Pagina documente » Drept » Particularitatile contractului de vanzare-cumparare comerciala fata de contractul de vanzare-cumparar

Despre lucrare

lucrare-licenta-particularitatile-contractului-de-vanzare-cumparare-comerciala-fata-de-contractul-de-vanzare-cumparar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-particularitatile-contractului-de-vanzare-cumparare-comerciala-fata-de-contractul-de-vanzare-cumparar


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I. Consideratii cu privire la contracte ....... pag. 1
Capitolul II. Contractul de vinzare-cumparare civila. Contractul de vinzare-cumparare comerciala ........ pag.4
Sectiunea 1. Notiunea, caracterele juridice si conditiile de valabilitate ale contractului de vinzare-cumparare in dreptul civil........ .pag. 4
a. Definitie ......... pag. 4
b. Caractere juridice ......... .pag. 4
c. Conditii de validitate ..... pag. 6
Sectiunea 2. Notiunea, caracterele juridice si conditiile de valabilitate ale contractului de vinzare-cumparare comerciala ............. pag. 11
a. Definitie ....... pag. 11
b. Caractere juridice ........ pag. 11
c. Conditii de validitate ... pag. 12
1. Consimtamintul partilor. Promisiunea de vinzare ..... pag. 12
2. Capacitatea partilor ........ pag. 13
3. Obiectul contractului ..... pag. 15
4. Cauza .............. pag. 19
5. Conditiile de forma ale contractului.......pag. 19
Sectiunea 3. Contractul extern de vinzare-cumparare comerciala fata de contractul de vinzare-cumparare din dreptul civil ........ pag. 20
1. Aspecte juridice .......... pag. 20
2. Operatiuni precontractuale ........ pag. 22
3. Elementele contractului .............pag. 24
Capitolul III. Particularitati ale contractului de vinzare-cumparare comerciala fata de contractul de vinzare-cumparare civila ......... pag. 26
Sectiunea 1. Comercialitatea contractului de vinzare-cumparare comerciala...........pag. 26
1. Conditiile legale ale vinzarii-cumpararii comerciale ............. pag. 26
2. Trasaturi caracteristice pag. 29
3. Prezumtia de comerciaitate ........ pag. 29
4. Exceptii de la prezumtia de comercialitate.........pag. 31
Sectiunea 2. Particularitati ale dreptului comercial pag. 32
a. Autonomia de vointa ....pag. 32
b. Rolul aparentei in dreptul comercial ........ .pag. 33
c. Ordinea publica ........... pag. 33
d. Principiile dreptului comercial ... pag. 33
Sectiunea 3. Specificul obligatiilor comerciale in comparatie cu obligatiile civile ... pag. 34
1. Pretul ............ pag. 34
2. Locul executarii obligatiilor comerciale ... pag. 35
3. Regula curgerii de drept a dobinzii in obligatiile comerciale..pag. 35
4. Solidaritatea codebitorilor ......... pag. 37
5. Interdictia acordarii termenului de gratie.. pag. 38
Capitolul IV. Obligatiile partilor in contractul de vanzare-cumparare civila si comerciala... pag. 39
Sectiunea 1 Obligatiile partilor contractului de vinzare-cumparare in dreptul civil.........pag. 39
1. Notiunea de obligatie juridica .... pag. 39
2. Enumerarea efectelor contractului de vinzare-cumparare ...... pag. 39
3. Obligatiile cumparatorului ......... pag. 40
4. Obligatiile vinzatorului ............. pag. 44
Sectiunea 2 Obligatiile partilor contractului de vinzare -cumparare in dreptul comercial..... pag. 48
1. Notiuni generale .......... pag. 48
2. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vinzator la cumparator ... pag. 48
3. Obligatiile cuparatorului ............ pag. 50
4. Obligatiile vinzatorului ............. pag. 53
A. Obligatia de a preda lucrul vindut pag. 53
1. Notiunea si cuprinsul obligatiei de predare ...... pag. 53
2. Modul de executare al obligatiei de predare .... pag. 55
3. Termenul la care se face predarea ..... pag. 55
4. Locul unde se face predarea .............. pag. 55
5. Suportarea cheltuielilor predarii ........ pag. 56
6. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de predare . pag. 56
B. Obligatia de garantie ...... pag. 56
1. Precizari prealabile ............. pag. 56
2. Garantia contra viciilor lucrului ........ pag. 57
3. Garantia calitatii produselor in conditiile reglementarii speciale a protectiei consumatorului O.G. nr. 21/1992 . pag. 60
Capitolul V. Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale ........ pag. 62
1. Exceptia de neexecutare.............. pag. 62
2. Respingerea marfii......pag. 62
3. Rezolutiunea contractului.............pag. 63
4. Executarea vinzarii ..... pag. 65
5. Raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor ......... pag. 66
Capitolul V. Concluzii ............. pag. 67
Bibliografie pag. 73

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I. Consideratii cu privire la contracte

Oamenii intra, intre ei, in legaturi dintre cele mai diverse. Astfel ei pot dobandi drepturi si pot avea obligatii.

Daca legaturile dintre ei sunt reglementate de o norma de drept aceste drepturi si obligatii sunt de natura juridica, iar daca aceste norme apartin dreptului civil,suntem in prezenta drepturilor si obligatiilor civile.

În „Institutele” lui Iustinian obligatia este definita astfel: „Obligatia est iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civilitatis iura” – Obligatia este o legatura juridica prin care suntem ..... cu necesitate a plati ceva conform drepturilor cetatii noastre [1 Teodor Sambrian - „Drept roman – Principii, institutii si teste celebre”, Editura „Sansa” S.R.L., Bucuresti 1994, pag. 107]. Aceasta definitie a obligatiei este mai apropiata de acceptiunea moderna. Astfel, obligatia este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor – si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de executare de bunavoie.

Notiunea de obligatie nu poate fi despartita de notiunea de proprietate .

Obligatia civila se infatisaza ca un raport juridic de obligatie in temeiul caruia o persoana numita creditor – reus credenti – poate pretinde unei alte persoane numita debitor – reus debendi – sa dea – aut dare – sa faca – aut facere – sau sa nu faca – aut non facere – ceva, iar daca debitorul nu respecta comportamentul la care s-a obligat chiar prin intrarea in acest raport juridic, se recunoaste creditorului posibilitatea de a-l forta la acest comportament, pe calea actiunii in justitie, ca mod de protectie juridica a dreptului sau subiectiv si de interventie a fortei coercitive a statului. [2 Ion Dogaru, Teodor Sambrian, Pompil Draghici - „Drept civil roman” – tratat, vol. III, Editura Europa, Craiova 1997, pag. 8. pag. 16.]

Obligatiile pot fi clasificate pe baza unor criterii variabile: criteriul izvorului care a generat obligatia, criteriul obiectului obligatiei, cel al sanctiunii obligatiei civile si criteriul opozabilitatii obligatiei.

În general, obligatiile sunt de doua feluri: obligatii naturale si obligatii civile. Obligatiile naturale sunt acele obligatii care nu confera titularului dreptul corelativ (creditorului) posibilitatea de a proceda la executarea lor silita; ele se caracterizeaza prin accea ca pot fi executate numai voluntar.

Obligatiile civile sunt obligatiile a caror aducere la implinire este asigurata de forta coercitiva a statului, in situatia in care debitorul nu le executa de bunavoie.

Fara un criteriu riguros stiintific, cadrul legal considera ca sunt izvoare ale obligatiilor contractul, cvasicontractul, delictul,cvasidelictul si legea.

Potrivit articolului 942 Cod civil „Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane, spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Definitia cuprinde elementele esentiale pentru precizarea notiunii de contract. Ceea ce este hotarator in aceasta definitie este acordul de vointa, bi- sau multilaterala, care da nastere, modifica ori stinge drepturi si obligatii. Din definitie rezulta acesta este un act juridic, si anume un act juridic de formatie bilaterala (plurilaterala, multilaterala).

În legislatia nostra, termenul de contract este echivalent, sinonim, cu acela de conventie. De altfel, insusi articolul 942 Cod civil este inscris in cuprinsul Titlului III, denumit „Despre contracte si conventii”.

În literatura de specialitate se face uneori distinctie intre conventie si contract, considerandu-se contractul drept o specie a conventiei. Aceasta distinctie se intemeiaza pe articolul 1101 Cod civil francez.

Factorul esential al contractului este acordul de vointa al partilor – vointa lor juridica.

În principiu, incheierea oricarui contract este libera; in acest sens se vorbeste de principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Acest principiu trebuie sa fie inteles in sensul sau exact; nu este vorba de o libertate in general – in sensul unui desavarsit liber arbitru –, ci de libertatea pe care o conditioneaza si o determina viata sociala, pe de o parte, si dispozitiile cuprinse in normele legale, pe de alta parte.

Potrivit articolului 5 Cod civil „nu se poate deroga, prin conventii sau dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.

Dreptul civil este dominat de doua institutii fundamentale: institutia dreptului de proprietate si institutia contractului.

Contractul – ca institutie juridica de drept civil – a cunoscut o evolutie paralelea cu acea a dreptului de proprietate. Nascut din nevoile schimbului de activitati si in primul rand, al schimbului de marfuri, contractul isi afirma prezenta in societate nu numai in domeniul circulatiei, dar si in cel al productiei, el fiind instrumentul juridic prin care se infaptuiesc aceste doua importante componente ale activitatii economice.

Datorita interventiei statului in domeniul contractual, se observa tendinta de a se aduce restrangeri fortei obligatorii a contractului, fie prin aceea ca uneori se permite neexecutarea sa, fie prin aceea ca se permite o executare in alti termeni decat cei stabiliti initial de catre parti.

Categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata. Ea inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte..

În literatura juridica au fost concretizate mai multe criterii de clasificare a contractelor printre care: modul de formare (conditiile de validitate cat priveste forma); continutul contractelor; scopul urmarit de parti, efectele produse, modul (durata) executarii, nominalizarea in legislatia civila, corelatia existenta intre contracte, s.a.

Dupa continutul lor contractele sunt sinalagmatice (bilaterale) si contracte unilaterale. Prezinta importanta pentru aceasta lucrare contractele sinalagmatice deoarece din aceste categorii face parte si contractul de vanzare-cumparare.

Contractele sinalagmatice se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce.

Potrivit articolului 943 Codul civil „contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una catre alta”.

Contractul este unul din izvoarele obligatiilor, mai mult este cel mai important izvor de obligatii. El mijloceste cele mai variate legaturi intre oameni, de la cele mai simple care, prin valoarea lor economica, par neansemnate si cel mai adesea scapa ca semnificatie juridica atentiei subiectilor de drept (procurarea de carti, ziare, reviste, bilete de autobuz, etc.) pana la cele mai complexe. Întreaga activitate a oamenilor, fie priviti individual – ca persoane fizice – fie priviti in colectiv – ca persoane juridice – , nu poate fi conceputa fara a asigura hrana ei juridica cel mai adesea realizata prin mijlocirea contractului.

Frecventa deosebita a operatiilor contractuale subliniaza cat se poate de bine importanta unei institutii juridice a carei caracteristica esentiala consta in asigurarea egalitatii partilor in raporturile juridice astfel stabilite.

Partile pot sau nu sa intre in raporturi contractuale. Nu se are in vedere intinderea prestatiilor la care partile se obliga, ci doar faptul ca subiectii de drept, parti egale in drepturi, si-au manifestat – liber, constient si cu intentia de a se obliga – vointa lor, element esential al contractului..

În raporturile dintre persoanele fizice, contractul indeplineste cele mai variate functii, asigurand hrana juridica a celor mai diverse legaturi pe care le stabilesc oamenii.

În concluzie, contractul este omniprezent; el are loc in fiecare moment si latura a vietii omului, asigurand satisfacerea celor mai diverse trebuinte ale lui si mijlocind unitatea de actiune a oamenilor in viata economica si sociala, implicandu-i in legaturi dintre cele mai variate, intre ei, cu persoane juridice sau cu statul.

Capitolul II. Contractul de vanzare-cumparare civila.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala.

Sectiunea 1. Notiunea, caractere juridice si conditii de validitate ale contractului de vanzare-cumparare in dreptul civil

a) Definitie

Contractul de vanzare-cumparare, in dreptul roman, este denumit vanzare „emotio-venditio” si a fost definit astfel: „vanzarea este contractul consensual in temeiul caruia o persoana numita vanzator se obliga sa transmita alteia, numita cumparator, posesiunea linistita a unui lucru – „merx” – in schimbul unei sume de bani – pretium”.

Codul civil, in articolul 1294 prevede ca: „vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui”. Astfel, putem spune ca vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti – vanzatorul – stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti – cumparatorul – care se obliga in timp a plati vanzatorului pretul bunului vandut. Desi Codul civil se refera la transmiterea proprietatii nu este de esenta, ci numai de natura contractului de vanzare-cumparare. Poate fi vorba de un drept real, de un drept creanta sau de un drept din domeniul proprietatii intelectuale ori, in mod exceptional, de drepturi asupra unei universalitati care cuprinde nu numai drepturi, ci si datorii (vanzarea unei mosteniri).

Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au caracter strict personal.

b)Caractere juridice

Vanzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate.

1. Vanzarea este un contract sinalagmatic, deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante. Vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.

2. Vanzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga vanzatorul urmareste sa primeasca pretul ca un contra-echivalent al prestatiei sale, iar cumparatorul urmareste sa primeasca bunul cumparat in schimbul pretului.

3. Vanzarea este un contract comutativ, deoarece existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului si nu depind, ca in contractele aleatorii, de un eveniment viitor sau incert, care ar face sa existe sanse de castig sau pierdere.