Pagina documente » Limbi straine, Litere » Modernism si modernitat in literatura romana

Despre lucrare

lucrare-licenta-modernism-si-modernitat-in-literatura-romana
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-modernism-si-modernitat-in-literatura-romana


Cuprins

Cuprins
I. MODERNISM SI MODERNITAT IN LITERATURA ROMANA
I.1 CONCEPTUL DE MODERNISM
I.2 MODERNISMUL IN LITERATURA ROMANA
I.3 NOTE DEFINITORII ALE MODERNISMULUI LITERAR ROMANESC
II. ETAPELE CAREATIEI BLAGIENE
II.1 INTRODUCERE IN POEZIA BLAGIANA INFLUENTE CULTURALE
II.1.1 EVOLUTIA SPIRITULUI POETIC BLAGIAN
II.2 O TRIPLA SCARA EXCEPTIONALA: TUDOR ARGHEZI ? LUCIAN BLAGA - ION BARBU
II.3 LUCIAN BLAGA CREATOR DE LIMBAJ POETIC
II.4 IMAGINI SI FIGURI DE STIL
II.5 TON SI LIMBA
III. VERS, VERSET GRIJA, NUMARULUI
IV. STRATURI LEXICALE. REPARTITIA LOR. TENSIUNEA SI TRANSPARENTA CUVINTELOR
V. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

Modernism si modernitat in

literatura romana

I.1.Conceptul de modernism

Pentru a putea intelege pe deplin poezia lui Lucian Blaga trebuie sa intelegem coceptele de modernism si de modernitate.In ultimii aproximativ 150 de ani, termeni precum modern ,modernism sa u modernitate au fost afectati din ce in ce mai mult de sensul relativis-mului istoric,ca forma indirecta de critica a traditiei.

Ce este insa modernismul? Cand si unde a aprut acest concept care avea sa rastoarne dogmele culturale exitente si sa permita acelora care aveau curajul de a visa sa sparga barierele prezentului si sa se avante spre viitor,spre necunoscut? Numerosi exegeti au incercat de-a lungul timpului sa raspunda la aceste intrebari si fiecare dintre acestia a interpretat sensul conceptului de “modernism” in conformitate cu principiile culturale contemporane lui

In sensul ei cel mai larg, MODERNITATEA se reflecta in opozitia ireconciliabila dintre timpul obiectiv masurabil al societatii capitaliste si timpul personal,subiectiv, creat de evolu?ia “sinelui”.Deci , identitatea dintre timp ?i sine constituie fundamentul culturii moderniste.Astfel este clar ca ideea de modernitate nu putea fi conceputa deca atunci cand aparea con?tiin?a unui timp istoric, linear ?i ireversibil.De aceea, ideea de modernitate este asociata aproape automat cu secularismul,avand ca element principal tocmai sensul timpului irepetabil;ea nu putea aparea in lumea anitchita?ii pagane,ci in Evul Mediu cre?tin.

Cuvantul “modernus”(adj.si substantiv) s-a format in timpul “Evului Mediu din adverbul “modo”=recent,ch

iar acum “,”Modernul” insemna, dupa ”Thesaurus Linguae Latiniae”

<>

Principalele sale antonime erau ,inregistrate de acelasi dictionar:

<< antiqeues, vetus priscus…>>

Opozitia antic/modern a capatat accente dramatice in con?tiin?a Rena?terii, definita de o sensibilitate contradictorie fa?a de timp, atat in termeni istorici, cat ?I psihologici.În aceasta perioada se remarca o contradictie intre concep?ia teologica despre timp ?I timpul practic(al crea?iei, al descoperirii, al transformarii).

În Rena?terea timpurie are loc o divizare a istoriei in trei epoci: antichitatea, Evul Mediu si modernitatea.Fiecarei epoci i s-a asociat o metafora semnificativa: Antichitatea clasica a fost asoci-atata cu o lumina stralucitoare; Evul Mediu a devenit un “Ev Întunecat”, nocturn, al uitarii; modernitatea a fost in?eleasa ca o perioada de ie?ire din umbra, de trezire si de “rena?tere” vestind un viitor luminos.

Rena?terea reu?e?te s arealizeze o anian?a ideologica revolutionara cu timpul.Filozofia timpului se bazeaza pe convingerea ca istoria are o direc?ie specifica, exprimand interac?iunea for?elor imanente.Omul urma sa participe in mod con?tient la crearea viitorului; se punea un accent deosebit pe “alinierea” omului la timpul sau ?i pe capacitatea sa de a deveni un agent al schimbarii intr-o lume aflata intr-o continua mi?care.

Deoarece artistul modern este rupt de trecutul normativ principala lui sursa de inspira?ie ?I de creativitate este con?tiin?a prezentului, asumat in irezistibila sa efemeritate.Pentru el, trecutul imita prezentul ?i nu prezentul trecutul.

La sfar?itul sec. XVII ?i in cursul sec. XVIII, majoritatea “modernilor” implica in celebra “Querelle des Anciens et des Modernes” sau , in corespondentul ei englezesc “The Battle of the Books” continuau sa considere frumosul ca pe un model transcendent ?i etern. Însa de la inc. sec. XVIII pana la inceputul sec. Al XIX-lea , in momentul in care modernitatea estetica deghizata in romantism ?I-a definit pt. prima oara legitimitatea istorica prin reac?ia impotriva afirma?iilor fundamentale ale clasicismului, conceptul de frumos universal atemporal a suferit un proces de degradare.

Stendhal a considerat f. imp. dihotonia tran?anta intre le beau idéal antique ?i le beau idéal moderne, ca cercettor al istoriei termenilor literari.

În concep?ia sa, “romantismul” nu presupune doar subscrierea la un program estetic, ci ?i un sim? acut al prezentului, al contactului idrect. Majoritatea predecesorilor sai nu au vazut in romantism decat o forma de expresie artistica a cre?tinata?ii in opozi?ie cu viziunea antichita?ii pagane asupra lumii.

Baudelaire ilustreaza momenul crucial in care vachiul concept de frumos universal pierduse suficient teren pt. a ajunge la un fragil echilibru cu furmosul vremelniciei.

Salonul in 1846 se ocupa pe larg de modernitate, atat direct (in cap. intitulat “Despre eroismul vie?ii moderne”), cat ?I inidrect, prin defini?ia data modernita?ii de catre Baudelaire se regase?te in articolul sau din 1863 despre Constatin Guys, “Pictorul vie?ii moderne”.

<>2

La inceputul sec. XX cuvantul “romantic” era sinonim cu “modern”, in accep?ia cea m. larga. Legendele medievale , epopeile ?i romanele cavalere?ti, poezia trubadurilor , Dante, Petrarca, Ariosto, Shakespeare, Tasso, Milton-toti erau inclu?i in sfera romantismului astfel in?eles.

Abia mai tarziu, sensul termenului s-a restrans, ajungand sa desemneze in primul rand ?colile lit. ?i artistice care s-au intors impotriva sist. neoclasic de valori in primele decenii ale sec. XIX.

Aspira?ia catre universalitate a romanitcilor, dorin?a de a face opera de arta sa semene cu modelul transcendent de frumos apar?ineau trecutului clsic. Acest “nou” tip de frumos se baza pe “particular”, pe diferen?ele oferite de sinteza dintre grotesc ?i sublim, pe interesant ?i pe alte cateva caracteristici care ?ineau loc idealului de frumise?e clasica. În Fran?a ,de exemplu, tinerii romantici si rebeli, in urma confruntarii cu cele mai incrancenate prejudeca?i ale neoclasicismului considerau ca perfec?iunea nu era altceva decat o tentativa de eschivare din fa?a istoriei.

Stendhal, este primul mare autor care se declara romantic insa nu in sensul clasic, ci in sensul rela?iei cu via?a contemporana modern in sensul nemijlocit.Iata ce spune Matei Calinescu despre Stendhal ?i situa?ia contemporana lui.

<< Stendhal vorbe?te despre scriitor ca despre un luptator mai degraba decat de un creator de placeri: Î?i trebuie curaj ca sa fii romantic … un scriitor are nevoie de aproape tot atata curaj cat un osta?” 3. Aceasta analogie militara ?I intregui context in care apare sugereaza coceptul de avangarda, el insu?I derivat dintr-o metafora militara.În contrast cu marea cutezan?a a romanticului, clasicul este prevazator pana al la?itate >> 4.

Modernitatea care a dat na?tere avangardelor, inca de la inceputurile ei romantice a tins catre atitudini antiburgheze radicale. Clasa mijlocie avea o scara de valori care nu se mai potrivea de cerintele contemporane, ?i de aceea avangarda a avut puternice accente de revolta, de anarhie ?i atitudini apocaliptice ajungand la o autoexilare aristocratica. De aceea , ceea ce define?te modernitatea culturala este respingerea deschisa a modernita?ii burgheze, pasiunea ei negativa devoratoare.

Téophile Gautier discuta ?i el despre impactul pe care il are modernitatea asupra omului in sensul industrialismului ?i al capitalismului. Tehnica in nici un caz nu este placuta, insa omul trebuie sa o accepte ca atare ?i poate, intr-un final sa gaseasca un alt itp de frumos, diferit de canoanele fruosului antic-“un tip modern de frumos”. Iata ce afirma Gautier in acest sens:

….<< Se in?elge de la sine ca noi acceptam civiliz?ia a?a cum este, cu caile ei ferate, cu vapoarele cu aburi, cu cercetarea ?tiin?ifica din Anglia, cu co?urile fabricilor ?i cu toate ma?inile ei , adica lucruri cosiderate in afara sferei pitorescului.>> 5.

Referitor la no?iunea de “modernism” putem spune ca Ruben Dario a folosit-o pentru prima oara pentru a desemna o mi?care de innoire estetica mai ampla. El este intemeietorul curentului el modernisimo, la inceputul anilor 1980.În spiritul modernilor, acesta respinge orice autoritate culturala a Spaniei.

<> 6 afirma Matei Calinescu .

Întocmai, reprezentan?ii mi?carii ini?iate de Dario, puternic afilia?I la “decaden?a” francezilor au cochetat pt. pu?in timp cu aceasta pentru, pentru ca in final sa adopte denumirea de, simbolism (cunoscuta in Fran?a datorita lui Jean Moréas, in 1886 prin “Manifestu simboist”).La inceputul anilor 1980 au hotarat sa se numeasca moderni?ti (<”modernitas”>). Modernismul hispanic a constituit la cea vreme un numitor comun pentru tendin?ele vremii ?i pozitia a fost benefica avand in vedere numeroasele ?coli , mi?cari cu opinii contradictorii din Fran?a.

Istoricul no?iunii de modernism in sens literar ?i artistic poate incepe odata cu apari?ia, in 1919, a unei mici reviste numite”Modernistul: revista lunara de arte ?i litere moderne”.Colaboratorii acestei reviste erau scriitori precum George Bernard Show, Georges Duhamel, Theodore Dreiser ?I al?ii, care insa abordeaza in cadrul articolelor idei mai degraba politice decat beletristice.

Este insa interesant sa observam si o parere obiectiva- aceea a lui John Crowe Ransom, ini?iatorul “Noii critici” (New Criticism) care , de?i nu a incercat sa defineasca modernismul , ?i-a exprimat o opinie clara ?i interesanta in “viitorul poeziei”:

<<În general, artele au fost obligate sa recunoasca Modernismul-cum s-ar putea eschiva poezia? ?i totu?i, ce este Modernismul? Nu s-a dat o defini?ie… În poezie , acum ?i aici , Imagi?tii au facut un effort temerar de a-?I formula programul . Manifestele for moderniste erau incitante, practica era rudimentara… Mai intai se pronun?au pentru onestitatea temei ?I acurate?ea expresiei…

Ei vedeau drept prima datorie a modernilor eliberarea poeziei de teribila pacoste a pieta?ii, insensul pe deplin clasic al termenului ?i au pornit ei in?i?i la realizarea cestui lucru.

…ei erau obliga?i sa-?i construieasca metri cu mai multa elasticitate,pentru a-i face sa corespunda nouta?ilor..Versul lor liber nu avea nici un fel de forma ?i tot a facut istorie>> 7.

Dupa Baudelaire, tradi?ia va fi respinsa cu o violen?a vehementa, iar imagina?ia artistica incepe sa exploreze noi teritorii; modernitatea deschide calea revoltelor avangardei.

Cu timpul, alian?a modernita?ii cu timpul ?i increderea ei in ideea de progres au dat na?tere unei avangarde estetice , angajata, intr-o lupta crancena pentru viitor. Avangarda a inceput prin a dramatiza cateva idei ale modernita?ii transformandu-le in baza unui lthos revolutionar. Totu?i exista ?I diferen?e intre avangarda ?i modernitate. Avangarda nu este la fel de flexibila, este mai dogmatica- atat in sensu sutoafirmarii, cat ?i al autodistrugerii. Elementele pe care le preia de la modernism sunt exagerate ?i capata conota?ii nea?teptate.

În orice caz, exegetul trebui sa delimiteze clar coceptele de modern modernism, avangarda ?inand cont de rela?ia originala pe care o propune ?i Matei Calinescu- aceea intre fenomenul avangardist ?i “criza Omului in lumea moderna desacralizata” 8.