarii riscurilor profesionale in tara noastra decurge din legislatia actuala in domeniu, care a fost armonizata cu legislatia Uniunii Europene privind securitatea si sanatatea in munca. Astfel, art. 7 alin.(4) din Legea 319/2006 a Securitatii si Sanatatii in Munca , preluand paragraful 2, punctul b - art. 5 din Directiva Cadru 391/89 C. E. E. prevede: ''Angajatorul are obligatia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;”

Una din mutatiile esentiale care s-au produs in ultimele decenii in stiintele muncii, atat in cele care se ocupa cu organizarea, cat si in cele care studiaza problemele profilaxiei si protectiei o constituie trecerea de la modelele unilaterale - economist si tehnicist - la modelul international - circular - cunoscut sub denumirea de model psiho-tehnologic. Acesta are la baza conceptul de sistem “om-sarcina de munca - mijloace de productie-mediu de munca” si arata ca omul este intr-adevar elementul activ, subiectul propriu-zis al oricarui proces de munca si asupra caruia se rasfrang toate disfunctionalitatile acestui sistem.

Cauzele potentiale de producere a acestor disfunctionalitati in cadrul sistemului sunt reprezentate de proprietatea intrinseca a produselor utilizate, a surselor de energie sau capacitatea echipamentelor tehnice, a metodelor sau tehnicilor de lucru de a cauza daune umane sau materiale (pericole, noxe sau situatii periculoase). În anume conditii acestea se pot manifesta ca riscuri profesionale conducand la aparitia accidentelor de munca sau a imbolnavirilor profesionale.

Evaluarea si cunoasterea exacta a riscurilor la fiecare loc de munca, este principalul obiectiv al muncii de prevenire a accidentelor si bolilor profesionale.

Activitatea umana (in special cea de tip industrial), vazuta ca un sistem “om - mijloc de productie - sarcina de munca - mediu de munca “, prin natura sa include notiunea de risc profesional.

Functie de natura lor, riscurile inglobate in activitatea umana, pot afecta atat personalul direct implicat in cadrul sistemului, cat si persoanele neparticipante sau mediul inconjurator (ca urmare a poluarii sau a unor catastrofe industriale). Acest fapt conduce la necesitatea ca la toate nivelele de participare a factorului uman, sa se constientizeze faptul ca activitatea umana (ca proces de munca) include pericole potentiale ce se pot transforma in evenimente ireversibile.

Riscurile intalnite in practica sub forma de pericole potentiale, se pot transforma in accidente de munca, imbolnaviri profesionale sau catastrofe industriale, ca urmare a unei perturbari instantanee a procesului de munca. În anumite conditii, greu de precizat, acesta declanseaza mecanismul producerii accidentelor de munca sau catastrofelor industriale. De asemenea, prin expunerea la risc peste limitele de rezistenta naturala a organismul uman se ajunge la imbolnaviri profesionale. Prin tragismul lor, acest gen de evenimente nedorite, afecteaza in primul rand victimele si familiile acestora. Accidentele de munca sau imbolnavirile profesionale produc puternice traume fizice, psihice si sociale, afectand profund viata de familie datorita suferintelor produse. În egala masura, producerea unor accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, afecteaza in mod serios si agentul economic. În fapt, acesta plateste costul repararii prejudiciului uman (costul direct) dar si costurile generate de pierderile de productie, de readucere in stare de functionare a echipamentelor tehnologice, de pregatire profesionala a inlocuitorilor, de pierderea imaginii de marca a societatii comerciale (costul indirect) .

În spiritul noilor reglementari din domeniul securitatii si sanantatii in munca, angajatorul (manageri, directori, administratori), prin obligatiile si raspunderile stabilite, sunt singurii responsabili de sanatatea si securitatea lucratorilor lor. Aceasta, deoarece ei detin atributia de decizie si mijloacele materiale si economice de realizare a masurilor stabilite.

Astfel, conceptul fundamental al noii legi, plaseaza seful organizatiei (sau persoana desemnata sa preia functiile acestuia) in centrul activitatii de prevenire a riscurilor si de asigurare a sanatatii si securitatii lucratorilor sai. Pentru aceasta, acesta trebuie sa desfasoare o intensa munca de atragere a personalului in activitatea de identificare si evaluare a riscurilor profesionale.

Pentru aceasta, activitatea de prevenire a riscurilor profesionale trebuie sa fie o preocupare constanta a tuturor participantilor la procesul de munca. Prin diversele forme de educare, la aceasta activitate trebuie angrenat atat personalul de exploatare cat si cel ce se ocupa de conceptia si proiectarea echipamentelor tehnice si a tehnologiilor.

În acest mod, toti participantii, directi sau indirecti, la procesul de munca pot fi constientizati cu privire la responsabilitatea lor in materie de prevenire a riscurilor, atat pentru persoana lor cat si fata de ansamblul participantilor la procesul de munca.

Cap.1. METODE BAZATE PE TEORIA FIABILITATII SISTEMELOR

1.1. Teoria fiabilitatii sistemelor

Fiabilitatea unui sistem reprezinta calitatea acestuia de a functiona fara defectiuni un anumit interval de timp pentru scopul dat si in mediul pentru care a fost conceput. Ea se exprima matematic prin probabilitatea ca sistemul sa-si indeplineasca misiunea in conditii determinate.

Fiabilitatea unui sistem este rezultatul fiabilitatii elementelor acestuia si interactiunii lor, indiferent de dimensiunea sistemului sau de natura si numarul elementelor sale.

Conceptul de fiabilitate acopera partial, iar in unele cazuri integreaza, criteriile de rentabilitate, productivitate si securitate a sistemelor. Îmbunatatind fiabilitatea unui sistem se amelioreaza implicit si securitatea sa, respectiv cazul particular de securitate a muncii in cadrul sistemelor (prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale).