Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. FINANTAREA OCROTIRII SANATATII ............ 6
1.1. SISTEME DE FINANTARE A SANATATII ......... 6
1.1.1. PARTICULARITATI PRIVIND SISTEMELE DE ASIGURARI DE SANATATE iN EUROPA SI AMERICA DE NORD .............. 6
1.1.2. SISTEMUL DE iNGRIJIRI DE SANATATE DIN OLANDA 13
1.1.3. SISTEMUL DE iNGRIJIRI MEDICALE DIN ANGLIA........ 17
1.1.4. SISTEMUL ASIGURARILOR SOCIALE DE SANATATE DIN GERMANIA .. 18
1.2. FINANTAREA SANATATII iN ROMiNIA ............ 23
1.2.1. RELATIA SANATATE-BOALA-iNGRIJIRI DE SANATATE-IMPLICATII PENTRU DEFINIREA SISTEMULUI DE SANATATE . 27
1.2.2. PRINCIPIILE ASIGURARILOR DE SANATATE DIN ROMiNIA ....... 30
CAPITOLUL 2. CADRU LEGISLATIV AL ASGURARILOR DE SANATATE DIN ROMiNIA ............ 34
2.1. SCURT ISTORIC .............. 34
2.2. IMPLEMENTAREA REFORMEI ........ 35
2.3. TRANSFORMARI SURVENITE CA URMARE A MODIFICARILOR LEGISLATIVE ......... 40
2.4. HOTARiRI DE GUVERN PRIVIND CONTRACTUL - CADRU .......... 49
2.5. NORME COMUNE DE LUCRU CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE/MINISTERUL SANATATII ..... 50
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ASIGURARILOR DE SANATATE DIN ROMiNIA .... 51
3.1. CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE (CNAS) .............. 51
3.2. CASA ASIGURARILOR DE SANATATE A TRANSPORTURILOR ......... 56
3.3. CASA ASIGURARILOR DE SANATATE A APARARII, ORDINII PUBLICE, SIGURANTEI NATIONALE SI AUTORITATII JUDECATORESTI 57
3.4. CASELE JUDETENE DE ASIGURARI DE SANATATE ........ 59
CAPITOLUL 4. PARTICIPANTII LA SISTEM .............. 63
4.1. CNAS SI CASELE PARALELE ........... 63
4.2. COLEGIUL MEDICILOR .. 64
4.3. MINISTERUL SANATATII SI FAMILIEI ............. 64
4.4. ASIGURATI ...... 66
4.4.1. DOBiNDIREA CALITATII DE ASIGURAT ...... 66
4.5. FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE ............ 74
4.5.1. MEDICUL DE FAMILIE . 77
4.5.2. MEDICUL SPECIALIST DIN AMBULATORIU 82
4.5.3. SPITALUL ..... 84
4.5.4. FARMACIA ... 86
4.5.5. FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE DE URGENTA SI TRANSPORT SANITAR 88
4.5.6. FURNIZORII DE iNGRIJIRI LA DOMICILIU .. 89
4.5.7. FURNIZORII DE DISPOZITIVE MEDICALE .. 89
4.5.8. UNITATEA DE RECUPERARE ..... 90
CAPITOLUL 5. ACTIVITATEA FINANCIARA PRIVIND UTILIZAREA FONDURILOR DE ASIGURARI DE SANATATE PiNA LA BENEFICIARII FINALI
5.1. PARTICULARITATI .......... 91
5.2. EXECUTIA BUGETARA PRIVIND FONDURILE DE ASIGURARI DE SANATATE ............. 94
5.3. DESCHIDEREA, REPARTIZAREA SI MODIFICAREA CREDITELOR BUGETARE .......... 103
5.4. ORDONANTAREA CHELTUIELILOR .............. 107
STUDIU DE CAZ
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

?

INTRODUCERE

Asigurarile sociale de sanatate, reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei. Romania are o lunga traditie in organizarea sistemului de asistenta sanitara. Între primul si cel de al doilea razboi mondial, a existat un sistem de asigurari sociale bazat pe modelul de asigurari Bismark. Angajatii din intreprinderile industriale, comerciantii, functionarii si familiile lor, precum si liberii profesionisti erau acoperiti de asigurarile de sanatate. Totusi acestia nu reprezentau decat 5% din intreaga populatie. Contributiile in functie de venit se plateau in proportii egale atat de salariati cat si de patroni.

În anul 1949, a fost aprobata Legea organizarii sistemului de sanatate de stat si a urmat o tranzitie progresiva catre sistemul de sanatate Semashko. Acest sistem se baza pe principiile asigurarilor universale si pe accesul liber la servicii. Principalele caracteristici ale sistemului sanitar din Romania in timpul acestor patru decenii au fost: finantarea de catre stat, planificarea centralizata, administrarea rigida si monopolul statului asupra serviciilor medicale. De asemenea, de remarcat este si absenta sistemului privat (acesta fiind abolit) si faptul ca toti profesionistii din sistemul de sanatate aveau statutul de functionari publici. Desi din 1949 au avut loc multe schimbari, noutatea a aparut abia in 1978, cand a fost promulgata o lege a sanatatii. În 1983, a fost introdusa plata directa pentru unele servicii, dar toate serviciile au continuat sa fie furnizate in unitati proprietate de stat. Absenta concurentei sau a initiativei individuale, calitatea slaba a serviciilor de sanatate, sub-finantarea, ineficienta, normele rigide, si echipamentele medicale neadecvate au creat presiuni pentru schimbare. Sistemul de asistenta medicala Semashko din Romania anterioara lui 1989 a fost un sistem tipic pentru tarile din estul si centrul Europei. Principala caracteristica era faptul ca statul furniza serviciile de sanatate tuturor membrilor societatii, lasand utilizatorului foarte putina libertate de a alege, dar avand ca scop atingerea unui nivel ridicat de echitate. Prin intermediul Ministerului Sanatatii s-a creat un sistem extrem de standardizat, centralizat si strict reglementat. Mostenirea lasata de sistem si functionarea actuala a asistentei medicale inca reflecta, intr-o oarecare masura, problemele acestuia, cum ar fi: proportia relativ scazuta din PIB alocata ingrijirilor de sanatate; alocarea centralizata si inechitabila a resurselor (cu plati ilegale – „bacsis” – si avantaje pentru nomenclatura); lipsa reactiei la nevoile locale; calitatea slaba a serviciilor la primul nivel, trimiterile neadecvate si accentul puternic pus pe serviciile curative spitalicesti unde lipsesc aparatura medicala si medicamentele necesare; numarul mare de paturi si numarul personalului medical nu corespund dotarii cu aparatura si medicamente; slaba capacitate manageriala in cadrul sistemului de ingrijiri de sanatate si lipsa unui personal sanitar care sa aiba competente in dezvoltarea si managementul politicilor.

Între 1990 si 1995, Guvernul si Ministerul Sanatatii au adoptat o serie de decrete si ordine care, in timp, au provocat mai multe schimbari. Nici una dintre aceste schimbari nu a pus la indoiala dreptul la asistenta medicala care este garantat de Articolul 33 din Constitutia Romaniei.

Începand cu 1995, au fost promulgate legi importante privind structura si organizarea sistemului de ingrijiri de sanatate din Romania. Noile reglementari au schimbat practic intreaga structura a sistemului sanitar si au stabilit cadrul legal pentru trecerea la un sistem integrat, centralizat, proprietate a statului si controlat de catre stat prin taxe, la un sistem de asigurari sociale de sanatate, mult mai descentralizat si pluralist, cu relatii contractuale intre fondurile de asigurari de sanatate (cumparatori) si furnizorii de servicii de sanatate.

CAPITOLUL 1

FINANTAREA OCROTIRII S?N?T?TII

1.1. SISTEME DE FINANTARE A S?N?T?TII

1.1.1. PARTICULARIT?TI PRIVIND SISTEMELE DE ASIGUR?RI DE S?N?TATE ÎN EUROPA SI AMERICA DE NORD

În mod traditional in functie de sursele de finantare avem trei tipuri de sisteme de sanatate:

? Sistemul Asigurarilor Sociale de Sanatate, numit si sistem Bismarkian dupa numele celui care l-a introdus in Germania la sfarsitul secolului XIX, bazat pe prime obligatorii de asigurare, dependente de venituri si nu de starea de sanatate a celor asigurati;

? Sistemul National de Sanatate, numit si model Beveridge, de asemenea dupa numele celui ce l-a introdus in Anglia dupa cel de-al doilea razboi mondial, finantat prin impozite;

? Sistemul Voluntar de Asigurari, caracteristic pietei private de sanatate, cu finantare privata, primele de asigurare fiind corelate cu riscurile asiguratilor.

Trebuie insa amintit ca modul de strangere a fondurilor reprezinta doar o parte a unui sistem sanitar, modul de distribuire a acestora catre furnizori fiind de fapt cel care determina performanta sistemului. Astfel, principalele surse de colectare a fondurilor pentru asistenta sanitara sunt urmatoarele:

? impozite generale, care sunt colectate la bugetul statului si apoi distribuite sectorului sanitar conform bugetului aprobat de organismul abilitat (de obicei este vorba de Parlament, ca in cazul Romaniei);

? prime de asigurare obligatorii pentru toata populatia, indiferent de starea de sanatate a celor ce platesc ; aceste prime reprezinta un procent fix din venitul celor asigurati, nefiind corelate cu riscurile de imbolnavire a celor ce se asigura. De obicei primele respective reprezinta un procent fix din venitul salariatilor si din cel al firmelor, fiind denumite Asigurari Sociale de Sanatate.

? prime de asigurare voluntare (optionale), care sunt corelate cu starea de sanatate a persoanelor asigurate, sau altfel spus cu riscul de a se imbolnavi, sau cu riscurile unei anumite comunitati; datorita acestui aspect primele de asigurare platite variaza, ducand la aparitia fenomenului cunoscut sub numele de „selectie adversa”, adica la formarea a doua pool-uri : unul alcatuit din cei cu riscul de boala ridicat ce ar trebui sa plateasca prime foarte mari, pe care nu si le pot permite si altul format din cei care au riscul de a se imbolnavi foarte scazut si care considera primele de asigurare prea mari pentru starea de sanatate si ca atare nu subscriu la acest sistem de asigurari, ambele grupe ramanand neasigurate;

? plata directa a serviciilor medicale, „ din buzunar” in momentul utilizarii lor, acest tip fiind in prezent rar intalnit in tarile vestice, de obicei fiind vorba de co-plati, adica de acoperirea unui procent limitat din costul serviciilor medicale care nu este acoperit de asigurarea de baza.

Trebuie mentionat ca nici o tara nu isi finanteaza serviciile sanitare exclusiv printr-un singur mecanism, ci ca unul din urmatoarele mecanisme este predominant la un moment dat:

- finantare guvernamentala pe baza impozitelor colectate;

- asigurare privata de sanatate;

- plata directa a serviciilor de catre pacienti.

În continuare voi prezenta principalele modalitati de finantare intalnite in unele tari occidentale, in functie de aceste tipuri de colectare a fondurilor definindu-se trei tipuri de sisteme de sanatate :

? Sisteme Nationale de Sanatate, unde predomina finantarea prin impozite globale redistribuite prin bugetul de stat;

? Sisteme de Asigurari Sociale pentru Sanatate, bazate pe contributiile obligatorii (prime catre unul sau mai multe fonduri speciale pentru sanatate) ;

? Sisteme de Asigurari Private, bazate pe prime de asigurare voluntare.

Utilizand aceasta clasificare tarile din Europa Occidentala si America de Nord pot fi grupate astfel:

? Sisteme Nationale de Sanatate: Spania, Anglia, Irlanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Danemarca, Grecia, Canada;

? Sisteme de Asigurari Sociale de Sanatate: Germania, Franta, Belgia, Austria, Olanda, Luxemburg, Elvetia;

? Sisteme de Asigurari Private: SUA.

Aceasta clasificare are in vedere doar modul in care sunt colectati banii de la populatie, de aceea poate parea surprinzatoare clasificarea Canadei in cadrul Serviciilor Nationale de Sanatate, de obicei Canada fiind cunoscuta ca apartinand Sistemelor de Asigurari Sociale, acest fapt bazandu-se pe existenta caselor de asigurari ce redistribuie banii colectati prin impozite generale si alocati respectivelor case prin decizii ale Parlamentului (federal si provincial).

Ca principale avantaje pentru Sistemele de Asigurari Sociale de Sanatate (SASS) amintesc urmatoarele:

? cresterea descentralizarii sistemului datorita faptului ca plata actelor medicale nu mai revine Ministerului Sanatatii ci unor organisme (case de asigurare) independente;

? marimea fondurilor destinate sectorului sanitar este independenta de schimbarea prioritatilor politice, importante mai ales in tarile cu fragmentare politica, unde majoritatea este greu de obtinut;

? de asemenea calitatea asistentei medicale poate spori, avand in vedere ca organisme platitoare pot impune standarde de calitate ce trebuie respectate de medicii cu care se afla in relatii contractuale, aspect ce duce la competitie intre furnizorii de asistenta medicala;