Pagina documente » Drept » Organizatii europene cu preocupari din domeniul promovarii si protectiei drepturilor omului

Despre lucrare

lucrare-licenta-organizatii-europene-cu-preocupari-din-domeniul-promovarii-si-protectiei-drepturilor-omului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-organizatii-europene-cu-preocupari-din-domeniul-promovarii-si-protectiei-drepturilor-omului


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1
Preocupari ale comunitatii internationale cu privire la protejarea drepturilor omului
1.1. Notiuni generale cu privire la drepturile omului.
1.2. Principalele organizatii si organisme internationale care au atributii si preocupari in domeniul promovarii si protectiei drepturilor omului.
1.2.1. Definitie si clasificare.
1.2.2. Organizatia Natiunilor Unite.
1.3. Principalele instrumente juridice internationale care garanteaza drepturile omului
CAPITOLUL 2
Organizatii europene cu preocupari in domeniul promovarii si protectiei drepturilor omului
2.1. Consiliul Europei.
2.1.1. Consideratii generale privind Consiliul Europei.
2.1.2. Structura Consiliului Europei.
2.1.3. Conventii elaborate sub egida Consiliului Europei.
2.2. O.S.C.E.
2.2.1. Consideratii generale privind aparitia O.S.C.E.
2.2.2. Structura O.S.C.E.
2.2.3. Dimensiunea umana a O:S.C.E.
CAPITOLUL 3
Conventia Europeana a Drepturilor Omului si mecanismele de protectie a acestor drepturi si libertati
3.1. Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
3.1.1. Adoptare.
3.1.2. Prevederi ale Conventiei Europene.
3.1.3. Protocoalele aditionale la Conventie.
3.1.4. Influenta Conventiei Europene asupra legislatiei statelor semnatare.
3.1.5. Consecintele aderarii Rominiei la Conventia Europeana.
3.2. Sistemul european de protectie a drepturilor omului.
3.2.1. Consideratii generale.
3.2.2. Comisia Europeana a Drepturilor Omului.
3.2.3. Comitetul de Ministri.
3.2.4. Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
3.2.5. Observatii in legatura cu mecanismul judiciar al Conventiei Europene.
CAPITOLUL 4
Uniunea Europeana si drepturile omului
4.1. Istoricul aparitiei Uniunii Europene.
4.2. Obiectivele Uniunii Europene.
4.3. Organele Uniunii Europene si preocuparea acestora pentru respectarea drepturilor omului.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1

PREOCUP?RI ALE COMUNIT?TII INTERNATIONALE CU PRIVIRE LA PROTEJAREA DREPTURILOR OMULUI

1.1.NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI.

Drepturile omului s-au inscris ca o preocupare importanta a filozofilor, juristilor si a altor categorii de ganditori din diferite epoci.

Ce este omul? Cum sa traiasca? Cum sa fie ocrotit? si multe asemenea intrebari au framantat, inca de la inceputuri, pe multi filozofi si intelepti ai antichitatii, care au dat raspunsuri, in primul rand, prin prisma a ceea ce le conferea viata din jurul lor.

Abordarea pe plan international a problemei drepturilor omului s-a produs in stransa legatura cu procesul general de cristalizare si definire a idealurilor social-umanitare fundamentale. Protectia juridica a drepturilor omului pe plan international este totusi un apanaj al lumii moderne, al contemporaneitatii. Ea s-a dezvoltat odata cu dreptul international si am putea spune ca elementul incipient l-a constituit unele conventii internationale care se refereau la dreptul umanitar, in primul rand, si in mod special “la umanizarea razboiului” [1 Ion Suceava, Marcu Viorel, Gheorghe Constantin, Omul si drepturile sale, Tipografia Ministerului de Interne, 1991, p.23].

Procesul elaborarii drepturilor omului pe plan international a inregistrat, in anii ce au trecut de la infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite, o spectaculoasa

dezvoltare,ducand la afirmarea si a celei de “a treia generatii”a drepturilor omului.

Daca initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic ca drepturi ale omului si cetateanului (“prima generatie”), daca apoi preocuparile pe plan social au generat necesitatea recunoasterii si includerii in constitutiile statelor a unei “a doua generatii “a drepturilor omului, drepturile economice si sociale, in prezent solidaritatea umana, responsabilitatea oamenilor in faurirea unui viitor comun au proiectat la dimensiuni internationale cooperarea statelor pentru recunoasterea si garantarea drepturilor dintr-o “a treia generatie”: dreptul la viata, dreptul la dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu inconjurator sanatos de viata.

Între cele trei generatii de drepturi ale omului se manifesta o stransa si permanenta legatura, deoarece devine tot mai evident in actualele conditii ale evolutiei societatii internationale ca drepturile civile si politice nu pot fi garantate independent de cele ce privesc viata economica si sociala, tot asa cum ambele categorii de drepturi se cer a fi asigurate eficient prin mecanismul drepturilor de solidaritate din “generatia a treia “ [2 Victor Duculescu, Protectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994, p.53-54.

].De aceea incercarile de a exagera importanta unei anumite categorii de drepturi in dauna celorlalte, de a contesta caracterul unora sau altora dintre drepturile recunoscute - indiferent despre care drepturi este vorba - risca sa aduca o atingere grava conceptului insusi de drepturi ale omului, aplicarii sale practice in viata interna a fiecarei tari si in raporturile mondiale.

În zilele noastre s-a lansat o adevarata campanie mondiala de informare asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. La Geneva si in alte centre, cu activitati specifice in domeniu, s-au publicat numeroase documente, in principalele limbi internationale, privind drepturile omului.

În tara noastra, din anul 1945 si pana in decembrie 1989, nu au existat practici politice si democratice in nici un domeniu al vietii sociale si au lipsit reglementarile juridice in sensibila problematica a drepturilor omului. În aceste conditii, orice aport in domeniul legislativ, cu accent pe problematica drepturilor omului, din partea specialistilor si a oamenilor politici, permite realizarea si perfectionarea cadrului juridic in care se desfasoara activitatea complexa a societatii romanesti, statului revenindu-i obligatia sa creeze mecanismele necesare garantarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, la nivelul cerintelor standardelor si prevederilor actelor normative si experientei tarilor cu o indelungata traditie democratica.

1.2.PRINCIPALELE ORGANIZATII SI ORGANE INTERNATIO-NALE CARE AU ATRIBUTII SI PREOCUPĂRI ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII SI PROTECTIEI DREPTURILOR OMULUI.

1.2.1.DEFINIRE SI CLASIFICARE.

Organizatiile internationale guvernamentale sunt constituite de catre state, ca subiecte principale de drept international public, in scopul de a crea un cadru organizatoric care sa faciliteze cooperarea si colaborarea statelor in anumite domenii ale relatiilor internationale. Aceste organizatii sunt in general forme permanente, institutionalizate, ale cooperarii dintre state in anumite domenii.

Definirea acestor organizatii este dificila datorita marii lor varietati, ca urmare a obiectivelor si scopurilor lor diferite. Datorita acestui fapt in literatura de specialitate sunt date numeroase definitii organizatiilor internationale guvernamentale. Astfel, organizatia internationala este definita ca fiind “ colectivitatea compusa din state sau alte colectivitati si care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul organelor sale” [3 Dictionnaire de la terminologie du droit international, Paris, Editions Sirey, 1960, p.433] ori “o asociatie de state suverane urmarind un interes comun prin intermediul organelor care ii sunt proprii” [4 Institutions internationales, Paris, Dalloz, 1978, p.58.]. O astfel de definitie este data si de Ion Diaconu, care arata ca: “Organizatiile internationale reprezinta forme de realizare a colaborarii multilaterale intre state, in diferite domenii, intr-un cadru institutionalizat, pentru infaptuirea unor obiective stabilite si pe baza unor reguli unor reguli inscrise in statute si alte documente ale acestora .

Definitia de drept international public a organizatiei internationale guvernamentale este data, pana in prezent, de Conventia internationala asupra reprezentarii statelor in relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal”, din 14 martie 1975, in care se apreciaza ca prin organizatie internationala se intelege “o asociatie de state constituita printr-un tratat, dotata cu o constitutie si organe comune si avand personalitate distincta de cea a statelor membre”. Aceasta definitie cuprinde elementele esentiale pentru caracterizarea unei organizatii internationale guvernamentale:

a) organizatia internationala guvernamentala este o asociatie libera a statelor, constituita pe baza unui tratat international multilateral, fiind o forma de cooperare permanenta, institutionalizata, pentru realizarea unor scopuri comune in relatiile internationale;

b) tratatul de constituire al organizatiei exprima acordul de vointa al statelor fondatoare ale organizatiei si este, totodata, statutul pe baza caruia functioneaza organizatia internationala. Statutul organizatiei fiind un tratat international este guvernat de normele “dreptului tratatelor” din dreptul international public. De asemenea, el trebuie sa fie in concordanta cu normele imperative ale dreptului international public pentru a fi legal;

c) organizatia internationala guvernamentala poate avea o personalitate juridica, atribuita ei prin actul constitutiv, personalitate distincta de cea a statelor membre. Statutele unor organizatii internationale guvernamentale acorda anumite competente acestora necesare indeplinirii functiilor lor. În temeiul acestor competente, organizatia internationala are o autonomie functionala fata de statele membre si fata de alte organizatii internationale. Personalitatea juridica a organizatiei internationale este un element principal pentru caracterizarea unei astfel de organizatii, ca subiect de drept international public [5 V, Popa, Care sunt si cum se pot apara drepturile omului, editura Luminalex, p,21].

Datorita numarului mare de organizatii internationale care exista in societatea internationala si a varietatii lor, s-a impus necesitatea clasificarii lor dupa anumite criterii.

Dupa deschiderea lor spre statele comunitatii internationale si cuprinderea acestora, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii internationale cu vocatie universala, care sunt deschise tuturor statelor indiferent de situarea lor geografica : Societatea Natiunilor, ONU, institutiile specializate ale ONU;

b) organizatiile regionale, care cuprind, in general, statele numai dintr-o anumita regiune geografica : Organizatia Statelor Americane, Consiliul Europei, Organizatia Uitatii Africane.

Dupa calitatea membrilor lor, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii guvernamentale (interstatale), care sunt formate in exclusivitate din state;

b) organizatii neguvernamentale constituite din reprezentantii neguvernamentali ai unor organizatii nationale din diferite tari;

Dupa competenta lor in domeniul relatiilor internationale, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii cu competenta generala, in sensul ca pot dezbate principalele probleme ale relatiilor internationale

b) organizatii cu competenta speciala, care se preocupa de colaborarea statelor membre intr-un domeniu limitat al relatiilor internationale;

Dupa posibilitatea de participare la organizatiile internationale, ele se impart in:

a) organizatii deschise participarii tuturor statelor lumii si altor entitati din relatiile internationale ( ONU si in general organizatiile cu vocatie universala);

b) organizatiile inchise la care participa numai statele fondatoare (de obicei organizatiile militare);

Dupa obiectul organizatiei internationale, ele se clasifica in organizatii economice, politice, militare, comerciale, culturale, stiintifice, etc. [6Martian I. Niciu, Organizatii internationale guvernamentale, editura Fundatiei “Chemarea”, Iasi, 1994, p.7-10.]

1.2.2. ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE.

Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit sunt organizatiile care au preocupari in domeniul protectiei juridice a drepturilor omului. Printre acestea, locul central il ocupa O.N.U., care de la crearea sa si pana in prezent a creat, impreuna cu alte institutii specializate din sistemul sau, circa 100 de instrumente internationale, enuntand peste 60 de drepturi si libertati ale omului.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Conferinta de la San Francisco, care a avut loc intre 25 aprilie-26 iunie 1945, s-a adoptat Carta Natiunilor Unite, care a intrat in vigoare la 24 octombrie al aceluiasi an, iar aceasta zi a ramas ca un simbol prin care sarbatorim in fiecare an “ Ziua Natiunilor Unite”.

Unul din scopurile nobile ale O.N.U. este acela ca, prin organele si organismele sale, sa intreprinda actiuni menite sa promoveze si sa ocroteasca drepturile fiintei umane prin diferite modalitati si forme specifice drepturilor international.

O.N.U. are in structura urmatoarele organe principale: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul .

Dintre acestea preocuparile cele mai semnificative in domeniul protectiei drepturilor omului le au:

a) Adunarea Generala;

b) Consiliul Economic si Social;

c) Secretariatul O.N.U.

a)Adunarea Generala a ONU. va initia studii si va face recomandari in scopul de a promova cooperarea internationala in domeniul economic, social-cultural, educativ si sanitar si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa , sex, limba sau religie. Sub auspiciile Adunarii Generale a Natiunilor Unite au fost elaborate, in cursul anilor, majoritatea documentelor importante pe linia apararii drepturilor omului, incepand cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si alte documente de o importanta majora in ceea ce priveste stabilirea unor standarde internationale in acest domeniu.

Adunarea Generala a creat o serie de comitete speciale cu preocupari pe linia drepturilor omului, cum sunt: