Pagina documente » Informatica, Matematica » Sisteme de gestiune a bazelor de date. Program de contabilitate primara intr-un laborator de cofetari

Despre lucrare

lucrare-licenta-sisteme-de-gestiune-a-bazelor-de-date.-program-de-contabilitate-primara-intr-un-laborator-de-cofetari
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-sisteme-de-gestiune-a-bazelor-de-date.-program-de-contabilitate-primara-intr-un-laborator-de-cofetari


Cuprins

CUPRINS
1 INTRODUCERE
2. SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE
2.1 Definitii
2.2 Functii
2.3 Arhitectura unei baze de date
2.4 Proiectarea bazelor de date
2.5 Utilizatorii SGBD
2.6 Clasificarea SGBD-urilor
3. MODELE DE BAZA DE DATE
3.1 Modelul ierarhic ( arborescent )
3.2 Modelul retea
3.3 Modelul relational
4. MONITORUL SGBD
5. LIMBAJE DE DEFINIRE A DATELOR
5.1 Limbaje de manipulare
5.2 Tipuri de LMD
6. STUDIU DE CAZ
6.1 PREZENTARE GENERALA A PROGRAMULUI
6.2 PROGRAM DE EVIDENTA CONTABILA PRIMARA
6.3 SCHEME LOGICE
6.3.1. Adaugare date in baza de date
6.3.2. Modificare date in baza de date
6.3.3. Cautare in baza de date
6.3.4. Stergere de date in baza de date
6.3.5. Calculare campuri baza de date
6.3.6. Filtrare inregistrari in baza de date
6.3.7. Listare baza de date
6.4 Structura Bazelor de Date
7. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

1 INTRODUCERE

Gestiunea datelor a stat in atentia majoritatii utilizatorilor calculatoarelor inca de la incerputul folosirii acestora.

La inceput , datele au fost memorate pe banda magnetica sub forma unui fisier secvential (colectie de date) . Un fisier era construit pentru a rezolva o anumita problema .

Unele date erau necesare mai multor aplicatii deci acestea trebuiau memorate in fisiere diferite.

Calculul prin metode mecanice este la fel de vechi ca si sistemele de numeratie; primul calculator mecanic este realizat de Blaise Pascal in 1647, pentru ca in 1945 John von Neumann sa elaboreze conceptul de program memorat; el are contributii semnificative in mecanica cuantica si teoria jocurilor.

Anul de nastere al informaticii tehnice este 1946, cand a fost creat Computerul Electronic de Integrare Numerica Aritmetica construit cu tuburi de mari dimensiuni si cantarind sute de tone. John von Neumann a construit in 1951 calculatorul EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer), iar in 1949 Maurice Wilkes de la Universitatea Cambridge a realizat EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer), primul calculator care dispunea de sistem de operare.

Urmatoarea generatie de tehnica informatica a fost cea bazata pe semiconductori care, odata cu descoperirea procesului, a fost inlocuita de generatia actuala.

Cuvantul informatica a fost propus in 1962 de Philippe Dreyfus, pentru a caracteriza tratarea automata a informatiei. Acest termen a fost acceptat de Academia franceza in aprilie 1966 cu urmatoarea definitie: "Stiinta tratarii rationale, in special prin masini automate, a informatiei considerata suport al cunostintelor umane si al comunicarii in domeniul tehnic, economic si social".

Aceasta definitie corespunde la doua grupe de discipline sensibil distincte:

– ansamblul tehnicilor puse in lucru pentru utilizarea calculatoarelor (electronic data processing);

– o stiinta noua care nu este fundamental legata de utilizarea calculatorului (computer science).

Tratarea automata a informatiei, in special cu ajutorul calculatoarelor, pune in legatura un mare numar de discipline stiintifice intr-un camp larg de aplicatii (stiinta, economie, administratie).

Informatica este o stiinta de granita al carei continut este determinat de calculatoare, structurile intelectuale, algoritmii de calcul stiintific si institutii (contabile, industriale etc.).

Aparitia calculatorului a atras din nou atentia asupra algebrei binare a lui George Boole, largindu-se considerabil domeniul matematicilor speciale, pentru care computerele reprezinta o aplicatie remarcabila.

Teoria automatelor si teoria limbajelor – naturale si artificiale – dau calculatoarelor o valoare noua.

Dezvoltarea algebrei liniare, a statisticii, a calculului numeric, ecuatii diferentiale, analiza functionala, a permis realizarea si modelarea fenomenelor din domenii care pareau inabordabile cu doar 1-2 decenii in urma; procesele de simulare, cercetarile operationale, teoria jocurilor au permis interventia calculatorului in toate domeniile activitatii umane.

Numarul nu mai este doar un element contabil, ci un principiu explicativ al raporturilor armonice din univers; prin intermediul calculatorului, se trece de la analiza liniara la cea matriciala – mai apropiata intimitatii fenomenelor ce compun realitatea.

Prin intermediul codurilor, calculatoarele au capatat calitatea de a utiliza numere, litere, semne de punctuatie, deci texte. Tratarea lingvistica a informatiei a extins domeniul aplicatiilor informatice, incluzand deopotriva stiintele umaniste.

Transferarea informatiei din limbajul natural - care, dupa cei mai remarcabili cercetatori lingvisti, nu reprezinta suportul informatiei, ci informatia insasi, aparand sintagma ca omul gandeste in limba sa - in cel formal, a extins domeniul logicii (aparand studii remarcabile de logica juridica), al informaticii, aparand studii de informatica medicala, juridica, statistica etc.

Fiind o stiinta relativ noua, cibernetica lui Norbert Wiener, teoria informatiei lui Claude E.Shannon nu au epuizat generalizarile posibile ale stiintei informatiei.

Este posibil, daca luam in calcul complexitatea sistemelor de exploatare (timp real, timp partajat, retele de calculatoare), diversitatea aplicatiilor (psihologie, pedagogie, drept, fiziologie, traduceri dintr-o limba in alta), sa deducem teoremele specifice informaticii, care o fac sa treaca de la stadiul de stiinta virtuala la cea de stiinta reala.

În sens larg, tratarea informatiei reprezinta o parte importanta a activitatii umane si este la fel de veche ca omul insusi. Analiza acestei activitati, care este obiectul informaticii, a permis tratarea cunostintelor sub doua aspecte:

Aspectul semantic, care reprezinta continutul de cunostinte, semnificatia – ideile care se transmit.

Aspectul sintactic, care reprezinta structura, regulile gramaticale utilizate pentru construirea ideilor.

Aceste doua aspecte sunt fundamental distincte: acelasi mesaj poate fi tradus in romana sau franceza facand apel la sintaxe diferite, dar conservand sensul.

Informatia, in sens informatic, formeaza suportul cunostintelor; informatica are drept obiect de investigatie doar aspectele sintactice, ea exclude aspectele semantice.

În consecinta, doua mesaje avand acelasi continut, scrise in franceza sau romana, sunt considerate din punct de vedere informatic ca doua mesaje distincte.

Simplificand, putem spune ca pentru o limba determinata, pentru care un dictionar permite cunoasterea semanticii limbii, gramatica descrie sintaxa (regulile conjugarii, acordul subiectului cu predicatul, regulile pluralului etc.).

Mai general, avand dat un ansamblu de elemente, obiectul informaticii il reprezinta regulile ce permit combinarea elementelor intre ele, structura sintactica a sistemului si regulile operationale ce permit trecerea de la o structura la alta, facand sistematic abstractie de semantica; informatica trece astfel de la limbajul natural-semantic la cel artificial, simbolic, formal.