Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Simtul umorului. Teorii motivationale ale umorului

Cuprins

lucrare-licenta-simtul-umorului.-teorii-motivationale-ale-umorului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-simtul-umorului.-teorii-motivationale-ale-umorului


Extras din document

Cuprins
PREAMBUL
CAPITOLUL 1
PREZENTAREA PROBLEMEI STUDIATE
1.1. SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE
1.2. MOTIVATIA LUCRARII
1.3. TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI
a. Teoriile motivationale ale umorului
a.1. Teoriile arousal-ului si reducerii arousal-ului
a.2. Teoria superioritatii si a discreditarii
b. Teoria incongruentei
c. Teoria revizuirii a lui Apter
d. Teoria comprehensiunii si elaborarii
1.4. DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI
1.5. IPOTEZA LUCRARII
CAPITOLUL 2
CONSTRUIREA UNUI CHESTIONAR CARE SA EVALUEZE SIMTUL UMORULUI
2.1. CONSTRUIREA CHESTIONARULUI UMOR
2.2. CARACTERISTICILE SCALEI UMOR
CAPITOLUL 3
CERCETAREA LEGATURII iNTRE SCORURILE SCALEI UMOR SI SUPERFACTORII MODELULUI BIG-FIVE
3.1. PREZENTAREA INSTRUMENTULUI FOLOSIT iN CERCETAREA RELATIEI DINTRE SIMTUL UMORULUI SI SUPERFACTORII MODELULUI BIG-FIVE
3.2. METODA DE LUCRU
3.3. REZULTATELE CORELATIEI DINTRE SCALA UMOR SI SCALA FFPI
CAPITOLUL 4
CONCLUZII
4.1. PROPRIETATILE SCALEI UMOR
4.2. LEGATURA FFPI - UMOR
CAPITOLUL 5
IPOTEZE NOI SI DIRECTII DE CONTINUARE A CERCETARII

Alte date

?

PREAMBUL

Îl aud pe tata spunand: “Vecine, daca te mai prind ca iti parchezi masina pe iarba, nu stiu ce-ti fac!”. Vecinul, pe jumatate socat, pe jumatate impertinent, raspunde: “Ce-mi faci?!” … La care tata da replica: “Pai, ti-am zis ca nu stiu ce-ti fac!!”.

… “Pleci de la observatie, - descoperi un fapt interesant; urmeaza sa reproduci apoi situatia respectiva facand sa varieze factorii implicati … . Aici incepe experimentarea.” (Piaget – intr-un interviu – dupa Radu I. si colaboratorii, 1993).

Exact ca la carte! Pe fondul meu de “ipoteze latente” a inceput sa ma preocupe simtul umorului si “autoritatea asupra cuiva.” … Idee care s-a transformat in incercarea de stabilire a unei conexiuni intre simtul umorului si autoritate – autoritate in sensul de influentare a unei persoane, influentare motivata de diverse principii (de exemplu, etice).

Astfel (ca sa spun lucrurilor pe nume), ÎNTREBAREA mea este: “Liderii cu simtul umorului au mai putina autoritate asupra subalternilor lor decat cei fara simtul umorului?”. Ipoteza mea este ca … da.

În lucrarea de fata am facut primul pas pentru a-mi verifica ipoteza: am elaborat un chestionar prin care sa evaluez cat simt al umorului au diverse persoane.

Urmeaza sa cercetez “variatiile altor factori implicati”, ca sa aflu pana la urma de ce vecinul isi parcheaza in continuare masina pe spatiul verde …

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA PROBLEMEI STUDIATE

1.1. SIMTUL UMORULUI SI LEG?TURILE SALE CU TR?S?TURILE DE PERSONALITATE

Umorul este un ingredient fundamental al comunicarii sociale. Foarte rara este o conversatie in care cel putin un participant sa nu incerce sa starneasca rasul sau sa nu dea o replica amuzanta cuiva. Glumele si alte comportamente comice, verbale sau nonverbale sunt obisnuite in interactiunile sociale si pot avea un impact major asupra calitatii interactiunilor. De exemplu, umorul este adesea strategic utilizat pentru a scadea tensiunea din cadrul unor discutii incinse sau pentru a inviora o discutie plictisitoare. Transmiterea si intelegerea umorului sunt trasaturi fundamentale ale interactiunilor sociale. Deci rasul joaca un rol important in relatiile sociale, semnaland prietenia, relaxarea, solidaritatea si este un mijloc obisnuit prin care indivizii cauta acceptarea celorlalti. Umorul functioneaza pozitiv in cresterea coeziunii grupului.

Rasul este cu siguranta un fenomen care implica atat mintea cat si trupul. Cea mai semnificativa tratare a problemei rasului isi are originea atat in filosofie (analog dezbaterii nenumaratilor filosofi asupra problemei suflet - trup), cat si in antropologie (evolutia omului fata de animale: animalele nu-si exteriorizeaza rasul). Dimensiunea comica apare in orice arie a existentei si, dupa cum mentionau in lucrarile lor atat Henri Bergson (1911), cat si Helmuth Plessner (1941 - dupa Berger, 1997), are intotdeauna un referent uman. Astfel, umorul este automat raportat la trasaturile de personalitate. Cu toate acestea, ca regula, “umorul nu este mentionat in teoriile psihologice de personalitate” ( Corsini, 1996). O’Connell (1981 – dupa Corsini, 1996) a gasit unele dovezi ale diferentelor de personalitate intre umorul agresiv (persoanele cu acest gen de umor prezinta o agresivitate crescuta in ansamblul personalitatii lor) si umorul optimist (oamenii cu acest tip de umor au stima de sine ridicata si se relationeaza mai usor). El crede ca simtul umorului ar consta in convingerea cuiva despre propria valoare ca persoana.

Dupa cum rezulta, legatura dintre simtul umorului si trasaturile de personalitate nu e bine precizata si nu a fost profund studiata.

1.2. MOTIVATIA LUCR?RII

Aceasta lucrare isi propune sa studieze relatia dintre superfactorii de personalitate din modelul “Big Five” si simtul umorului. Superfactorii de personalitate din “Big Five” sunt: extraversiunea, agreabilitatea, stabilitatea emotionala, constiinciozitatea si autonomia. Desi numele atribuit superfactorilor difera de la un autor la altul, consensul in ceea ce priveste continutul psihologic al acestora este destul de mare. Prezentam in continuare semnificatia factorilor si cateva dintre denumirile sub care sunt cunoscuti (John, 1990; Zlate, 1994; Minulescu, 1996 – dupa Albu, 1998):

? Extraversia, sociabilitatea si ambitia, atractia interpersonala, afirmarea, puterea, izbucnirea – arata capacitatea de orientare a personalitatii catre exterior, modul de implicare in actiune, sociabilitatea persoanei.

? Agreabilitatea, adaptabilitatea sociala, placerea, nivelul socializarii, amabilitatea, dragostea – se refera la calitatile emotionale ale persoanei si la comportamentele ei prosociale.

? Constiinciozitatea, conformitatea, dependenta, responsabilitatea, prudenta, autocontrolul, interesul pentru munca, puterea realizarii – vizeaza modul concret, caracteristic al individului de a trata sarcinile, activitatile, problemele care apar in viata lui; cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina, responsabilitatea sociala.

? Stabilitatea emotionala, controlul emotional, emotionalitatea, neuroticismul, adaptarea, anxietatea, afectul – arata caracteristicile emotionale ale persoanei (calm, multumit, emotiv) si diferite dificultati emotionale (anxietate, depresie, iritabilitate).

? Cultura, intelectul, curiozitatea intelectului, inteligenta, subtilitatea, deschiderea, independenta, grija/atentia – se refera la functiile intelectuale (creativitate, inventivitate, deschidere la experienta).

Motivul studierii relatiei personalitate – simtul umorului sta la baza incercarii de a integra simtul umorului intr-un tablou al trasaturilor de personalitate, pentru a cerceta ulterior ipoteza ca liderii cu simtul umorului au mai putina autoritate asupra subalternilor lor decat cei fara simtul umorului.

1.3. TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI

Umorul a constituit un mare interes in ariile teoriei si cercetarii psihologice. Într-adevar, aceasta preocupare dateaza cu mult inainte de lucrarile teoretice ale lui Freud (“Wit and Its Relations to The Unconscions”, 1905 si “Humor”, 1928 – dupa Berger, 1997).

Anthoni Ludovici (1932) mentioneaza ca toate teoriile despre umor pot fi clasificate in doua grupuri: cele care sunt de acord cu teoria filosofului Thomas Hobbes (1840 – dupa Ludovici, 1932) si cele care nu sunt de acord cu aceasta. Ce a spus Hobbes despre umor? El afirma in “Treatise on Human Nature” urmatoarele: “Oamenii rad de ghinioane, esecuri si indecente, in care nu exista comicul…. De asemenea, oamenii rad de infirmitatile altora…. As putea conchide ca pasiunea rasului nu este altceva decat o glorie subita, nascuta dintr-o formare subita a superioritatii in noi insine, prin comparatie cu infirmitatea altora sau cu a noastra proprie”. Ceea ce a vrut sa spuna Hobbes este ca atunci cand gasim umorul in ceva, radem fie de esecuri, prostie, defecte morale sau culturale subit descoperite la cineva, fata de care ne simtim instantaneu si momentan “superiori”, de vreme ce in acel moment noi nu suntem ghinionisti, stupizi, si asa mai departe. A te simti superior in acest mod inseamna “sa te simti bine”. Înseamna “sa obtii ce vrei”. Înseamna “sa castigi”! Lucru valabil si cand radem de noi insine: o “parte” a noastra poate rade de alta “parte” a noastra.

De la Hobbes porneste teoria lui Charles R. Gruner (1997) despre umor, numita “teoria superioritatii”. Gruner sustine ca a rade este egal cu a castiga, deoarece inseamna a obtine ceea ce-ti doresti, iar acest lucru provoaca placere. Subtezele sale sunt urmatoarele:

1. Pentru fiecare situatie comica exista un castigator.

2. În fiecare situatie comica exista un invins.