Pagina documente » Recente » Piata monetara in Romania

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: PIATA MONETARA - ORGANIZARE SI FUNCTIONARE 2
1.1. Notiuni privind piata monetara 2
1.2. Instrumente ale pietei monetare 4
1.3. Sistemul monetar 5
1.4. Piata monetara: rol si componente 7
1.5. Functionarea pietei monetare 9
CAPITOLUL 2: ACTORII PIE?EI MONETARE 12
2.1. Bancile. Concept, aparitie si dezvolare 12
2.2. Rolul bancilor comerciale 15
2.3. Bancile de afaceri 17
2.4. Societatile de investitii 20
2.5. Casele de economii 23
2.5.1. Concept si caracteristicii 23
2.5.2. Avantajele caselor de economiii 25
2.5.3. Casa de economii ?i Consemna?iuni din România 30
CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ: PIATA MONETARA DIN ROMANIA 33
3.1. Reglementari privind piata monetara 33
3.2. Aspecte privind piata monetara 34
3.3. Evolutia pietei monetare in Romania 35
3.3.1. Evolutia pietei monetare in Romania intre anii 1998-2001 35
3.3.2. Evolutia pietei monetare in Romania intre anii 2002-2005 41
3.3.3. Evolutia pietei monetare in Romania intre anii 2006-2011 45
3.4. Operatiuni de pe piata monetara oferite de bancile din România 54
CONCLUZII 56
BIBLIOGRAFIE 58

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

Piata monetara este o piata a monedei centrale, adica a biletelor de banci, a numerarului in general si a disponibilitatilor in cont create la banca de emisiune

Ca fundament pentru existenta ei sta ideea ca unii au un surplus de bani, iar pentru altii exista o nevoie de bani. Intermediari pe acesta piata sunt bancile.

Cu toate ca marfa, moneda, este omogena, pretul ei difera in functie de diferite criterii precum, pentru a numii doar cateva, gradul de risc asumat de creditor, scadenta, suma tranzactionata.

Datorita numarului mic de ofertanti si al numarului mare de purtatori ai cererii piata monetara are aceleasi caracteristici ca o piata de oligopol, ajustarea ei facandu-se greoi.

Aparitia pietei monetare in Romania a avut loc dupa anul 1989 deoarece, ca mecanism al economiei de piata, nu poate aparea decat in cadrul acesteia, inexistenta in perioada precedenta.

Stabilitatea pietei monetare si evolutia ei s-au facut treptat odata cu eliminarea treptata a influentei statului. Aceasta s-a facut prin privatizarea bancilor si reorganizarea relatiilor lor cu banca centrala.

Piata monetara este un mecanism important in sistemul monetar si financiar al unei tari. Ea este locul interventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor bancare.

Cea mai importanta prezenta pe piata monetara este Banca Nationala a Romaniei, care este mandatata de Parlament sa conduca politica monetara si de credit si sa caute profesional caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.

CAPITOLUL 1: PIATA MONETARA - ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

1.1. Notiuni privind piata monetara

Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt. Existenta acestei banci este legata de faptul ca unele banci sunt beneficiare ale unui surplus de incasari, iar altele au de efectuat un surplus de plati.

Piata monetara nu este o piata localizata, tranzactiile acestei piete se incheie prin telefon, telex, fax. Piata monetara se deruleaza in principal la bancile care creeaza moneda, de la care se pot procura disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor de plati. De aceea se poate spune ca piata monetara este o piata a monedei centrale, adica a biletelor de banci, a numerarului in general si a disponibilitatilor in cont create la banca de emisiune. Piata monetara este o piata de lichiditati pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare. Participantii la aceasta piata sunt banci, case de economii, societati financiare, banca de emisiune, trezoreria statului, casele de titluri, etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilectie excedentare creditoare, cum sunt de regula casele de economii, casele de pensii, in timp ce altele, printre care bancile comerciale, institutiile de credit specializate sunt predominant debitoare. Piata monetara redefineste functia de compensare a excedentului si deficitului de lichiditati. Operatia pe piata monetara cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de imprumut a unei sume de bani pana la ora 12 a zilei urmatoare. Termenele pentru care se acorda creditele s-au prelungit de la 24 de ore pana la 18 luni, cum rezulta dintr-o practica mai veche italiana pana la perioade cuprinse intre o zi si 7 ani sau chiar 10 ani, cum atesta practica si literatura franceza mai recenta.

Piata monetara a devenit in Franta, dupa 1986, o piata deschisa agentilor nefinanciari care doresc fie sa acorde credite, fie sa se imprumute cu lichiditati.

Piata monetara este un mecanism important in sistemul monetar si financiar al unei tari. Ea este locul interventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor bancare.

Piata monetara este in prezent in plina schimbare, transformare. Pana acum circa un sfert de secol ea a fost o piata specializata, cunoscuta doar unor specialisti, iar notiunea corespundea in fapt cu ceea ce reprezinta piata interbancara. Pe aceasta piata restransa bancile isi regularizeaza zilnic excedentele si deficitele de trezorerie. Puteau interveni si atunci institutii financiare specializate cu excedentele lor de lichiditate. Banca Frantei, ca banca de emisiune, avea posibilitatea sa intervina si ea, dar o facea foarte putin, intrucat ea refinanta bancile prin intermediul reescontului efectelor comerciale. Ea mai acorda avansuri pe efecte publice, efectua operatiuni de open-market, dar de proportii reduse si la o rata mai ridicata decat taxa de scont.

Din 1967 alimentarea pietei monetare a fost imbunatatita prin posibilitatea ce s-a creat societatilor de asigurari, caselor de pensii de a plasa lichiditatile colectate de ele. Casele de economii, care pana atunci plasau totalitatea fondurilor mobilizate pe termen lung, au trecut la utilizarea unei fractiuni de 20 % din acestea pe piata monetara. Refinantarea pe calea reescontului a fost descurajata prin faptul ca rata dobanzii la creditele acordate pe piata monetara a devenit mai mica decat taxa oficiala a scontului, iar plafoanele de scont, care asigurau un automatism in refinantarea bancilor la banca centrala, au fost suprimate.

Sub influenta inovatiei financiare si a conjuncturii, proportia datoriei publice creste. Noile instrumente financiare de genul SICAV pe termen scurt si fondurile comune de plasament (FCP) capteaza lichiditatile populatiei si intreprinzatorilor. Reforma din noiembrie 1986 a constat in “deschiderea” pietei monetare pentru a permite accesul la operatiunile ei si a intreprinderilor si trezoreriei publice. Piata monetara a devenit, in aceasta conceptie, o piata a capitalurilor pe termen scurt si pe termen mijlociu, unde toti ofertantii si solicitantii de capitaluri pot interveni. [1 CORSETTI, Giancarlo PESENTI, Paolo International Dimensions of Optimal Monetary Policy, National Bireau of Economic Research, WP 8230/2001]

În noile conditii, piata monetara poate fi privita, deci, in sens restrans ca piata interbancara, o piata a monedei centrale si, in sens larg, ca piata deschisa, o piata a capitalurilor pe termen scurt, care din ratiunea prezentei intreprinderilor in circuit este simultan atat o piata a monedei centrale, cat si a monedei bancare.

Sensul principal al largirii participantilor la piata monetara prin asigurarea accesului intreprinderilor, trezoreriei statului si al institutiilor financiare este promovarea concurentei, activizarea participantilor pentru gasirea de noi “produse financiare”, noi forme si titluri de creanta care sa amplifice, sa amelioreze resursele si sa ieftineasca creditele [2 Turliuc V., Cocris V. : “Mon?da si cr?dit”, ?ditura Ankarom, Iasi, 1998].

În concluzie, piata monetara este piata pe care bancile isi plaseaza fondurile excedentare si isi acopera deficitele temporare prin imprumuturi cu scadenta foarte scurta. Prin piata monetara, fondurile sunt nedistribuite potrivit necesitatilor lor iar Banca Centrala poate interveni pe piata monetara pentru a acoperi un deficit net de lichiditati al economiei.

1.2. Instrumente ale pietei monetare

Principalele instrumente ale pietei monetare sunt:

Depozitele la termen reprezinta sumele de bani depuse la banca pe o perioada determinata de timp (o luna, 3 luni, 6 luni, un an, etc) pentru care banca bonifica deponentul cu o dobanda. Certificatele de depozit

Certificatul de depozit reprezinta un inscris, un titlu de credit pe termen, emis de banca, care atesta depunerea unei sume de bani. Pe baza acestei hartii, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta. Aceste instrumente sunt foarte lichide si cu risc minim, putand fi utilizate de catre detinator in diverse scopuri sau operatiuni: scontare, gaj, garantie bancara (colateral) etc.

Fiind un produs de economisire traditional, certificatul de depozit ofera posibilitatea de a plasa bani pe perioade determinate, rata dobanzii fiind mai mare, cu cat perioada de viata a certificatului este mai lunga. În prezent, exista si certificate de depozit cu o perioada mai mare de un an.

Certificatele de depozit pot fi cu dobanda sau cu discount. Diferenta este ca, la certificatul cu discount, dobanda se incaseaza in avans, la cumparare clientul dand mai putini bani decat valoarea acestuia. La scadenta, el va primi valoarea integrala a certificatului.

Certificatele de depozit pot fi nominative, caz in care sunt rascumparate de aceeasi persoana care le-a achizitionat sau nenominative, lucru ce permite instrainarea certificatului prin vanzare sau cedare.

Fata de depozitele la termen, certificatul de depozit are avantajul ca poate fi rascumparat inainte de scadenta, banca nepercepand penalizari. Dobanda bonificata se va calcula, in acest caz, de la data cumpararii si pana la momentul vanzarii certificatului.

Titlurile de stat

În vederea refinantarii datoriei publice si finantarii deficitului bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice lanseaza in fiecare luna emisiuni de certificate de trezorerie cu discount. Valoarea nominala individuala a unui certificat de trezorerie este de 10.000 lei. Certificatele de trezorerie pot fi cumparate de catre dealerii primari (banci autorizate pentru astfel de operatiuni), care depun oferte atat in cont propriu cat si in numele clientilor persoane fizice si juridice. Ele pot fi emise pe diferite scadente, de obicei 3, 6 si 12 luni.

Orice investitor poate achizitiona certificate de trezorerie daca dispune de suma minima necesara de 10.000 de lei, cat reprezinta valoarea nominala a unui titlu emis de Ministerul de Finante. În unele cazuri insa, bancile stabilesc o valoare minima de tranzactionare, de exemplu suma minima este echivalentul in lei a 100.000 de euro. Investitorul trebuie sa mearga la sucursalele bancilor, sa deschida un cont de titluri de stat, pe langa contul in lei pe care trebuie sa-l aiba la banca respectiva, si, de la semnarea documentelor, clientul poate cumpara titluri de stat de pe piata primara (noi emisiuni ale Ministerului Finantelor Publice) sau piata secundara (pe care se tranzactioneaza titlurile deja emise). [3 MANKIW, Gregory N. Macroeconomics, Harvard University, Wrth Publishers, New York, 2000]

Spre exemplu, pe piata primara, daca un investitor doreste sa cumpere un titlu de stat de 10.000 de lei cu scadenta la 12 luni, plateste la achizitionare doar un pret de 9.338,7 lei, urmand sa incaseze 10.000 lei peste 12 luni, potrivit unei emisiuni de certificate de trezorerie cu discount cu rata discountului de 6,54% p.a.

1.3. Sistemul monetar