Pagina documente » Medicina » Studiul comparativ anatomo-imagistic a leziunilor nervoase in traumatismele cranio-cerebrale

Cuprins

lucrare-licenta-studiul-comparativ-anatomo-imagistic-a-leziunilor-nervoase-in-traumatismele-cranio-cerebrale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiul-comparativ-anatomo-imagistic-a-leziunilor-nervoase-in-traumatismele-cranio-cerebrale


Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE
PARTEA GENERALA
Capitolul I: Dezvoltarea sistemului nervos central
Capitolul II: Notiuni de structura si anatomie descriptiva a scoartei cerebrale
- Citoarhitectonica scoartei cerebrale
- Mieloarhitectura scoartei
- Configuratia externa a emisferelor cerebrale
Capitolul III: Vascularizatia sistemului nervos central
- Sistemul arterial
- Sistemul venos
Capitolul IV: Ariile neocortexului si implicatia patologica a leziunilor acestora
- Ariile motorii
- Ariile somestezice
- Ariile senzoriale
- Ariile de asociatie
Capitolul V: Fiziopatologia traumatismelor cranio-cerebrale
- Factori fizici si mecanismele induse de acestia
- Factori biologici
PARTE SPECIALA
Capitolul VI: Metode imagisice de studiu ale structurilor nervoase craniene
- Diagnosticul radiologic clasic in TCC
- Radiodiagnosticul traumatismelor cranio-cerebrale prin angiografie
- Computer tomografia
- Rezonanta magnetica nucleara
Capitolul VII: Studiu comparativ anatomo-imagistic al structurilor nervoase
intracraniene
Capitolul VIII: Principalele leziuni traumaticeale substantei nervoase. Studiu de
caz
- Leziuni primare
- Leziuni secundare
- Revarsate si colectii lichidiene intracraniene post-traumatice
- Leziuni si sindroame vasculare post-traumatice
- Angajarea transtentoriala
- Efecte cerebrale subsecvente ale traumatismelor
- Efecte cerebrale tardive ale traumatismelor cerebrale
- Studiu de caz
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?Studiul comparativ anatomo-imagistic al leziunilor nervoase in traumatismele cranio-cerebrale ?Introducere

În contextul cresterii explozive a incidentei traumatismelor craniocerebrale in ultimii ani, crestere datorata schimbarilor economice si psiho-sociale din Romania, abordarea acestei teme nu este lipsita de temei.

De cele mai multe ori gravitatea leziunilor, amploarea lor si rasunetul asupra intregului organism necesita un diagnostic precis si realizat in conditii de maxima urgenta.

Achizitiile tehnicii moderne au usurat mult realizarea acestui obiectiv, prin introducerea unor metode noi de investigatii neinvazive (CT, RMN) sau invazive (CT cu substante de contrast, angiografie), care permit un diagnostic precis topografic si de intindere a leziunii, precum si tipul acesteia.

Toate aceste date permit, pe de o parte, scurtarea enorma a timpului scurs intre prezentarea la camera de garda si precizia diagnosticului, iar pe de alta parte permit aprecierea necesitatii interventiei chirurgicale sau, dimpotriva, contraindica actul operator.

Atat doar ca, asa cum am amintit, paralel cu aceste beneficii a trebuit sa creasca si nivelul de pregatire al medicului explorationist, care actualmente este obligat sa posede temeinice notiuni de anatomie functionala, fiziologie, semiologie clinica si, de ce nu, fizica nucleara.

De aici a pornit ideea prezentarii in paralel a unor notiuni de anatomie comparata cu imagini obtinute cu ajutorul metodelor moderne de investigatie a traumatismelor cranio-cerebrale.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos este alcatuit din sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Sistemul nervos periferic consta in nervii cranieni si cei spinali, in timp ce sistemul nervos central este format din maduva spinarii si encefal.

Sistemul nervos autonom, adeseori considerat o entitate separata, este in parte central, in parte periferic.

Creierul uman este o structura relativ unica, reprezentand aproximativ 25 din greutatea corporala (1400 g), cu toate acestea constituind cea mai inalta treapta de organizare si functionare a tesutului nervos din toata seria animala.

Conflictul permanent dintre organismul uman si mediul inconjurator a dus la aparitia de noi formatiuni, din ce in ce mai specializate, capabile sa receptioneze selectiv informatiile, sa le integreze si sa le stocheze si sa elaboreze raspunsurile pe baza experientei acumulate.

Functiile principale ale sistemului nervos central, in ordinea aparitiei sunt:

- adaptarea la conditiile variabile ale mediului extern

- mentinerea homeostaziei corpului

- memoria, inteligenta si constiinta propriului eu.

Aceasta perfectionare a functiilor a fost posibila doar prin adaugarea de noi etaje, diferite ca varsta filogenetica, dependente unele de altele. Etajele mai noi filogenetic au legaturi cu periferia doar prin intermediul etajelor mai vechi, inferioare.

Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos central este impartit in:

A. Maduva spinarii (medulla spinalis)

B. Encefal care cuprinde:

I. Trunchiul cerebral cu:

1. bulbul (medulla oblongata)

2. punte (pons)

3. mezencefal (mesencephalon)

II. Cerebelul (cerebellum)

III. Diencefalul (diencephalon) format la randul sau din:

- talamus

- epitalamus

- hipotalamus

- metatalamus

IV. Telencefalul (telencefalon) care cuprinde:

1. corpul striat

2. cortex, alcatuit la randul sau din:

a. arhicortex, in alcatuirea caruia intra: paleopallium si arhipallium

b. neocortex –neopallium.

Din punct de vedere functional, maduva este centrul reflexelor somatice si viscerale, iar impreuna cu trunchiul cerebral, coreleaza metameric functiile individului.

Creierul anterior este alcatuit din structuri cu varste diferite, prin urmare si functiile sale vor fi cu atat mai complexe cu cat structura respectiva este mai noua. Astfel, arhicortexul, portiunea cea mai veche si aflata in regresie la om, indeplineste un rol esential in fiziologia instinctuala: hrana, reproducere. Neocortexul, care se dezvolta pe masura ce arhicortexul involueaza, are rol in activitatile constiente, voluntare, psihice, crearea si modularea personalitatii.

ELEMENTE DE NEUROGENEZA

Sistemul nervos central incepe sa se formeze in decursul sapatamanii a treia , cand embrionul are forma de disc.

De o parte si de lata a liniei mediosagitale, ectodermul prezinta o regiune ingrosata, pluristratificata, numita placa neurala, formata sub actiunea inductorie a notocordului si mezodermului paraaxial. Zonele periferice ale placii au o rata mai mare de diviziune si prin urmare vor fi mai proeminente, dand astfel nastere plicilor neurale. Apropierea acestora pe linie mediana duce la formarea santului neural, pentru ca, in zilele 18-20, plicile sa fuzioneze in dreptul somitei 4, marcand inceputul formarii tubului neural. Fuzionarea plicilor continua caudal si rostral, astfel incat tubul neural va fi deschis anterior prin neuroporul anterior (se va inchide in ziua 25) si posterior prin neuroporul posterior (care se va inchide in ziua 27).

Inchiderea neuroporilor marcheaza sfarsitul perioadei de neurulatie.

Maduva spinarii se va forma din cele 2/3 inferioare ale tubului neural. Prin cresterea mai rapida a coloanei vertebrale, maduva va ramane mai scurta cu 10 vertebre. Portiunea terminal a tubului neural se prezinta, la 3 luni de viata intrauterina, ca o vezicula subcutanata, care prin proliferari celulare, va disparea, persistand doar o dilatatie a canalului ependimar in dreptul metamerului L5, si anume ventriculul terminal. Partea distala a veziculei se va transforma in fillum terminale si ligament sacrococcigian.

Encefalul se va forma din treimea superioara a tubului neural, din dreptul somitei a 4-a, printr-o serie de procese care isi au originea in:

- inegalitatea ritmului de crestere in lungime a diferitelor sale etaje; extremitatea rostrala creste rapid in lungime si lent pe marginile ventrala si dorsala

- tubul neural este fixat in doua puncte; la nivelul membranei faringiene si in regiunea somitelor cervicale.