Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA. MODALITATI DE STINGERE A OBLIGATIILOR FISCALE 4
1.1. Obligatia si creanta fiscala- aspecte conceptuale 4
1.2. Modalitati de stingere a obligatiilor fiscale 9
1.2.1. Stingerea creantelor fiscale prin plata 10
1.2.2 Stingerea creantelor fiscale prin compensare 12
1.2.3. Stingerea creantelor fiscale prin scadere 12
1.2.4. Stingerea creantelor fiscale prin anulare 13
1.2.5. Stingerea creantelor fiscale prin prescriptie 14
1.3. Executarea silita a creantelor fiscale 15
CAPITOLUL 2. AGEN?IA NA?IONAL? DE ADMINISRTAREFISCAL? 18
2.1.Scurt istoric 18
2.2 Modul de organizare si functionare al ANAF 20
2.3. Conducerea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala 23
2.4 Obiectivele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala 24
2.5 Atributiile Agentiei Nationale de Administrare Fiscala 25
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVOLU?IA ACTIVIT??II ANAF ÎN PERIOADA 2010 – 2012 29
3.1.Evolutia activitatii Garzii Financiare in prioada 2010-2012 29
3.2.Evolutia activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor 2010-2012 42
CONCLUZII 58
Bibliografie 60

Alte date

Societatea in care trebuie sa opereze Administratiile Fiscale nu mai este imuabila. Apar zilnic schimbari. Organizatia trebuie sa fie destul de flexibila pentru a se adapta la aceste evolutii si sa coopereze cu noile cerinte.

O organizatie flexibila nu inseamna neaparat ca solutiile structurale reprezinta intotdeauna raspunsul. Organizatia este mai mult decat structura ei.

Activitatile de baza in cadrul unei Administratiei Fiscale sunt strangerea si colectarea impozitelor, lucru care le este cerut prin lege.

Este important faptul ca Administratiile Fiscale stabilesc o definitie clara a activitatilor lor de baza de la inceput, si o fac cunoscuta partIlor. Administrarea legislatiei fiscale a unei tari ar trebui sa serveasca interesul public.

Cu alte cuvinte, ar trebui sa intampine nevoile guvernului si ale populatiei tarii servita de guvern. Pentru ca agentia insarcinata cu administrarea legilor sa serveasca cum trebuie interesul public, trebuie sa aiba impreuna cu angajatii sai, incredere si stima pentru publicul pe care il servesc.

Responsabilitatea principala a unei Administratii Fiscale este sa colecteze impozitele datorate guvernului la cel mai mic cost posibil pentru public. În plus, este esential ca o Administratie Fiscala sa-si indeplineasca responsabilitatile intr-o maniera care sa asigure la cel mai inalt nivel increderea publicului in eficienta organizatiei, in integritatea si cinstea ei.

În unele cazuri, o Administratie Fiscala poate fi de asemenea responsabila de intocmirea legislatiei impozitelor.

Daca nu este direct responsabila pentru aceasta, ar trebui, cel putin, sa fie implicata in determinarea administrabilitatii masurilor propuse de legea fiscala.

Publicul platitor de taxe ar trebui sa poata miza pe faptul ca organizatia responsabila de administrarea sistemului fiscal al tarii va administra legile fiscale in mod constant si echitabil, in asa fel incat contribuabiliI cu pozitie similara sa aiba parte de acelasi tratament legal.

De asemenea, contribuabilii ar trebui sa primeasca o buna valoare pentru dolarii cheltuiti de Administratia Fiscala in administrarea legilor fiscale.

Cu alte cuvinte, Administratia Fiscala ar trebui sa opereze la costuri cat mai eficiente si eficace posibil. Pe langa plata primita pentru banii lor, publicul ar trebui sa se astepte ca Administratia Fiscala si angajatii sai sa fie departe de orice forma de coruptie sau influenta nepotrivita. Din punct de vedere al costurilor, cele mai eficiente mijloace de colectare a impozitelor sunt prin conformarea voluntara a publicului . Cu cat activitatile de aplicare a legii sunt mai necesare, cu atat mai costisitoare este administrarea sistemului de impozitare.

Chiar si asa, este important ca Administratia Fiscala sa echilibreze in mod adecvat multele responsabilitati cu care este insarcinata.

CAPITOLUL 1. OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA. MODALITATI DE STINGERE A OBLIGATIILOR FISCALE

1.1. Obligatia si creanta fiscala- aspecte conceptuale

Principalul izvor al obliga?iilor fiscale este Constitu?ia in textul careia se stabile?te la art. 56, obliga?ia generala a ceta?enilor de a contribui, prin impozite ?i taxe, la cheltuielile publice.

Obliga?ia fiscala, ca no?iune, nu face obiectul vreunei defini?ii intr-un text de lege. In schimb, in Codul de procedura fiscala, in con?inutul art. 22, sunt enumerate principalele obliga?ii de natura fiscala, astfel: [1 On?t, Cristina, Proc?dura fiscala, ?ditura Lumina L?x , Bucur?sti, 2011]

? obliga?ia de a declara bunurile ?i veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contribu?iile ?i alte sume datorate bugetului general consolidat;

? obliga?ia de a calcula ?i de a inregistra in eviden?ele contabile ?i fiscale impozitele, taxele, contribu?iile ?i alte sume datorate bugetului general consolidat;

? obliga?ia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contribu?iile ?i alte sume datorate bugetului general consolidat;

? obliga?ia de a plati dobanzi, penalita?i de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aferente impozitelor, taxelor, contribu?iilor ?i altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obliga?ii de plata accesorii;

? obliga?ia de a calcula, de a re?ine ?i de a inregistra in eviden?ele contabile ?i de plata, la termenele legale, impozitele ?i contribu?iile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

? orice alte obliga?ii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.

În ce prive?te definirea no?iunii de obliga?ie fiscala, plecand de la premisa ca suntem in fa?a unei obliga?ii in sens juridic, ne putem raporta la defini?ia data de doctrina juridica in materia teoriei generale a obliga?iilor, care a avut in vedere definirea obliga?iei atat in sens larg, cat ?i in sens restrans, astfel:

În sens larg, prin obliga?ie se in?elege raportul juridic in con?inutul caruia intra atat latura activa, care este dreptul de crean?a ce apar?ine creditorului, cat ?i corelativul acestui drept, adica latura pasiva a raportului, care este datoria ce incumba debitorului; in sens restrans, obliga?ia desemneaza numai latura pasiva a raportului juridic, fiind deci sinonima cu datoria ce revine debitorului. [2 G?org?ta Vintila - Fiscaliat? m?tod? si t?hnici fiscal? , ?ditia a II-a ,?ditura ?conomica , 2011]

Obliga?ia – in sens larg – este, a?adar, acel raport juridic in con?inutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – ?i caruia ii revine indatorirea corespunzatoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sanc?iunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de bunavoie.

Pornind de la aceste defini?ii generale pentru obliga?iile juridice, se poate afirma ca ceea ce distinge obliga?ia fiscala de celelalte obliga?ii juridice este natura raportului juridic in con?inutul caruia intra, respectiv faptul ca ea intra in con?inutul unui raport juridic fiscal.

În ce prive?te raportul juridic fiscal, acesta are doua componente:

? raportul sarcinii fiscale, al carui con?inut este format de totalitatea drepturilor ?i obliga?iilor care apar in legatura cu crean?ele fiscale definite la art. 21 din Codul de procedura fiscala;

? raportul procedurilor fiscale, al carui con?inut este format din totalitatea drepturilor ?i obliga?iilor care apar in legatura cu perceperea/realizarea crean?elor fiscale.

Corespunzator celor doua laturi ale raportului juridic fiscal, putem vorbi de doua tipuri de obliga?ii fiscale: obliga?ia fiscala materiala ?i obliga?ia fiscala procedurala.

A?adar, putem spune, pe de o parte, ca obliga?ia fiscala este acel raport juridic in con?inutul caruia intra dreptul statului/unita?ilor administrativ-teritoriale de a cere contribuabililor, precum ?i corelativul acestui drept – care este datoria acestora din urma – sa plateasca impozite, taxe, contribu?ii determinate in conformitate cu legea (obliga?ia fiscala materiala). Este, de altfel, veritabila obliga?ie fiscala.

În schimb, prin obliga?ie fiscala in sensul raportului juridic procedural fiscal, in?elegem acel raport juridic in con?inutul caruia intra dreptul statului/unita?ilor administrativ-teritoriale de a cere, precum ?i corelativul acestui drept – care este datoria contribuabililor – de a calcula cuantumul impozitului, taxei, contribu?iei, de a declara, de a se inregistra etc.

La aceste defini?ii trebuie adaugat ?i celalalt element al obliga?iei juridice, respectiv sanc?iunea in cazul neexecutarii de bunavoie a obliga?iei de catre debitorul ei, in sensul ca, executarea obliga?iei fiscale poate fi impusa prin for?a coercitiva a statului, sub diversele ei forme, totdeauna insa prevazute de lege.

Obliga?iile fiscale sunt afectate de modalita?i, intre care termenul este cel mai frecvent, aspect care trece obliga?iile fiscale in categoria obliga?iilor complexe.

Astfel, legea stabile?te momentul pana la care trebuie executata obliga?ia de a plati impozitul, obliga?ia de a declara impozitul datorat, obliga?ia de inregistrare fiscala etc., acestea fiind din categoria a?a-ziselor termene indicative de plata sau suspensive, adica cele care ?in in suspensie executarea obliga?iei care-?i are fiin?a ?i a carei executare este numai intarziata un timp oarecare.

Pana la implinirea termenului, denumit ?i scaden?a, creditorul nu poate pretinde executarea unei obliga?ii care s-a nascut la un anumit moment, aceasta nefiind deci exigibila decat la scaden?a. Este, de altfel, recunoscut in doctrina faptul ca termenele suspensive nu afecteaza existen?a obliga?iei, ci numai exigibilitatea sa. Ca urmare, creditorul nu poate sa exercite niciun act de urmarire contra debitorului decat a doua zi dupa expirarea termenului, ziua scaden?ei apar?inand toata debitorului.

Ramane de precizat faptul ca cealalta categorie de termene, ?inand seama de efectele produse, o formeaza categoria termenelor extinctive sau dezlegatoare, pentru ca ele fac sa inceteze obliga?ia. [3 G?org?ta Vintila - Fiscaliat? m?tod? si t?hnici fiscal? , ?ditia a II-a ,?ditura ?conomica , 2011]

Se poate conchide ca termenul afecteaza indeplinirea unei obliga?ii fiscale, in sensul ca de el depinde fie inceperea executarii, fie incetarea existen?ei unei obliga?ii.

Particularita?ile care individualizeaza obliga?ia fiscala privesc in special izvorul acestei obliga?ii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum ?i condi?iile de stabilire, modificare ?i stingere:

? izvorul obliga?iei fiscale va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care institute ?i reglementeaza un venit al bugetului general consolidat (impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaza bugetului general consolidat veniturile respective; elementele venitului bugetar, precum ?i modalita?ile de plata ale acestuia;

? obiectul obliga?iei fiscale consta intr-o suma de bani aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului general consolidat;

? obliga?ia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlu de crean?a fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile ob?inute sau de bunurile de?inute;

? beneficiara a obliga?iei fiscale este intreaga societate de?i calitatea de creditor o are statul;

? condi?iile de stabilire ?i executare a obliga?iei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularita?ilor prezentate de aceste venituri;

? modificarea obliga?iei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obliga?iei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situa?iei juridice a contribuabililor ?i, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale;

? stingerea obliga?iei fiscale se realizeaza prin modalita?i comune ?i altor obliga?ii juridice, cum ar fi: plata, executarea silita sau prescrip?ia, fiind reglementate insa ?i o serie de modalita?i specifice, cum ar fi: compensarea, scaderea sau anularea obliga?iei.

Crean?ele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Aceste raporturi de drept pun in eviden?a atat con?inutul, cat ?i cuantumul crean?elor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in: [4 G?org?ta Vintila - Fiscaliat? m?tod? si t?hnici fiscal? , ?ditia a II-a ,?ditura ?conomica , 2011]