Pagina documente » Turism, Sport » Optimizarea modelului de pregatire si concurs a jucatoarei de handbal specializata pe postul de centr

Cuprins

lucrare-licenta-optimizarea-modelului-de-pregatire-si-concurs-a-jucatoarei-de-handbal-specializata-pe-postul-de-centr
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-optimizarea-modelului-de-pregatire-si-concurs-a-jucatoarei-de-handbal-specializata-pe-postul-de-centr


Extras din document

PLANUL LUCRARII
Partea I
CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII
1.1. Caracteristicile jocului de handbal
1.2. Orientari si tendinte actuale in handbalul de performanta
1.3. Particularitati de virsta si implicatiile acestora in procesul de pregatire
1.4. Bazele fiziologice si biochimice ale principalelor calitati motrice implicate in jocul de handbal
1.5. Rolul calitatilor si sarcinilor jucatoarei specializate pe postul de centru
1.6. Continutul tehnico-tactic al jucatoarei specializate pe postul de centru, in atac si aparare
1.7. Individualizarea pregatirii - cerinta de baza in antrenamentul sportiv
Partea a II-a
CAPITOLUL II METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE LUCRU
2.1. Gradul de actualitate
2.2. Scopul lucrarii
2.3. Ipotezele cercetarii
2.4. Metode de cercetare utilizate
CAPITOLUL III ORGANIZAREA CERCETARII
3.1. Locul, durata, subiectii supusi cercetarii
3.2. Elaborarea probelor de control
3.3.Periodizarea antrenamentului individualizat propus pentru experiment
3.4. Stabilirea mijloacelor de actionare
3.5. Elaborarea planurilor individuale de pregatire pe etape
CAPITOLUL IV
4.1. intabelarea datelor si prelucrarea statistico-matematica a datelor
4.2. Discutarea si interpretarea datelor
4.3. Concluzii
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETIC? A LUCR?RII

1.1. Caracteristicile jocului de handbal

Handbalul face parte din ramurile sportive cu asa-zisa activitate conflictuala. Echipa tinde sa obtina superioritate asupra adversarului mascand gandurile proprii si incercand in acelasi timp sa descopere planurile adversarului.

Cercetarea luptei sportive a echipelor este necesara de pe pozitia confruntarii din ambele parti. Procesul jocului se determina prin existenta tehnicii, tacticii si strategiei. Fara aceste componente nu este posibila confruntarea sportiva a echipelor .

Tehnica este sistemul de actionare indreptat spre rezolvarea sarcinilor curente ale luptei pe parcursul unei intalniri. În procesul luptei, una dintre echipe, cea care poseda mingea, tinde sa o arunce in poarta adversa de mai multe ori inseland apararea si pe portar. Echipa adversa isi stabileste alte sarcini de baza: sa nu permita sa se arunce mingea in poarta proprie, sa intercepteze mingea inaintea efectuarii aruncarii ei de catre adversar si sa treaca la contraatac. Tendinta ambelor echipe este sa-si rastoarne situatiile luptei dintre ele.

Strategia este stiinta conducerii luptei si prevede:

? studierea tendintei jocului;

? determinarea directiei procesului de pregatire a echipei pe baza experientei proprii si din competitiile anterioare, studierea conditiilor de desfasurare a urmatoarelor competitii;

În procesul pregatirii pentru o anumita competitie sarcinile strategice vor fi urmatoarele:

? evaluarea posibilitatilor unor jucatori din echipa sa si stabilirea planului de joc;

? stabilirea caracterului jocului adversarului si pe aceasta baza alegerea sistemelor si a formulei de joc;

? determinarea segmentului competitional in totalitatea sa.

Strategia, tactica si tehnica jocului sunt interdependente. Pentru obtinerea victoriei alegerea tacticii este determinata de sarcinile strategiei, iar pentru realizarea actiunilor tactice este necesara posedarea tehnicii.

În timpul competitiilor, actiunile echipei se impart in actiuni de joc si actiuni de comportare.

Actiunile de joc sunt strans legate de efectuarea tehnicii sportive precum si a tacticii si constau din actiuni executate in atac si aparare.

Actiunile de comportare sunt acelea care dau adversarului in permanenta informatii despre starea, reactiile si intentiile sportivului.

Pentru a crea adversarului o influenta psihica, handbalistul trebuie sa ascunda starea sa de oboseala, starile emotionale negative, sa demonstreze ca este gata pentru lupta si ca doreste victoria.

Handbalul este un joc colectiv. Pe teren echipa este compusa din sapte sportivi si pe toti ii reuneste acelasi tel: sa introduca in poarta adversa cat mai multe mingi si sa nu lase sa intre mingea in propria poarta. Activitatea fiecarui jucator al echipei are un scop concret, conform caruia handbalistii se deosebesc dupa rolurile si sarcinile pe care le au in cadrul echipei.

Activitatea motrica in joc a handbalistilor nu constituie doar suma procedurilor de aparare si atac, ci totalitatea actiunilor reuneste intr-un sistem dinamic, unic, in vederea scopului general.

În ultimii ani se constata o intensificare deosebita a jocului, care se exprima printr-o mobilitate continua a handbalistului in timpul jocului prin cresterea vitezei de deplasare si de efectuare a procedeelor cu mingea, imbunatatirea jocului fara minge, o lupta deosebit de incordata a fiecarui sportiv in fiecare faza de joc.

Handbalul este un joc atletic, care prezinta inalte cerinte ale posibilitatilor motrice si functionale ale sportivului. În competitie, handbalistul depune un efort deosebit. Un sportiv al unei echipe de categorie superioara parcurge in medie o distanta de 4.000 – 6.500 m. Trecerea rapida in atac si din atac in apararea propriei porti, handbalistul executa in jur de 50 de sprinturi si accelerari, parcurgand prin aceasta cam 25% din distanta de joc pe care o acopera. Deplasarile in mare viteza se combina cu prinderea, pasarea si aruncarea mingii la poarta.

Activitatile motrice ale handbalistilor includ mersul, alergarea, sariturile, sprinturile, prinderea si pasarea mingii, aruncarea mingii la poarta, in majoritatea cazurilor in lupta directa cu adversarul.

Caracteristicile calitative ale componentelor de mai sus ale activitatii motrice ale jucatorilor cu roluri diferite nu sunt asemanatoare. Astfel, efectuand actiuni de aparare, handbalistii se deplaseaza prin sprinturi scurte, 2-10 m, parcurgand intr-un joc in medie o distanta de 600 m. Aparatorul central parcurge un drum de 730 m, iar aparatorul lateral doar 400 m. Aparatorul central prin iesirea la jucatorul care poarta mingea parcurge o distanta de 250 m, iar aparatorul lateral doar 20 m.

Mari deosebiri se observa in calitatea aplicarii pasei. Conducatorul de joc si interul paseaza de 2-3 ori mai des decat jucatorul de pe extrema si de 6-8 ori mai des decat portarul.

Acest lucru corespunde sarcinilor jucatorilor de pe posturile respective: jucatorii din linia a doua a atacului creeaza conditiile pentru asaltarea portii, jucand mingea, iar jucatorii din linia intai (6 m), aflandu-se sub stransa blocare a aparatorilor, actioneaza in general fara minge.

Prin trecerea din atac in aparare si invers, cea mai mare activitate o au jucatorii de pe extreme. Ei efectueaza multe sprinturi, compensand activitatea mai redusa in sprinturi din timpul jocului pozitional.

Cele mai mari cerinte privind deplasarile prin sprinturi scurte le au aparatorii care stau in defensiva in pozitiile centrale. Acestia executa intr-un singur joc intre 50-120 de deplasari sprintate distrugand coordonarea actiunilor adversarilor in atac.

Handbalul este un joc cu miscari nestandardizate si lucru dinamic de forta cu intensitate variabila. Intensitatea se schimba permanent. Acest lucru este conditionat de situatia existenta pe teren in fiecare moment al jocului. Alternarea fazelor active cu cele pasive, in activitatea motrica a jucatorului, apare, in general, la 20-30 secunde.

Fazele active sunt deplasarile rapide, intrarea in posesia mingii, lupta cu adversarul, iar fazele pasive sunt deplasarea lenta fara minge si oprirea.

În jocul cu adversar slab, fazele pasive se lungesc, iar cele active aproape ca nu se schimba.

1.2. Orientari si tendinte actuale in handbalul de performanta

Putem preciza ca, incepand cu anul 1959, tarile europene si mai ales cele foste socialiste detin suprematia handbalului mondial. La ora actuala exista un mare echilibru valoric pe plan international, mai ales in Europa, unde echipele Suediei, Rusiei, Romaniei, Frantei, Germaniei detin suprematia mondiala.

Deci, putem aprecia ca batranul continent european detine cu certitudine autoritatea in handbalul de performanta.

La toate echipele se poate remarca cresterea mediei de inaltime pe toate posturile.

În general, media de inaltime este de 190 cm, in care mai sunt 2-3 jucatori ce depasesc talia de 200 cm inaltime. Putem spune ca fiecare echipa are intre 7 si 8 jucatori cu statura care depaseste 190 cm si 2-3 jucatori de exceptie.

Talia si gabaritul impresionant cu care se prezinta handbalistii consacrati sunt dublate in mod obisnuit de un inalt potential motric. Acest potential exceleaza prin inaltul nivel de dezvoltare a calitatilor motrice combinate (viteza + forta, forta+viteza, indemanare+forta) precum si prin cunostintele tehnico-tactice remarcabile.

Însa, fara a nega rolul unor jucatori de talie mijlocie inzestrati cu aptitudini motrice exceptionale, care pot aduce o contributie substantiala in obtinerea succesului, totusi soarta intalnirilor decisive este hotarata de jucatori inalti din linia de 9 m.