Pagina documente » Drept » Reglementarea dreptului la aparare in faza de urmarire penala si cercetare judecatoreasca

Despre lucrare

lucrare-licenta-reglementarea-dreptului-la-aparare-in-faza-de-urmarire-penala-si-cercetare-judecatoreasca
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-reglementarea-dreptului-la-aparare-in-faza-de-urmarire-penala-si-cercetare-judecatoreasca


Cuprins

CUPRINS:
CAPITOLUL I:
DREPTUL LA APARARE.SCURT ISTORIC.LEGISLATIE.CARACTERISTICI.
PAG.1
CAPITOLUL II:
ASISTENTA JURIDICA - COMPONENTA PRINCIPALA A DREPTULUI LA APARARE PAG.8
CAPITOLUL III:
GARANTIILE REALIZARII DREPTULUI LA APARARE AL INVINUITULUI SAU INCULPATULUI IN FAZA DE URMARIRE PENALA PAG.15
CAPITOLUL IV:
DREPTUL LA APARARE IN FAZA CERCETARII JUDECATORESTI PAG.20
CAPITOLUL V:
ASISTENTA JURIDICA PAG.27
CAPITOLUL VI:
DISCUTII PRIVIND LIMITELE DREPTULUI LA APARARE IN FAZA DE URMARIRE PENALA PAG.40
CAPITOLUL VII:
BIBLIOGRAFIE PAG.46

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

DREPTUL LA APARARE. SCURT ISTORIC. LEGISLATIE. CARACTERISTICI

Declansarea actiunii penale are ca finalitate tragerea la raspundere si aplicarea pedepsei impotriva celui care a savarsit fapte antisociale calificate ca infractiuni.

Interesul individului,dar si cel al societatii,cer ca aceste consecinte sa fie suportate numai de cei vinovati si in raport de gravitatea faptelor savarsite,altfel spus,nici o persoana nevinovata nu trebuie condamnata si nici un vinovat nu trebuie sa suporte rigorile legii penale in mai mare masura decat se cuvine.

Asigurarea echilibrului intre interesele persoanei si cele ale societatii au impus consacrarea,ca drept fundamental al omului,a dreptului de aparare si care exprima nazuinta fireasca a acestuia de a se dezvinovati fata de acuzatiile ce i se aduc,si de a-si sustine punctele sale de vedere pentru a scoate la lumina adevarul.

In legislatiile penale moderne se consacra dreptul la aparare,fiind combatuta teza potrivit careia sau acuzatul este nevinovat si atunci nu are

nevoie de aparator,ori e vinovat si atunci apararea sa nu mai e necesara. Teza amintita este invechita si falsa,conceptia moderna considerand just ca nevinovatul are nevoie de aparare pentru a nu fi pedepsit pe nedrept,iar vinovatul pentru a nu fi pedepsit mai mult decat se cuvine .

Se poate afirma ca in secolul XXI si mai ales in ultimele decenii, “Umanismul se identifica cu batalia pentru drepturile si libertatile omului impotriva ideologiilor totalitare opresive”.

Adunarea generala a O.N.U. a adoptat la 10 decembrie 1948 Declaratia universala a drepturilor omului,care consfinteste in art.11 al.1 ca “Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are

dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public,in cadrul caruia i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale”.

Observam ca se consacra -1)prezumtia de nevinovatie

2)publicitatea procesului penal

3)garantarea dreptului la aparare

La randul ei,Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale da o mai mare dezvoltare dreptului la aparare si garantiilor exercitarii acestuia.

Astfel,in art.6,dupa prevederile din pct.1, “Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil,in mod public si intr-un termen rezonabil...”,pct.2 invoca prezumtia de nevinovatie,pentru ca la pct.3 sa garanteze dreptul la aparare,in sensul ca,dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila,precizeaza intre altele,persoana careia i se imputa savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul si de facilitatile

necesare pentru pregatirea apararii sale.

Astfel,din analiza prevederilor sus-mentionate rezulta ca,aceste dispozitii au ca scop garantarea dreptului la aparare.

Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni are dreptul,in conditii de deplina egalitate,la urmatoarele garantii:

1. sa fie informata,in termenul cel mai scurt,intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si motivelor acuzatiei ce i se aduce;

2. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege;

3. sa se apere ea insasi sau sa fie asistata de un aparator ales de ea si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l plati,sa poata fi asistata in mod gratuit de un avocat din oficiu,atunci cand interesele justitiei impun acest lucru;

4. sa asculte sau sa ceara ascultarea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si ascultarea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

5. sa ceara a fi asistata in mod gratuit de un interpret,daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita in timpul sedintei de judecata;

6. sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata;

7. sa fie judecata fara o intarziere excesiva.

Prevederile acestei conventii se regasesc,cu mici modificari,in

Pactul international cu privire la Drepturile Civile si Politice,ratificat de

Romania prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974,iar prin Legea nr.30 di 18 mai 1994 a fost ratificata si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,cu protocoalele aditionale la aceasta.

Conformandu-se Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si Pactul international privind drepturile civile si politice,Constitutia Romaniei din 1965 a inscris dreptul de aparare intre drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului,iar in Codul de procedura penala din 1968 a fost recunoscut chiar ca regula de baza a procesului penal.

Prin modificarile succesive aduse Codului de procedura penala dupa decembrie 1989,au fost legiferate importante garantii ale dreptului la aparare,incercandu-se astfel crearea unui cadru juridic adecvat exercitarii depline a drepturilor procesuale de catre partile din procesul penal.

Primul pas in incercarea de armonizare a legislatiei interne cu cea internationala a fost facuta prin adoptarea Constitutiei din 1991,in art.24 prevazandu-se ca dreptul la aparare este garantat si,in tot cursul procesului penal,partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.

Modalitatile concrete de eficientizare a dreptului la aparare sunt consacrate,in principal,in art.6, 171 – 173 C.p.p. precum si in alte dispozitii dispersate in capitolele ce reglementeaza diferite institutii procesuale.

In ansamblul normelor juridice care reglementeaza procesul penal,constituind dreptul procesual penal,garantarea dreptului la aparare este prevazut,la rang de principiu,in Codul de procedura penala,Titlui I (Regulile de baza si actiunile in procesul penal), Capitolul I (Scopul si regulile de baza ale procesului penal).

Art.6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului,inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.

(2) In cursul procesului penal,organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.

(3) Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze,de indata si mai inainte de a-l audia,pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat,incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

(4) Orice parte are dreptul sa fie asistata in tot cursul procesului penal.

(5) Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat,inainte de a i se lua prima declaratie,despre dreptul de a fi asistat de un aparator,consemnandu-se aceasta in procesul verbal de

ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege,organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului,daca acesta nu are aparator ales.

Din analiza reglementarii dreptului la aparare se desprind urmatoarele caracteristici:

1. Este garantat in tot cursul procesului penal.

Sublinierea legala este importanta pentru a atrage atentia ca acest principiu nu este de partiala aplicabilitate,inrucat nici o faza a procesului penal nu se poate infaptui fara o realizare consecventa si corespunzatoare a dreptului la aparare.