Pagina documente » Stiinte Economice » Relatia cost-profit. Metode si tehnici ale analizei economice financiare

Cuprins

lucrare-licenta-relatia-cost-profit.-metode-si-tehnici-ale-analizei-economice-financiare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-relatia-cost-profit.-metode-si-tehnici-ale-analizei-economice-financiare


Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I
Consideratiuni generale privind COSTURILE
1.1 Constituirea si evolutia studiului costurilor
1.2. Definirea si tipologia costului
1.3. Continutul si structura generali a cheltuielilor care formeazi costurile
1.4.1. Continutul si structura cheltuielilor specifice agentilor economici
1.4.2. Structura si continutul cheltuielilor pe destinatii economice si pe articole de calculatie a costurilor
1.5 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor
CAPITOLUL II
Metode si tehnici ale analizei economice financiare
2.1 Generalitati
2.2 Metode ale analizei calitative
2.3 Metode de analizi cantitativi
A. Metoda substitutiilor in lant
B. Metoda balantieri
C. Metoda corelatiei
D. Metoda calcului matriceal
E. Cercetirile operationale
2.4 Studiul factorilor care explici rezultatele activititii economice
2.5 Problema minimizirii costului. Raportul cost-profit
2.6 Pragul de rentabilitate
2.7 Pragul de rentabilitate
2.8 Metoda neliniari
CAPITOLUL III
Modalititi de analizi a costurilor de productie
3.1 Generalititi
3.2 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii
3.3 Analiza cheltuielilor de exploatare
3.4 Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifri de afaceri
3.5 Analiza cheltuielilor variabile
3.4.1 Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor variabile
3.4.2 Analiza factoriali a cheltuielior variabile
3.6 Analiza cheltuielilor fixe
3.5.1 Analiza factoriali a cheltuielilor fixe
3.7 Modele de analizi a principalelor categorii de cheltuieli
3.8 Analiza cheltuielilor materiale
3.9 Analiza situatiei generale a cheltuielilor materiale
3.10 Modele de analizi factoriali a cheltuielilor materiale

Alte date

?

?

CAPITOLUL ?

Consideratiuni generale

privind

COSTURILE

1.1 Constituirea si evolutia studiului costurilor

Problematica costurilor apare o data cu introducerea contabilitatii in partida dubla, concretizata la inceput, prin calculul economic comercial orientat predominant spre relatiile interprinderii cu exteriorul. Treptat a aparut si s-a extins si calculul economic al exploatarii interne (sau al gestiunii interne). În aceasta etapa care a durat cateva secole (1675-1900), problematica costurilor a imbracat forma calculatiei costurilor de productie efective, fiind integrata organic in contabilitate, atat teoretic cat si practic si avand ca obiect numai inregistrarea curenta a cheltuielilor de productie efective si calcularea costurilor efective de productie. În acelasi timp analiza indicatorilor „cheltuieli de productie” si „costurile de productie” aveau doar un caracter postoperativ si istoric limitandu-se doar la simpla constatare a marimii si dinamicii acestor indicatori fata de perioadele precedente.

În deceniile unu si doi ale secolului XX apare tendinta de fundamentare teoretica a calculatiei costurilor de productie ca domeniu de studiu distinct, iar ca urmare a trecerii la programarea si planificarea productiei, s-a constituit si calculatia previzionala (calculatia standard, calculatia normativa, calculatia de plan) sau antecalculatia costurilor de productie care largeste sfera obiectivului de studiu al costurilor, marcand depasirea granitelor contabilitatii, deci a indicatorilor efectivi.

Ulterior, strans legat de antecalculatia costurilor de productie, se afirma necesitatea si posibilitatea de control si analiza a acestor costuri, datorita faptului ca, de acum, exista un etalon de comparatie – „costul antecalculat ” – la care se raporta costul efectiv, pentru a se vedea comportamentul organismului economic (interprinderii) intr-o perioada de gestiune trecuta. În consecinta, problematica sau obiectul de studiu al costurilor se imbogateste, respectiv se largeste, cuprinzand si controlul si analiza costurilor, dar numai cu caracter periodic.

Pe parcursul urmatoarelor sapte decenii ale secolului XX, se nasc si se dezvolta cerinte noi, cum ar fi cele care privesc trecerea la operativitatea controlului si analizei costurilor de productie, patrunzand in structurile lor interne. Astfel ia nastere ideea controlului si analizei operative a cheltuielilor de productie ca parti componente ale costurilor de productie, ceea ce contribuie la descoperirea si mobilizarea unor rezerve importante de economisire a muncii vii si materializate.

Aceasta se explica prin faptul ca esenta operativitatii consta in aceea ca orice fenomen aparut in cadrul interprinderii trebuie sa fie cunoscut imediat sau cat mai curand posibil, nu numai la sfarsitul perioadelor de gestiune, pentru a se putea interveni promt cu masuri de reglare a activitatii. Prin aceasta componenta, studiul costurilor se imbogateste, capatand finalitate in toata complexitatea sa.

1.2. Definirea si tipologia costului

Reproducerea si desfacerea marfurilor pe piata, precum si prestarea de servicii necesita, intotdeauna, un anumit consum de munca si mijloace de productie. Existenta productiei de marfuri si actiunea, pe aceasta baza, a legilor obiective proprii economiei de piata, presupune examinarea acestor cheltuieli in forma baneasca. Orice interprinzator, inainte de a demara o anumita activitate productiva, recurge la un calcul, relativ simplu, strans legat de cat va costa produsul sau serviciul pe care intentioneaza sa-l ofere cumparatorilor. Rezultatul acestui calcul il reprezinta costul de productie.

Datorita complexelor si variatelor aspecte pe care le reflecta, costul de productie ocupa un rol deosebit de important in sistemul categorial al economiei politice, putand fi privit, in acelasi timp, ca unul dintre cei mai sintetici indicatori ai activitatii economice. Fiind expresia baneasca a factorilor de productie consumati cu prilejul producerii si desfacerii unor bunuri materiale si servicii, acest indicator reflecta, prin structura, marimea si evolutia sa, gradul de eficienta a activitatii unei firme. Din acest punct de vedere, costul de productie reprezinta una din formele de manifestare a eficientei economice, care este indiscutabil legata de miscarea valorii si preturilor.

Mijloacele de munca, obiectele muncii si munca omului, intr-un cuvant principalii factori de productie, participa in mod diferit la formarea valorii noului produs. Astfel, valoarea obiectelor muncii, sub actiunea mijloacelor de munca manuite de forta de munca, este in intregime transferata, intr-un singur ciclu de productie, in valoarea noului produs. Mijloacelor de munca in schimb, li se transfera valoarea treptat in decursul mai multor cicluri de productie, pe masura ce se uzeaza fizic si moral. Totodata, in procesul crearii bunurilor materiale, apar o serie de cheltuieli legate de utilizarea productiva a fortei de munca, reprezentate in principal prin salarii.

Functionarea fiecarei unitati economice in conditii de eficienta necesita o riguroasa masurare si cunoastere a tuturor cheltuielilor ocazionate de producerea si desfacerea marfurilor, astfel incat recuperarea lor sa permita reluarea procesului de productie. Din aceasta cauza, ansamblul veniturilor obtinute de o firma ca urmare a vanzarii produselor sale partea de valoare care reflecta consumul unor factori de productie, manifesta tendinta de autonomizare sub forma costului. Acesta este definit in literatura de specialitate ca fiind expresia baneasca a cheltuielilor pe care firmele producatoare le efectueaza, prin alocarea si consumarea de factori de productie, pentru producerea si desfacerea marfurilor si serviciilor lor. De mentionat este faptul ca notiunea de cost de productie nu se identifica in toate cazurile cu notiunea de cheltuieli. De regula, cheltuiala este generata de o plata, adica de utilizarea disponibilitatilor banesti, fie prin constituirea stocurilor de valori materiale, fie prin onorarea obligatiilor de orice fel. Numai in cazul in care valorile materiale achizitionate se consuma productiv in acelasi moment, s-ar putea spune ca, cheltuiala se cuprinde in intregime in costul de productie.

Avand in vedere modalitatile diferite de procurare a bunurilor, lucrarilor sau serviciilor necesare interprinderii – fie prin achizitionari, fie prin productie proprie – costurile imbraca forme specifice acestor procese economice, putand fi:

- costuri de achizitie;

- costuri de productie;

iar pentru bunurile vandute se calculeaza:

- costul de desfacere ;

- costul complet comercial.