Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. ROLUL IMPOZITELOR ?I TAXELOR LOCALE ?N ECONOMIILE CONTEMPORANE 3
1.1.Con?inutul economic ?i particularit??ile impozitelor ?i taxelor locale 3
1.2.Clasificarea impozitelor ?i taxelor locale 9
1.3.Formele ITL practicate ?n ??rile UE 11
1.4.Rolul impozitelor ?i taxelor locale ?n economiile moderne (financiar, reglator) 17
1.5.Tendin?e ?n practicarea impozitelor ?i taxelor locale 21
CAPITOLUL 2.COMPONENTELE SISTEMULUI DE IMPOZITE 26
?I TAXE LOCALE ?N ROM?NIA 26
2.1.Principii a?ezate la baza practic?rii impozitelor ?i taxelor locale 26
2.2.Cadrul reglementativ ?i institu?ional al practic?rii impozitelor ?i taxelor locale 32
2.3.Analiza prelev?rilor din impozitele ?i taxele locale ?i tendin?e ?n evolu?ia acestora 33
2.4.Elemente tehnice ale ITL 36
CAPITOLUL 3.ANALIZA PRELEV?RILOR DIN IMPOZITE ?I TAXE LOCALE LA BUGETUL PRIMARIEI TARGOVISTE IN PERIOADA 2011-2013 58
3.1.Competen?e ?i r?spunderi ?n a?ezarea ?i colectarea impozitelor ?i taxelor locale 59
3.2.Particularit??i ale impozitelor ?i taxelor practicate ?n municipiul 62
3.3.Analiza prelev?rilor din impozite ?i taxe locale ?i a impactului acestora 69
3.4. Analiza cheltuielilor bugetare 78
CONCLUZII 84
BIBLIOGRAFIE 86

Alte date

INTRODUCERE

Administratia publica locala, fundamentata pe dispozitiile constitutionale, reprezinta totalitatea serviciilor publice locale, organizate sau recunoscute de lege, chemate sa: administreze interesele proprii ale colectivitatilor locale, prin autoritati administrative autonome, cu putere de decizie, alese de catre acestea si sub controlul de legalitate al autoritatilor statului.

Administratia publica are nevoie de mijloace financiare adecvate, atat pentru cheltuieli administrative cat si pentru asigurarea resurselor financiare necesare realizarii atributiilor ce i-au fost conferite.

Pe baza dispozitiilor constitutionale si a celor legale, s-a stabilit ca unitatile administrativ teritoriale, in calitatea lor de persoane juridice, sa-si intocmeasca un buget propriu, in conditii de autonomie, constituit din resurse proprii, suficiente, proportional cu competentele ce le revin, potrivit legii, de care pot dispune in mod liber.

Resursele financiare locale se constituie si sunt gestionate prin sistemul bugetelor locale, elaborate, aprobate si executate, in conditiile asigurarii echilibrului financiar, potrivit Legii administratiei publice locale si Legii finantelor publice locale Of. 189/1998.

Constituirea resurselor financiare ale oraselor se realizeaza prin impozite si taxe, prin contributii nefiscale prelevate de la persoane fizice si juridice, cu domiciliul si sediul in aceste unitati administrativ - teritoriale, avand in vedere potentialul lor economic, precum si alte criterii stabilite de lege.

Autonomia financiara si bugetul propriu al fiecarei unitati administrativ ­teritoriale stimuleaza, in acelasi timp, initiativa locala in vederea satisfacerii cerintelor sociale locale si exercitarea dreptului autoritatilor locale pentru dimensionarea prevederilor bugetare de cheltuieli in functie de nevoile proprii si corelat cu resursele buget are posibile de mobilizat, precum si de intarire a controlului lor asupra modului de folosire a fondurilor alocate.

Autonomia locala implica o preocupare mai mare din partea autoritatilor administratiei publice locale pentru asigurarea unui grad ridicat de autofinantare, pentru obtinerea unor resurse proprii si suficiente si pentru identificarea de noi surse de venituri.

Pentru a-si putea exercita functiile si sarcinile, organele locale ale puterii si administratiei de stat au nevoie de anumite resurse financiare. Astfel , impozitele si taxele locale, reprezentative pentru bugetele unitatilor administrativ-teritoriale se constituie ca venituri proprii si sunt folosite pentru a finanta cheltuielile acestor bugete. Trebuie precizat ca, impozitele si taxele locale sunt reglementate numai prin lege. Ceea ce le este specific se contureaza in tehnicile de asezare si percepere, mai intai, prin anumite caracteristici. În primul rand, in aria lor de adresare si incidenta intra contribuabilii (dupa sediu ori domiciliu sau locul unde se afla bunurile impozabile) aflati in perimetrul localitatii iar bunurile impozabile ori taxabile sunt situate in unitatile administrativ-teritoriale. O alta caracteristica se refera la faptul ca impozitele si taxele locale reprezinta instrumente de manifestare a autonomiei locale si de asemenea presupun finantarea cheltuielilor publice din bugetele locale.

Contribuabilii (subiecte si platitori) impozitelor si taxelor locale sunt persoanele fizice si juridice ce detin proprietatea sau posesia obiectului de venit sau intreprind actiuni (acte, fapte, activitati economice pe baza liberei initiative) care declanseaza actul de impunere potrivit legii.

CAPITOLUL 1. ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE ÎN ECONOMIILE CONTEMPORANE

1.1.Continutul economic si particularitatile impozitelor si taxelor locale

Impozitele si taxele sunt cele mai importante resurse financiara ale statului si cele mai vechi, in ordinea aparitiei veniturilor publice.

În acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare la dispozitia statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului. Autoritate abslitata cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele administratiei centrale de stat locale. [1 M. ?ristot?l Ungur??nu - „Fin?nt? public?", ?d. Ind?p?nd?nt? ?conomica, Ramnicu Valc??, 2000,]

Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ locale.

Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii legii. Legea care introduce ipozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si de Administratia Financiara.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil. Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre platitor a sumei percepute. In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de politica financiara, economica si sociala.

Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari. Specific evolutiei impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor in marime absoluta si relativa. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numarului platilor, cresterea volumului materiei impozabile, precum si prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In tarile in curs de dezvoltare, procurarea impozitelor si taxelor cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor financiare, variind intre cinci si noua zecimi .

In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de interventie al statului in viata economica au devenit o metoda de conducere prin care se regleza mecanismele pietei. In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau franare a unor activitati de crestere ori reducere a productiei sau consumului unui anumit produs. Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea si echilibrarea cresterii economice. [2 Pop?scu D. Nicol?? – Fin?nt? Public?, ?ditur? ?conomica 2002, p?g. 61

]

In cazurile cand se urmareste o activitate a vietii economice, prin intermediul impozitelor, se actioneaza prin diminuarea marimii acestora, iar atunci cand se urmareste cresterii se procedeaza la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor si multiplicare numarului lor.

Intereseaza in mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de incurajare, de stimulare a activitatii. In ultimul timp s-au impus unele modalitati specifice cum sunt:

? reducerea prosperitatii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce raman la dispozitia aagentilor economici;

? practicarea de bonificatii fiscale;

? practicarea amortizarilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasa agentilor economici o parte mai mare din profit.

Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite inlesniri cu carecter fiscal.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre clase si grupuri sociale intre persoanele fizice si cele juridice. In acest mod are loc o anumita rectificare a discrepantelor dintre nivelurile veniturilor.

Modalitatile de interventie sunt numeroase :

o practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;

o acordarea de inlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;

o reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de prima necesitate ;

o majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale caror consum trebuie tinut sub control (alcool, tutun, bunuri de lux) .

In cazul consumului, daca se doreste stimularea cereriii se actioneaza prin reduceri de impozite si prin micsorarea numarului impozitelor, iar daca se doreste diminuarea cererii se procedeaza la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile respective si la o multiplicare a numarului de impozite.

Folosirea impozitelor in plan social urmareste asigurarea bunastarii, securitatii si justitiei social.

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al caror nivel difera de la o tara la alta, si de la o perioada la alta. Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial se considera ca aceasta limita reprezinta 25% din PNB. In a doua jumatate a anilor ’80 aceasta pondere reprezenta, in majoritatea tarilor dezvoltate din Europa, intre 35% si 45% . [3 Gh. M?t?i – „Fin?nt? public?”, ?d Univ?rsitatii din Pit?sti, Pit?sti, 2000 ]