Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1: Apari?ia ?i evolu?ia rela?iilor publice 4
1.1. Tipologia defini?iilor 4
1.2. Func?iile rela?iilor publice 9
Capitolul 2: Criza ?i comunicarea ?n situa?ii de criz? 14
2.1. Criza ? concept ?nt?lnit ?n toate domeniile vie?ii sociale ?i umane 14
2.2. Comunicarea de criz? 19
2.3. Strategii ale comunic?rii de criz? 29
Capitolul 3: Aspecte privind rela?iile publice in contextul situatiilor de criza 33
3.1. Rela?iile publice ? ?ntre cli?eele prezentului ?i provoc?rile viitorului 33
3.2. Dimensiuni ac?ionale ale rela?iilor publice 34
3.3. Modele ale sistemului de rela?ii publice 38
3.4. Rolul speciali?tilor ?n rela?ii publice ?n situa?i de criz? 39
3.5. Rela?ia cu presa ?n situa?ii de criz? 41
Capitolul 4: Studiu de caz: Relatia dintre jurnalisti si specialisti in relatii publice pe baza opiniei publice 44
4.1. Imaginea speciali?tilor ?n rela?ii publice ?n mediile ziari?tilor rom?ni 44
4.2. Imaginea jurnali?tilor in mediile speciali?tilor din rela?iile publice 47
Concluzii ?i propuneri 52
Bibliografie 56

Alte date

In prima parte am pus accentul pe dimensiunea conceptuala; am prezentat o perspectiva generala asupra relatiilor publice, am definit categoriile in raport cu care acestea se individualizeaza (publicul si organizatia). Totodata, am prezentat aspecte privind relatiile publice si modalitatile de actiune in situatii de criza cat si rolul specialistilor in astfel de situatii.

In a doua parte am pus accent pe relatia dintre cei doi actori: jurnalistul si specialistul in relatii publice si pe activitatea acestora pentru a evidentia rolul specialistului in activitatea de relatii publice. Totodata am pus accent pe construirea unei imagini a specialistului in relatii publice din punctul de vedere al jurnalistului, dar si pe constuirea unei imagini a jurnalistului din punct de vedere al specialistului in relatii publice. Consider ca aceste persoane sunt reprezentative pentru ambele domenii de activitate: departamentul de presa, respectiv departamentul de relatii publice din cadrul unei organizatii.

Capitolul 1: Aparitia si evolutia relatiilor publice

1.1. Tipologia definitiilor

1.1.1. Concept

Termenul de “ relatii publice “ a devenit in ultimii ani de uz comun si face parte din conversatiile cotidiene, este argumentul multor congrese si seminarii, deciziile intreprinderilor tinand cont de aceasta noua tehnica.

Si totusi termenul face obiectul unor neintelegeri, in special datorita faptului ca “relatiile publice “ - ca functie si concept - se gaseste inca intr-o stare fluida, care nu a permis o definire satisfacatoare.

Oamenii definesc frecvent relatiile publice prin intermediul catorva dintre cele mai vizibile tehnici si activitati ale sale - articole intr-un ziar, interviuri TV cu reprezentantii firmelor sau aparitia unor celebritati la evenimente speciale.

Ceea ce oamenii nu inteleg este ca relatiile publice au multe aspecte subtile si greu de patruns. Relatiile publice sunt esentiale in lumea complexa de azi pentru a facilita comunicarea si intelegerea. Ele implica cercetare, analiza, adoptarea politicii, programare, comunicare si feedback de la o diversitate de categorii de public.

Una dintre cele mai utilizate definitii ale relatiilor publice este un “ efort directionat spre motivarea si influentarea clientilor in primul rand prin intermediul mijloacelor de comunicare, pentru a-i determina sa gandeasca bine despre o organizatie, sa o respecte si sa o sustina in perioadele mai dificile “.

S. Cutlip, A. Center si G. Broom au definit relatiile publice ca fiind "functia de management care identifica, stabileste si mentine relatii reciproc avantajoase intre o organizatie si diferite categorii de public, relatii de care depind succesul sau nereusita acesteia".

O alta definitie mai completa ar fi: “Relatiile publice – constituite relativ recent ca o activitate distincta desfasurata de intreprinderi, institutii, organisme publice s.a. din tarile cu o economie dezvoltata - implica - din partea intreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate consecvent si sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor intreprinderi din tara sau strainatate, cu mass media, cu reprezentanti ai puterii publice, lideri de opinii, in scopul obtinerii sprijinului acestora in efortul de pastrare si dezvoltare a intereselor sale. Ca domeniu distinct de activitate al agentilor economici, relatiile publice se inscriu intre instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicatie in societatea contemporana, intrunind totodata si veritabile atribute promotionale.”

Societatea americana de relatii publice, cea mai prestigioasa organizatie in domeniu, a definit relatiile publice prin intermediul unei declaratii oficiale: "Relatiile publice ajuta societatea noastra complexa si pluralista de a-si indeplini deciziile si functiile mai eficient, contribuind la intelegerea reciproca intre grupuri si institutii. Ele servesc la armonizarea politicilor private si publice".

Alte organizatii de relatii publice nationale si internationale au dat la randul lor definitii ale relatiilor publice suficient de detaliate pentru a se putea aplica oriunde in lume:

? Relatiile publice reprezinta efortul deliberat, planificat si sustinut de a stabili si mentine intelegerea reciproca intre firme si publicul sau.

? Relatiile publice sunt acea functie a managementului care evalueaza atitudinea publicului, identifica politica unei institutii sau persoane cu interesul public si planifica si executa un program de activitati pentru a castiga intelegerea si acceptarea publicului.

? Relatiile publice sunt efortul constient de a obtine intelegere, de a stabili si mentine increderea publicului pe baza unei cercetari sistematice.

? Relatiile publice reprezinta efortul managerial sistematic si sustinut prin care organizatiile private si publice cauta sa creeze intelegere, simpatie si sprijin la nivelul acelor categorii de public cu care au sau asteapta sa stabileasca un contact.

Una dintre cele mai mari asociatii profesionale din lume, Public Relations Society, considera ca: “relatiile publice ajuta societatea noastra complexa si pluralista sa functioneze intr-un mod mai eficient, contribuind la intelegerea reciproca dintre grupuri si institutii” [1 D. Wilcox et alii, 1992, p. 5].

Bernard Dagenais este de parere ca: “relatiile publice reprezinta o arta care permite convertirea analizelor situationale si a strategiilor indelung planuite in creativitate, in simbolic, imaginar, seductie, vis, adeziune, prozelitism, astfel incat sa produca o tematica percutanta, un slogan atragator, o imagine seducatoare si un mesaj convingator.” [2 Bernard Dagenais, 2002, p. 48]

În lucrarea “Relatiile Publice – Principii si Strategii”, Cristina Coman considera ca: “relatiile publice apar ca o modalitate de comunicare intre o organizatie si publicurile sale; ele ii ajuta pe manageri sa cunoasca atitudinile publicului si sa poata lua decizii corecte; totodata ele ajuta publicul sa inteleaga specificul organizatiei si sa aiba incredere in aceasta” [3 Cristina Coman, 2001, p. 20].

Numarul mare de definitii propuse de catre practicieni si teoreticieni, se datoreaza pe de o parte varietatii modurilor de intelegere a relatiilor publice, iar pe de alta parte, ansamblului de organizatii atat de diferite, variate in structura dar si in continut, in care specialistii in relatii publice isi desfasoara activitatea. Doi prestigiosi autori, D.W. Guth si C. Marsh, afirmau ca: “Acestea sunt relatiile publice: profesia cu o mie de definitii” [4 D.W. Guth si C. Marsh, apud C. Coman, 2001, p. 10].

De remarcat este faptul ca oricare ar fi definitia formulata, ea trebuie sa contina cateva elemente unanim acceptate. Astfel, analizand definitiile mai sus mentionate observam ca anumite concepte care reflecta continutul relatiilor publice ca de exemplu: deliberare, planificare, performanta, interes public, comunicare in doua sensuri, functie manageriala, sunt comune.

Toate aceste definitii exprima, in maniere diferite, o conceptie noua despre modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze relatii cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte.

Relatiile publice cauta deci sa contruiasca un climat favorabil intre organizatie si publicurile sale, incercand sa le castige increderea, admiratia si simpatia, instaurand un climat de intelegere si acceptare. O data realizate aceste scopuri, organizatia se va atasa de clientela sa prin legaturi emotionale si va cauta in permanenta sa mentina in randul opiniei publice reactii pozitive si favorabile activitatii sale.

1.1.2. Controverse ale conceptului

Adesea oamenii vorbesc despre relatii publice fara a intelege exact semnificatia notiunii.

Domeniul este complex cu o serie de aspecte evidente, dar si unele subtile. Uneori dintre toate elementele care construiesc definitia ei intelegem doar un aspect. Pentru lumea diversificata in care traim relatiile publice sunt esentiale deoarece ele netezesc drumul comunicarii si intelegerii intre oameni. Aceasta activitate presupune cercetare si analiza, formularea unor strategii, programare, comunicate si reactie (feed-back) din partea publicului pe care il vizeaza. Specialistii in relatii publice lucreaza pe doua niveluri bine definite:

a) consilieri pentru clientii lor (inclusiv pentru conducerea unei firme);

b) functionari cu atributii multiple.

Exista numeroase definitii ale activitatii de relatii publice datorita faptului ca aceasta este atat de complexa incat nu poate fi surprinsa in doar cateva cuvinte. De aceea, in acest paragraf vor fi analizate mai multe asemenea definitii. În urma parcurgerii lor studentul – generalist isi va putea formula propria sa definitie, pe baza elementelor comune regasite in prezentul suport de curs.

Persoana care lucreaza in domeniul relatiilor publice trebuie sa fie flexibila. Aceasta persoana trebuie sa aiba deprinderea si instruirea de a scrie bine, de a formula si crea proiecte si de a modela evenimentele, de a se ocupa de aspectele tehnice ale colaborarii cu mass-media de a-si indruma clientii si subordonatii, de a aprecia starea de spirit a publicului, de a sesiza si analiza problemele si, in sfarsit de a lua hotarari delicate. Primul sfat pe care l-am da tinerilor este sa invete si sa citeasca foarte mult din literatura de specialitate.

Deocamdata este o literatura care se traduce. În Romania sunt foarte putine studii originale de comunicare pentru ca profesia este la inceput. Un alt sfat este sa invete cat mai multe limbi straine, pentru ca, pe de o parte, ele sunt componente ale comunicarii, iar pe de alta parte, ele sunt o poarta deschisa catre o alta civilizatie si catre alte zone ale domeniului analizat.

Romania are nevoie de un grup de specialisti in comunicare si interpreti care sa umple acest gol, persoane capabile sa explice celorlalti, intr-o maniera rezonabila obiectivele si metodele utilizate de diferite organizatii, indivizi sau guverne.

Datorita unor practici incorecte, termenul de relatii publice a ajuns sa fie denumit de mass-media si marele public in diverse moduri.

De exemplu, multe dintre marile firme americane prefera termenul de corporate communication (comunicare corporatista). Potrivit Ghidului Comunicarii Corporatiste (Directory of Corporate Communication) din 1983 (elaborat de O’Dwayer), sintagma comunicare corporatista sau comunicarea intreprinderii era folosita de 108 firme (alese din cele 500 aflate pe o lista publicata de cunoscuta revista Fortune). Termenul inglobeaza toate tipurile de comunicare din cadrul unei firme, cum ar fi: publicitatea, publicatii ale angajatilor, biroul de stiri, redactarea discursurilor, relatiile cu comunitatea, problemele guvernamentale si mijloacele tehnice de comunicare (telefon, fax, e-mail, Internet etc.) pentru a permite rapid accesul clientilor la firma respectiva.

Termenul de probleme publice reprezinta un alt inlocuitor larg folosit. O’Dwyer arata ca din lista celor 500 de firme mari (intocmita de revista Fortune), 63 de firme folosesc acest termen. Ele sunt mari corporatii din domeniul petrolier.

Potrivit Consiliului Problemelor Publice (cu sediul in Washington) majoritatea specialistilor care lucreaza in probleme publice, activeaza in domeniul relatiilor guvernamentale si ale comunitatii iar altii in activitati de tipul contributiilor corporatiste, relatii cu mass-media, relatii financiare, publicitate, probleme legate de clienti si grafica (termenul este larg folosit si in cercurile militare).

Multe corporatii prefera termenul de comunicatii de marketing. Aceasta activitate consta mai ales din publicitatea si promovarea produselor. Conform unui articol publicat in Harvard Business Review, publicitatea produselor o reprezinta: „activitatea de asigurare a spatiului editorial, spre deosebire de spatiul publicitar platit, in scopul declarat de ajutorare a atingerii obiectelor vanzarii”.

Informarea publica este termenul folosit pe scara larga de institutiile de servicii sociale, universitati si institutii guvernamentale. Aceasta insemna ca se difuzeaza doar informatia, spre deosebire de comunicarea de convingere, considerata in general, ca scop al relatiilor publice.

În concordanta cu cea mai mare parte a legislatiei de stat si federale, institutiile de stat din SUA au doar misiunea de a furniza informatii si nu de a mentine o anumita idee sau program. În realitate se poate discuta mult pe aceasta tema, deoarece informatia, in sine, poate fi convingatoare.

Reporterii (redactorii) departamentelor de stiri care vin in contact doar cu publicistii si agentii de publicitate au, de obicei, o imagine deformata despre caracterul propriei activitati pe care o considera suma si esenta a ceea ce se numeste relatii publice.

Publicistii sau agentii de publicitate sunt adesea denumiti cu un termen peiorativ (flack – sarlatan), tot asa cum se obisnuieste si in cazul medicilor (quck-vraci), al avocatilor (shyster – jurist de mana a doua, carpaci) sau a scriitorilor slabi (black – negru). Orice starneste, cat de cat suspiciune este etichetat drept „smecherie cu ajutorul relatiilor publice”.

Personalul specializat din relatii publice este satul de asemenea stereotipii din presa de stiri, ceea ce si explica aparitia termenilor prezentati aici.

În plus, unii specialisti in relatii publice incearca sa descurajeze folosirea termenului atat de larg-raspandit – relatii publice ca descriere a activitatii dintr-un domeniu specific. În ciuda familiarismului tipic romanilor, poreclele sunt percepute ca venind in contradictie cu notiunea de respect. Nici doctorii, nici avocatii si nici politistii („curcanii”, „baietii cu ochi albastri” etc.) nu se numesc reciproc cu poreclele obisnuite breslei lor. Altii nu pot fi impiedicati sa foloseasca porecle. Dar acestea contribuie la imaginea domeniului respectiv de activitate, mai ales cand chiar specialistii din aceste domenii, incep sa le foloseasca. Iar cand tu insuti iti folosesti porecla, acest lucru nu face decat sa ii incurajezi si pe ceilalti sa o faca.

Sunt numerosi teoreticieni si practicieni din domeniu care se intreaba daca nu cumva se pierde prea mult timp cu formularea definitiilor si cu investigarea modului in care publicul si mass-media percep relatiile publice. Fostul presedinte al Societatii Americane de Relatii Publice, Frank W.Wylie (care a dobandit in 1982 Premiul Gold Anvil) facea urmatorul apel: „Sa ne oprim din vanatoarea de definitii ale relatiilor publice si sa ne petrecem mai mult timp pentru a face cunoscuta activitatea benefica pe care cei din relatiile publice o desfasoara deja”.

1.2. Functiile relatiilor publice