Pagina documente » Recente » Organizarea proceselor de productie

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I: GESTIUNEA PRODUC?IEI ? COMPONENT? FUNDAMENTAL? A MANAGEMENTULUI FIRMEI 4
1.1. Evolu?ia istoric? a managementului produc?iei 4
1.2. Conceptele fundamentale utilizate ?n gestiunea produc?iei 6
1.3. Structura de productie si conceptie a unei intreprinderi 9
1.3.1. Structuri organizatorice 9
1.3.2. Structuri de produc?ie 15
CAPITOLUL II: PREZENTAREA GENERAL? A SOCIET??II COMERCIALE ?CONFEC?IA? S.A. 19
2.1. Date de identificare ?i referin?? 19
2.1.1. Scurt istoric al societ??ii 19
2.1.2. Obiect de activitate 20
2.1.3. Structura organizatoric? 20
2.1.4. Rela?iile de mediu 21
2.2. Procesul tehnologic 24
2.2.1. Documenta?ia tehnic? 24
2.2.2. Flux tehnologic 26
2.2.3. Normarea muncii 27
2.3. Analiza diagnostic 29
2.3.1. Evolu?ia produc?iei ?i a cifrei de afaceri 29
2.3.2. Analiza ?ncadr?rii cu personalul 31
2.3.3. Situa?ia principalilor indicatori economici 33
2.3.4. Reliefarea cauzal? a punctelor slabe ?i a celor forte 34
2.3.5. Formularea recomand?rilor 38
CAPITOLUL III: STADIUL ACTUAL AL SOCIET??II COMERCIALE ?CONFEC?IA? S.A. 40
3.1. Analiza factorial? a indicatorilor produc?iei industriale 40
3.1.1. Analiza realiz?rii programului de fabrica?ie pe sortimente ?i pe total ?ntreprindere 40
3.1.2. Analiza factorial? a cifrei de afaceri 42
3.1.3.Analiza factorial? a valorii ad?ugate 45
3.2.Analiza costului pe produs 48
3.3.Analiza organiz?rii procesuale a produc?iei 49
3.3.1. Analiza structurii de produc?ie ?i concep?ie a ?ntreprinderii 49
3.3.2. Analiza procesului de produc?ie pe baz? de grafice 51
CAPITOLUL IV: M?SURI DE PERFEC?IONARE A ORGANIZ?RII PRODUC?IEI DE BAZ? 52
4.1. M?suri de natur? tehnic? ?i tehnologic? 52
4.1.1. Amplasarea utilajelor, pe grupe omogene de ma?ini 53
4.1.2. Perfec?ionarea procesului tehnologic prin reducerea duratei opera?iilor de montaj 53
4.1.3. Perfec?ionarea opera?iilor de t?iere ? debitare 55
4.1.4. Schimbarea surselor de furnizare a materiilor prime 55
4.2. Implementarea unor tehnologii noi 56
4.3. M?suri de ?mbun?t??ire a calit??ii produc?iei 57
4.4. M?suri de natur? managerial? 59
4.5. M?suri de natur? financiar? 60
CONCLUZII 61
BIBLIOGRAFIE 62

Alte date

3.1.3.Analiza factoriala a valorii adaugate {p}

3.2.Analiza costului pe produs {p}

3.3.Analiza organizarii procesuale a productiei {p}

3.3.1. Analiza structurii de productie si conceptie a intreprinderii {p}

3.3.2. Analiza procesului de productie pe baza de grafice {p}

CAPITOLUL IV: M?SURI DE PERFECTIONARE A ORGANIZ?RII PRODUCTIEI DE BAZ? {p}

4.1. Masuri de natura tehnica si tehnologica {p}

4.1.1. Amplasarea utilajelor, pe grupe omogene de masini {p}

4.1.2. Perfectionarea procesului tehnologic prin reducerea duratei operatiilor de montaj {p}

4.1.3. Perfectionarea operatiilor de taiere – debitare {p}

4.1.4. Schimbarea surselor de furnizare a materiilor prime {p}

4.2. Implementarea unor tehnologii noi {p}

4.3. Masuri de imbunatatire a calitatii productiei {p}

4.4. Masuri de natura manageriala {p}

4.5. Masuri de natura financiara {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Într-o abordare sumara, lipsita de profunzime, se poate declara ca managementul productiei are ca obiectiv realizarea unei productii de bunuri care se comercializeaza pe piata. Este o certitudine ca, intreprinderea, spre deosebire de alte organizatii, realizeaza bunuri pentru comercializare, dar aceasta consecinta logica nu justifica multitudinea si complexitatea actiunilor pe care managerii le initiaza si conduc in directia optimizarii proceselor si a rezultatelor economice. Pentru a intelege corect obiectivele derivate ale managementului productiei merita sa jalonam sumar evolutia competitivitatii intreprinderii, capacitatea agentului economic de a face fata concurentei, criteriile principale dupa care se apreciaza gradul de competitivitate fiind: nivelul pretului, calitatea produselor, calitatea serviciilor, productivitatea muncii, respectarea termenelor contractuale etc.

Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor dezbateri teoretice, care in principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a informatiilor. Alti teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutatiile profunde care vor avea loc in urma revolutiilor tehnico-stiintifice in urma carora prevad declinul industriei si reducerea rolului fortei de munca productive.

In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscadu-se ca sistemele economice actuale nu vor putea fi in intregime informationale sau postindustriale. Asadar, se poate spune ca productia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu conceptiile si metodele actuale de productie. In acest context o abordare realista a problematicii activitatii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a intregului sistem de productie.

Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acestuia.

Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic national, contribuind la cristalizarea intr-o structura unitara a tuturor celorlalte sisteme care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale.

Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de productie, exploateaza si modifica elemente din natura in vedera realizarii de bunuri materiale destinate necesitatilor de consum.

CAPITOLUL I: GESTIUNEA PRODUCTIEI – COMPONENT? FUNDAMENTAL? A MANAGEMENTULUI FIRMEI

1.1. Evolutia istorica a managementului productiei

Dealungul evolutiei managementului productiei pana in prezent au avut loc cercetari deosebite atat sub aspectul ariei de cuprindere cat si al profunzimii privind caile si modalitatile de imbunatatire a eficientei sistemelor de fabricatie si de asemenea a sistemelor furnizoare de servicii. Generatii succesive de tehnologi si manageri au analizat problemele eficientei si au propus o multime de cai diferite prin care s-a incercat optimizarea veniturilor din investitiile intreprinse. Aceste abordari diferite pot fi departajate intr-un numar de orientari sau scoli care impreuna alcatuiesc in realitate radacinile managamentului productiei asa cum este el practicat in prezent [1 Emil Cazan – Managementul productiei, 2000].

Scoala procesuala. Înaintea Revolutiei Industriale, bunurile erau produse de un mestesugar individual intr-un atelier mic fara ajutorul unor echipamente mecanice sau scule mai productive, ci numai cu niste scule obisnuite foarte simple. Contactul direct intre producator si consumator (client) permitea ca proiectarea produsului sa varieze in limite foarte largi, acestea fiind restrictionate numai de talentele sau capacitatile de productie ale mesterului si de bunastarea sau bogatia consumatorului. Introducerea unor serii de inventii la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, a modificat drastic vechiul obicei, respectiv traditionalul acord intre mestesugar si client. Între aceste investitii printre altele se detaseaza prin amploarea si complexitatea efectelor, masina de tors a lui Hargreaves, razboiul de tesut deosebit de productiv al lui Cartwright – inventii care au transformat din temelii productia textila – in acelasi timp motorul cu abur al lui Watt si strungul lui Maudslay au pavat drumul spre productia de masa a bunurilor de toate felurile.

Tot in aceasta perioada a aparut conceptul de fabrica moderna care a adus o multime de caracteristici importante precum: standardizarea produselor si de aici standardizarea elementelor componente, ceea ce permitea intersanjabilitatea acestora, si specializarea muncii, aceste caracteristici aduse de fabrica moderna destul de curand a condus la inlocuirea metodelor mestesugaresti traditionale cu sarcini care au cicluri scurte de executie ce pot fi indeplinite de muncitori necalificati.

Scoala managementului stiintific. La inceputul anilor 1900 o noua abordare aparent cunoscuta ca managementul stiintific, ce s-a dezvoltat din credinta ca imbunatatiri mult mai eficace si eficiente sunt posibile, daca detalierea muncii, motivarea muncitorului si organizarea fabricii pot fi in mod stiintific cercetate si ajustate. În afara multimii de studii care au implicat si remunerarea muncii, americanul F. W. Taylor a propus ceea ce astazi este cunoscut ca fiind principiile managementului stiintific care includeau detalierea procesului de munca si un sistem de remunerare cu bucata, in acest sens sistemul de operare sau activitatile erau recunoscute prin ele insele iar muncitorii erau platiti strict pentru productia pe care o realizau, sau pentru rezultatele muncii prestate.

Extinderea acestei idei si practicii in cercetarile intreprinse de celebra echipa de cercetatori americani a condus la dezvoltarea si aparitia studiului miscarilor care a cautat cu asiduitate imbunatatirea modalitatilor de indeplinire a sarcinilor slujbei, locului de munca, si apoi la scurtarea timpului necesar indeplinirii lor. Gantt a nascocit graficul de benzi, ceea ce a construit un excelent intrument de control al indeplinirii sarcinilor de productie si s-a incetatenit ca un instrument standard de management.

Scoala factorului uman. În anii 1930 studiile s-au largit si un rezultat clar l-au constituit de acum renumitele studii de la Hawthorne conduse la compania americana Western Electric, iar din aceste studii a aparut un punct de vedere diferit. Studiile acestea au fost initial organizate pentru a investiga efectele unor factori de mediu, precum nivelurile de iluminare, asupra performantei muncitorului.

Însa au aparut rezultate complet neasteptate, respectiv s-a realizat ca o serie de consideratii comportamentale erau de asemenea vital de importante pentru productivitatea fabricii, atelierului sau lucratorului individual. Cunoasterea caracteristicilor psihologice si sociologice au inceput sa influenteze atitudinile echipelor manageriale fata de proiectarea locului de munca si motivarea salariatilor.

Elementul uman a inceput sa fie vazut ca o resursa deosebit de semnificativa in contrast cu managementul stiintific care presupunea ca muncitorii pot fi considerati pur si simplu ca niste “extensii” ale masinilor, care nu pot fi afectati decat prin intermediul factorilor motivationali de baza, respectiv cei fiziologici de hrana, sete, odihna, adapost. Mai tarziu activitatile de cercetare intreprinse de British Tavistock Institute in anii 1950, alaturi de alte organizatii de cercetare, au sprijinit argumentul ca un factor important ce trebuie luat in calcul cand se proiecteaza sistemele de productie, este comportamentul de grup. Într-adevar impactul acestei noi dimensiuni asupra teoriei economice a devenit asa de semnificativa ca in prezent structurile intregilor companii sunt construite in jurul consideratiilor tehnologice.

Scoala cercetarilor operationale. O influenta mult mai recenta asupra managementului productiei a fost cea exercitata de dezvoltarea diferitelor abordari de rezolvare a problemelor, bazate pe modelarea matematica si pe noua putere a computerelor. Aceasta scoala poate fi considerata ca avand radacinile sale in afara industriei, respectiv in prestigioasa munca de cercetare din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, cercetari care tineau la rezolvarea problemelor apararii civile, strategiilor de bombardare, sistemelor radar s.a.

Avantajele pe care aceste cercetari le-au adus industriei au fost deosebit de proeminente si au inclus, printre altele, tehnici noi de control si supravegherea stocurilor, metode de programare si previziune, controlul calitatii s.a. Aceasta tendinta a continuat cu programele spatiale care au generat dezvoltarea unor tehnologii avansate avand la baza cercetarile in electronica care au revolutionat proiectarea si exploatarea sistemelor de fabricatie. În acets sens amintim sistemele de fabricatie flexibile sau sistemele de fabricatie integrate bazate pe computere care prezinta numai doua din manifestarile noii tehnologii, totodata robotica impreuna cu microcomputerele au sporit obiectivul si practica managementului productiei.

1.2. Conceptele fundamentale utilizate in gestiunea productiei

Conceptul de organizare apare inca din cele mai vechi timpuri si cunoaste o permanenta evolutie pe masura dezvoltarii proceselor economico-sociale.

A organiza inseamna a armoniza, a proceda metodic, a asigura un cadru coordonat si adecvat desfasurarii eficiente uneia sau mai multor activitati. Particularizand la procesele de productie si de munca organizarea reprezinta un ansamblu de masuri luate pe baza unor metode, tehnici si norme destinate sa asigure folosirea cat mai completa a tuturor resurselor – forta de munca, mijloace de munca si obiectele muncii – in vederea realizarii obiectivelor stabilite in conditii de maxima eficienta.

Rezulta ca organizarea productiei si a muncii este functie de modul de organizare a fortei de munca, a mijloacelor si obiectelor muncii, respectiv de cele trei elemente componente ale procesului de productie, intre care sunt legaturi de tipul cauza – efect.

În principal, prin organizarea productiei si a muncii se asigura [2 Ion Unguru – Managementul productiei intreprinderii, 1998]:

a) creerea tuturor conditiilor pentru realizarea productiei de baza (de regula produsele finite), care constituie insusi obiectul activitatii intreprinderii industriale. Aceste conditii se refera in special la: concordanta productiei de baza cu nivelul tehnic si complexitatea echipamentelor prevazute, proportionalitatea verigilor de productie, ritmicitatea si continuitatea fluxurilor tehnologice, inalta productivitate si eficienta economica;

b) corelarea productiei auxiliare (matrite, forme, piese de schimb, ambalaje, producerea de energie, intretinere si reparatii, transporturi etc.) cu necesitatile productiei de baza, cu respectarea cerintelor de productivitate, operativitate, gospodarire rationala a materiilor deficitare, a combustibililor si energiei etc.;

c) recuperarea si valorificarea superioara a deseurilor rezultate din procesele de baza, precum si a materiilor prime, resurselor energetice secundare etc., prin crearea unor sectoare de productie si a programului de fabricatie, in vederea obtinerii indicatorilor fizici maximali si parametrilor de calitate optimi prescrisi;