Pagina documente » Drept » Teritoriul de stat in dreptul international public si frontiera de stat a Romaniei

Despre lucrare

lucrare-licenta-teritoriul-de-stat-in-dreptul-international-public-si-frontiera-de-stat-a-romaniei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-teritoriul-de-stat-in-dreptul-international-public-si-frontiera-de-stat-a-romaniei


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I - TERITORIUL iN DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC 4
Sectiunea 1 - Notiuni introductive despre teritoriul de stat 4
Sectiunea a 2-a - Legatura indestructibila teritoriu de stat - suveranitate nationala 6
Subsectiunea A. Teritoriul de stat si suveranitatea nationala 6
Subsectiunea B. Exceptii de la suveranitatea teritoriala 9
Sectiunea a 3-a - Natura juridica a teritoriului de stat 12
Sectiunea a 4-a - Componentele teritoriului de stat 16
Subsectiunea A. Teritoriul terestru 16
Subsectiunea B. Teritoriul acvatic 17
Subsectiunea C. Teritoriul aerian 18
Sectiunea a 5-a - Modificarile teritoriului de stat 19
Subsectiunea A. Moduri de dobindire a teritoriului in dreptul international clasic 19
Subsectiunea B. Modificarile teritoriului de stat admise in dreptul international contemporan 24
CAPITOLUL II - REGIMUL JURIDIC AL TERITORIULUI DE STAT 28
Sectiunea 1 - Regimul juridic al spatiului terestru 28
Sectiunea a 2-a - Regimul juridic al spatiului acvatic 30
Subsectiunea A. Apele teritoriale 30
Subsectiunea B. Marea teritoriala 36
Subsectiunea C. Zone maritime limitrofe cu regim special 41
Subsectiunea D. Regimul juridic al Dunarii si al Canalului Dunare - Marea Neagra 45
Sectiunea a 3-a - Regimul juridic al spatiului aerian 49
Subsectiunea A. Consideratii preliminare 49
Subsectiunea B. Suveranitatea statelor asupra spatiului lor aerian 50
Subsectiunea C. Libertatile recunoscute pe baza de reciprocitate 51
Subsectiunea D. Regimul juridic al spatiului aerian al Rominiei 52
CAPITOLUL III - FRONTIERA DE STAT 57
Sectiunea 1 - Notiuni introductive 57
Subsectiunea A. Generalitati despre frontiere 57
Subsectiunea B. Definirea frontierelor 60
Sectiunea a 2-a - Clasificarea frontierelor 62
Subsectiunea A. Tipuri istorice de frontiera. incercari si modalitati de clasificare 62
Subsectiunea B. Criterii didactice de clasificare a frontierelor 65
Sectiunea a 3-a - Stabilirea traseului frontierei de stat 66
Subsectiunea A. Generalitati 66
Subsectiunea B. Delimitare, demarcare si redemarcare 67
Subsectiunea C. Principiile stabilirii traseului frontierei de stat 71
Sectiunea a 4-a - Caracteristicile frontierei de stat a Rominiei 76
Subsectiunea A. Dimensiunea de baza 76
Subsectiunea B. Datele frontierei de stat 76
Subsectiunea C. Caracteristicile frontierei de stat 77
CAPITOLUL IV - REGIMUL JURIDIC AL FRONTIEREI DE STAT 80
Sectiunea 1 - FRONTIERA DE STAT A ROMiNIEI 80
Subsectiunea A. Consideratii generale 80
Subsectiunea B. Regimul strainilor in Rominia 84
Subsectiunea C. Regimul juridic al frontierei de stat 88
Subsectiunea D. Sistemul de informare national privind circulatia persoanelor si bunurilor prin frontiera 89
Sectiunea a 2-a - Zone frontaliere cu regim special 91
Subsectiunea A. Particularitatile zonelor punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat 91
Subsectiunea B. Particularitati frontaliere ale zonei libere 94
Subsectiunea C. Particularitatile teritoriale ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, navelor si aeronavelor sub pavilion rominesc 96
Sectiunea a 3-a - Vecinatatea, Buna vecinatate si regimul de frontiera 100
CONCLUZII 103
BIBLIOGRAFIE 105

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I - TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC

Sectiunea 1 – Notiuni introductive despre teritoriul de stat

Teritoriul, impreuna cu populatia care il locuieste, alcatuieste o premisa necesara a existentei statului ca entitate suprema, prezentand o insemnatate esentiala pentru dezvoltarea social-economica si organizarea politica a oricarei comunitati umane (popor, natiune) [1 Constantin Andronovici, Drept international public, editura Graphix, Iasi, 1993, pagina 197.]. Teritoriul, statal este conditia indispensabila a delimitarii spatiale si a actiunii independente a fiecarui stat in raport cu celelalte state, ca subiect suveran al dreptului international [2 Nicolae Ecobescu, Victor Duculescu, Drept international public, editura Hyperion XXI, 1993, pagina 214.].

Toate statele sunt subiecte egale de drept international iar marimea teritoriului nu are relevanta juridica externa. Marimea teritoriului si a populatiei ce il locuieste, bogatiile si resursele sale naturale, asezarea geografica (de exemplu, cu sau fara iesire la mare ) etc. sunt tot atatea aspecte pe care fiecare stat le ia in considerare in stabilirea si desfasurarea relatiilor sale politice, economice etc. cu alte state in cadrul sistemului international, global, zonal sau de raporturi bilaterale.

Elementele naturale care alcatuiesc insa teritoriul, capata relevanta juridica interna si internationala, in cadrul si prin intermediul organizarii statal-administrative, ca teritoriu de stat [3 Gheorghe Moca, Drept international, volumul I, editura Politica Bucuresti, 1983, pagina 335.]. O serie de principii fundamentale ale dreptului international (respectarea inviolabilitatii teritoriului de stat si a frontierelor sale, obligatia de a nu folosi forta si amenintarea cu forta de a nu incalca suveranitatea si independenta nationale etc.) formeaza baza relatiilor intre statele lumii. Organizarea politico-administrativa a teritoriului, hotararea sistemului juridic, folosirea dupa nevoi a propriilor resurse naturale alcatuiesc atribute ale fiecarui stat.

Exista zone (terestre, acvatice, aeriene etc.) excluse din sfera organizarii statale, in afara exercitarii suveranitatii depline si exclusive a vreunui stat, care au regimuri speciale stabilite prin acordul statelor (vezi spatiul aerian de deasupra marii libere, spatiul extraatmosferic etc.) [4 Teodor Melescanu, Droit international public, editura Universitatii Bucuresti, 1996, pagina 86.].

Teritoriul de stat are largi implicatii in dreptul international contemporan [5 Charles Rousseau, Droit international public, pagina 228.], in probleme care privesc aspecte: natura, juridica a teritoriului de stat, componenta acestuia (spatiu terestru, acvatic, aerian), frontierele de stat si regimul de frontiera, imunitatea de jurisdictie teritoriala a statului strain, fluviile internationale si cooperarea statelor in acest domeniu, regimul juridic al navigatiei si al cooperarii privind Dunarea, situatia juridica a canalelor maritime, care prezinta interes pentru navigatia internationala.

Dreptul international reglementeaza prin principiile si normele sale activitatea statelor in privinta spatiilor terestre [6 Raluca Miga Besteliu, Drept internaional public (Introducere in dreptul international public), editura AII Educational, 1997, pagina 206.]. Daca avem in vedere criteriul regimului juridic, aceste spatii pot fi grupate in [7 Martian Niciu, Drept international public, volumul al II-lea, editura Fundatia Chemarea, Iasi, 1996, pagina 67.]:

a) spatii terestre aflate sub suveranitatea statelor care au un regim juridic reglementat prin normele de drept intern, normele dreptului international neavand decat un caracter auxiliar, complementar;

b) spatii cu regim international care depasesc sfera suveranitatii statelor.

Prima grupa este reprezentata de teritoriul de stat al fiecarei tari in parte iar cea de-a doua de: marea libera, spatiile submarine dincolo de jurisdictia nationala a statelor, spatiul aerian de deasupra marii libere, spatiul extraatmosferic, corpurile ceresti etc. [8 Martian Niciu, op. cit., pagina 67.].

Sectiunea a 2-a – Legatura indestructibila teritoriu de stat – suveranitate nationala

Subsectiunea A. Teritoriul de stat si suveranitatea nationala

Teritoriul de stat este spatiul geografic asupra caruia statul isi exercita suveranitatea sa exclusiva si deplina si care este compus din suprafete terestre, acvatice si maritime, din solul, subsolul si coloana aeriana de deasupra lor.

Teritoriul de stat constituie una din premisele materiale, naturale, ale existentei statului [9 Grigore Geamanu, Drept international contemporan, volumul I, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti 1975.]. Spre deosebire de organizarea gentilica, bazata pe legaturile de sange ale membrilor sai, statul se caracterizeaza prin legaturile teritoriale, aparute ca urmare a asezarii statornice a oamenilor intr-o anumita regiune geografica [10 Grigore Geamanu, Drept international public, volumul I, editura Didactica si pedagogica, Bucuresti 1981, pagina 407].

Teritoriul de stat cu toate partile sale componente, se afla sub puterea exclusiva a acestui stat. Aceasta putere poarta denumirea de suprematie (suveranitate) teritoriala, parte integranta a suveranitatii de stat. Fiecarui stat i se recunosc, prin principiile si normele dreptului international contemporan, independenta si suveranitatea, inviolabilitatea teritoriului si frontierelor sale, dreptul de a-si stabili de sine statator regimul politic, organizarea administrativa si economico-sociala, statutul juridic al populatiei, ordinea de drept si sistemul juridic, utilizarea resurselor naturale, stabilirea conditiei in relatiile internationale potrivit intereselor celorlalte state [11 Dumitra Popescu, Adrian Nastase, Florian Coman, Drept international public, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L.,tBucuresti 1994, pagina 144.].

Teritoriul de stat este acea parte a globului pamantesc asupra caruia un stat isi exercita suveranitatea sa in mod exclusiv si deplin.

Teritoriul statal reprezinta nu numai sfera exercitarii puterii politice ci si spatiul in cadrul caruia exista, traieste populatia care formeaza o comunitate umana, istoriceste constitutia-poporul, natiunea; din acest punct de vedere, teritoriul apartine nu numai statului ci si poporului care-l locuieste si care exercita asupra sa dreptul inalienabil de a-si hotari singur soarta [12 Martian Niciu, op, citat pagina 67.]. Acest aspect are o insemnatate esentiala in explicarea procesului istoric de formarea de noi state pe teritoriile fostelor imperii coloniale, constituind temeiul politico-juridic al luptei popoarelor impotriva oricarei forme de dominatie si asuprire straina, pentru organizarea libera a vietii sociale, economice, politice si culturale a fiecarui popor pe un teritoriu determinat [13 Gheorghe Moca, op. cit. pagina 336.].

Constitutia Romaniei prevede la articolul 2 (Suveranitatea) ca:

„l) Suveranitatea nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum.

2)Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.”

Din aceste cuvinte ale legii fundamentale rezulta ca teritoriul de stat constituie obiectul material al suveranitatii exclusive si al dreptului poporului de a-si hotari singur soarta intr-un stat de drept [14 Gheorghe Moca, op. cit. pagina 335.], national, suveran si independent, unitar si indivizibil (articolul 101 „Statul Roman - Constitutia Romaniei”).

Fiecare stat sau popor are dreptul de a explora si exploata, in mod liber si in interes propriu bogatiile si resursele naturale, de a dezvolta propria sa economie nationala. În limitele teritoriului sau, fiecare stat exercita suveranitatea deplina si integrala (permanenta) cu privire la bogatiile nationale si la resursele naturale corespunzator intereselor si dreptului poporului care locuieste pe teritoriul respectiv (articolul 135, alineatul 4, Constitutia Romaniei).

Problemele legate de teritoriul de stat sunt probleme legate de suveranitatea acestuia [15 Raluca Miga Besteliu, op. cit. pagina 205.] deoarece orice definitie a teritoriului de stat vom analiza, vom vedea ca ele apar impreuna. Aceste notiuni se afla intr-o stransa interconditionare, fiind de neconceput ca entitati separate. Notiunea de teritoriu de stat n-ar avea sens in lipsa suveranitatii iar suveranitatea ar fi lipsita de obiect in cazul in care nu s-ar putea vorbi despre existenta unui teritoriu de stat. Cele doua notiuni pot fi receptate in deplinatatea sensurilor atunci cand vin in interactiune.

Teritoriul constituie:

a) spatiul exercitarii puterii suverane exclusive a statului;

b) spatiul infaptuirii dreptului poporului la autodeterminare ;

c) obiectul suveranitatii permanente asupra resurselor si bogatiilor naturale.

Un popor (o natiune) nu poate exista fara teritoriu. Acesta apare ca o expresie materiala a suprematiei, independentei si inviolabilitatii statului si poporului care locuieste [16 Constantin Andronovici, op. cit. pagina 197.], [17 Ch. Rousseau, op. cit. pagina 224.].

Constitutia Romaniei a consacrat un articol intreg (articolul 3) acestei notiuni de teritoriu:

l) Teritoriul Romaniei este inalienabil;

2) Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica cu respectarea principiilor si a celorlalte norme generale admise ale dreptului international;

3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete, in conditiile legii unele orase sunt declarate municipii;

4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.

Suveranitatea nationala a statului are doua caracteristici: exclusivitatea si plenitudinea [18 Gheorghe Moca, op. cit. pagina 336.].

Exclusivitatea desemneaza faptul ca asupra unui teritoriu nu se poate exercita decat autoritatea unui singur stat; doar acesta exercita prin organele sale proprii puterea legislativa, executorie si judecatoreasca. Exercitare suveranitatii mai multor state asupra aceluiasi teritoriu s-ar opune conceptului de suveranitate. Exclusivitatea competentei teritoriale reiese si din egalitatea suverana a statelor.

Plenitudinea suveranitatii teritoriale desemneaza faptul ca statul este singurul in masura sa determine intinderea si natura competentelor pe care le exercita in limitele teritoriului de stat. Plenitudinea exercitiului suveranitatii teritoriale a unui stat nu este afectata de obligatiile ce, revin acestuia din dreptul international general ori din tratatele la care este parte [19 Martian Niciu, op. cit. pagina 68.].

Cooperarea cu alte state sau organizatii internationale in cadrul: careia statul isi poate lua angajamentul de a se abtine, pe teritoriul lui, de la activitati precum: proliferarea armelor nucleare sau chimice ori sa adopte si sa aplice anumite reglementari interne privind combaterea poluarii sau incriminarea uniforma a anumitor infractiuni, nu pot fi considerate incalcari ale suveranitatii, ci consecinte ale manifestelor de vointa ale statului care opteaza pentru un anumit regim juridic intru-un domeniu dat.

Teritoriul de stat trebuie sa constituie cadrul natural in care un popor sau o natiune isi exercita dreptul la autodeterminare.

Teritoriul de stat are doua caracteristici principale: stabilitatea (e locuit de o colectivitate sociala permanenta, sedentara) si delimitarea (este prins intre limite precise si fixe frontierele). Asupra acestui teritoriu, statul care il detine isi exercita suveranitatea sa teritoriala ca o putere exclusiva si deplina. Acest drept exclusiv al statului asupra teritoriului sau a fost subliniat in hotararea arbitrala din 04.04.1928, privind insula Palmas: „Suveranitatea teritoriala implica dreptul exclusiv de exercitare a activitatii statelor” [20 Teodor Melescanu, Ion Voinea Motoc, op. cit. pagina 87.]. Statele pot insa, pe baza de reciprocitate si de acorduri internationale, sa desfasoare actiuni pe teritoriul altui stat (dreptul de tranzit feroviar, aerian, rutier etc.).