Pagina documente » Drept » Tratatul international, izvor de drept international public

Despre lucrare

lucrare-licenta-tratatul-international-izvor-de-drept-international-public
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-tratatul-international-izvor-de-drept-international-public


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I
CONSIDERATII INTRODUCTIVE
1. Notiuni generale despre izvoarele dreptului international
2. Tratatul si cutuma, ca izvoare ale dreptului international
2.1. Tratatul international
2.2. Cutuma internationala
CAPITOLUL II
EVOLUTIA ISTORICA A TRATATELOR
INTERNATIONALE
1. Aparitia si dezvoltarea tratatelor internationale
2. Unele consideratii asupra evolutiei tratatelor internationale
CAPITOLUL III.
TRATATUL INTERNATIONAL.
NOTIUNI GENERALE
1. Definitia tratatului international
2. Clasificarea tratatelor internationale
3. Denumirea tratatelor
4. Elementele tratatului international
4.1 Elementele esentiale ale tratatului international
4.2 Elementele accesorii ale tratatului international
5. Functiile si structura tratatului international
5.1 Functiile tratatului international
5.2 Structura tratatului international
CAPITOLUL IV
iNCHEIEREA SI INTRAREA iN VIGOARE A TRATATELOR INTERNATIONALE
1. Fazele incheierii tratatelor internationale
1.1 Prezentarea deplinelor puteri
1.2 Negocierea tratatelor
1.3 Semnarea tratatului
2. Capacitatea statelor de a incheia tratate internationale
3. Mijloacele juridice prin care statele devin parti la tratatele internationale
4. Validitatea si mentinerea in vigoare a tratatelor internationale
5. Rezervele la tratatele internationale
CAPITOLUL V
RESPECTAREA, APLICAREA SI INTERPRETAREA TRATATELOR INTERNATIONALE
1. Principii de drept international privind respectarea tratatelor internationale
2. Efectele juridice ale tratatelor fata de partile contractante
3. Efectele juridice ale tratatelor fata de statele terte
4. Asigurarea conditiilor pentru executarea tratatelor internationale
5. Reguli de drept international privind interpretarea tratatelor internationale
5.1. Reguli generale de interpretare
5.2. Metode de interpretare
5.3 Modurile de interpretare a tratatelor internationale
CAPITOLUL VI
NULITATEA TRATATELOR INTERNATIONALE
1. Caracteristicile nulitatii tratatelor internationale
2. Caracterul ilicit sau inegal al tratatelor internationale
3. Viciile de consimtamint la incheierea tratatelor internationale
CAPITOLUL VII
iNCETAREA, SUSPENDAREA SAU MODIFICAREA TRATATELOR INTERNATIONALE
1. Cauze de incetare sau suspendare prevazute in tratat
2. incetarea sau suspendarea unui tratat prin acordul partilor
3. Cauze de incetare sau suspendare a tratatelor prevazute in Conventia de la Viena
4. Cauze de incetare sau suspendare a tratatelor necodificate de Conventia de la Viena
5. Cauze privind modificarea sau revizuirea tratatelor internationale
CAPITOLUL VIII
PROCEDURA SI EFECTELE INVOCARII CAUZELOR DE NULITATE, iNCETARE SAU SUSPENDARE A TRATATELOR INTERNATIONALE
1. Invocarea unei cauze de nulitate sau de incetare a aplicarii unui tratat
2. Pierderea dreptului de a invoca o cauza de nulitate sau de incetare a aplicarii unui tratat
3. Instrumente juridice prin care se declara nulitatea sau incetarea aplicarii unui tratat
4. Revocarea notificarilor si instrumentelor prin care se urmareste declararea nulitatii sau incetarea aplicarii unui tratat
5. Mijloacele juridice pentru rezolvarea unor diferende privind tratatele internationale
CAPITOLUL IX
ASPECTE CONEXE
1. Apecieri asupra importantei tratatelor internationale in reglementarea relatiilor internationale.
2. Locul si rolul dreptului tratatelor in sistemul general de drept
3. Practica statelor in materia tratatelor internationale. Pozitia Rominiei in ceea ce priveste respectarea principiilor dreptului international ; a rolului tratatelor internationale in reglementarea relatiilor dintre state
4. Prevederile legislatiei romine privind dreptul tratatelor

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1. Notiuni generale despre izvoarele dreptului international

Prin izvoare ale dreptului international public intelegem instrumentele juridice (cum sunt tratatul sau cutuma internationala) care dau forma exterioara normelor juridice internationale, prin acordul de vointa al statelor.

Prin aceste izvoare nu trebuie sa intelegem factorii care determina crearea normelor juridice(izvoarele materiale), ci numai formele de exprimare a acestor norme.

Spre deosebire de dreptul intern al carui izvor principal este legea, ca act al unui singur stat, izvoarele dreptului international exteriorizeaza acordul de vointa dintre state, cu privire la crearea unor norme juridice obligatorii in relatiile dintre ele.

Acest caracter specific dreptului international este unul dintre motivele pentru care problema izvoarelor acestui drept continua sa faca obiect de controverse, atat in ce priveste numarul lor, cat si determinarea caracteristicilor acestora, neexistind o reglementare, pe calea unei conventii internationale, care sa aiba ca obiect aceasta materie.

Se considera ca o enumerare a izvoarelor dreptului international ar fi facuta in articolul 38 din Statutul Curtii Internationle de Justitie a O.N.U. care prevede:

“ 1. Curtea, a carei misiune este de a solutiona conform dreptului international diferendele care ii sunt supuse, va aplica:

– conventiile internationale, fie generale, fie speciale care stabilesc reguli recunoscute in mod expres de statele in litigii;

– cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale, acceptata ca drept;

– principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate;

– sub rezerva articolului 59, hotararile judecatoresti si doctrina celor mai calificati specialisti in drept public ai diferitelor natiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.

2. Prezenta dispozitie nu aduce atingere dreptului Curtii de a solutiona o cauza ex aequo et bono, daca partile sunt de acord cu aceasta.“

În acelasi timp, articolul 59 precizeaza ca “Decizia Curtii nu are forta obligatorie decat intre partile in litigii si numai pentru cauza pe care o solutioneaza”.

Acest text are o valoare limitata pentru problema izvoarelor dreptului international, deoarece obiectul lui nu este reglementarea acestor izvoare, ci stabilirea elementelor juridice generale pe care urmeaza sa le aplice Curtea pentru rezolvarea diferendelor ce-i sunt supuse.

Pentru a determina izvoarele dreptului international este necesar sa se porneasca de la criteriul ca izvoare sunt acele forme prin care se exprima normele de drept international, create prin acordul dintre state, ca reguli de conduita obligatorii din punct de vedere juridic. Asemenea forme sunt tratatele internationale si cutuma internationala.

În literatura de specialitate se afirma ca ar exista si alte izvoare ale dreptului international cum ar fi “principiile generale de drept”, hotararile unor organizatii internationale, hotararile instantelor arbitrale si judiciare internationale, doctrina dreptului international, echitatea (aplicarea principiilor justitiei la o speta data), precum si legislatia interna si hotararile instantelor judecatoresti nationale.1 Dar, acestea nu au trasaturile unor forme de exprimare a normelor dreptului international, nu sunt de drept international, unele dintre ele putind servi numai la stabilirea existentei unor asemenea norme.

________________________________

1Ch. Rousseau, op. cit., p. 17-20; P. Guggenheim, op. cit., p. 45 si urm.; George A. Finch, The Sources of Modern International Law, Washington, 1937.

2. Tratatul si cutuma, ca izvoare ale dreptului international

2.1. Tratatul international

Tratatul international constituie izvorul principal, fundamental al dreptului international contemporan. Ca forma expresa de manifestare a acordului de vointa dintre state, tratatele internationale cuprind norme noi de drept international sau norme care modifica ori abroga pe cele in vigoare.

Desi practica incheierii tratatelor este foarte veche, importanta lor a crescut mai ales incepind cu secolul al XIX-lea, cand au aparut tratatele multilaterale.

Prima consacrare juridica a valorii deosebite pe care tratatele internationale o au ca izvoare ale dreptului international public o intalnim in Conventia privind dreptul tratatelor, care a fost adoptata la Viena, in anul 1969, care a recunoscut “rolul fundamental al tratatelor in istoria relatiilor internationale si... importanta din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului international si ca mijloc de dezvoltare a cooperarii pasnice intre natiuni, oricare ar fi regimurile lor constitutionale”.

Definit ca “un acord international incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intru-un instrument unic, fie in doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara” in scopul reglementarii relatiilor dintre partile contractante, tratatul international este astazi dominant in cadrul izvoarelor dreptului international public. Sunt tratate internationale nu numai acordurile internationale incheiate intre organizatiile internationale, intre acestea si state, practica frecventa in perioada postbelica si consacrata juridic in Conventia de la Viena din 1986. De asemenea, actele constitutive ale organizatiilor internationale guvernamentale au valoare de tratate internationale incheiate intre membrii acestora. Carta O.N.U., Statutul Consiliului Europei, Carta Organizatiilor Statelor Americane, Carta Organizatiei Unitatii Africane, sunt tratate internationale si, prin urmare, izvoare ale dreptului international public.

Statistic, in 1914, erau in vigoare aproximativ 8000 de tratate, pentru ca in perioada interbelica sa fie inregistrate peste 4800 tratate, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, in cadrul O.N.U. sa fie inregistrate peste 20000 de tratate. Daca la acestea adaugam numeroasele tratate adoptate pe plan regional, dar si pe cele bilaterale, constatarea este evidenta: tratatul international reprezinta astazi cel mai frecvent izvor de drept international public si cel mai eficient instrument juridic la indemana statelor si organizatiilor internationale. Importanta tratatelor internationale este determinata si de rolul lor in codificarea tot mai accentuata a cutumelor internationale, statele punind mai mare pret pe claritatea si exactitatea tratatelor decat pe ambiguitatea si dificultatea probarii regulilor cutumiare. Astfel, printre caracteristicile tratatului international care-l fac cel mai important izvor al dreptului international public retinem:

– este un acord scris, ceea ce determina siguranta deplina privind continutul reglementarii;

– identifica precis partile care-si asuma obligatii, indiferent daca sunt tratate multilaterale, universale sau regionale, ori bilaterale, pentru ca tratatele sunt opozabile numai daca sunt acceptate.

Tratatele internationale sunt izvoare care exprima clar acordul de vointa al partilor contractante, prin procedurile complexe de negociere si adoptare;

– stabilesc cu precizie regulile de comportament convenite de partile contractante;

– determina exact drepturile si obligatiile partilor si circumstantele exercitarii, respectiv indeplinirii lor;

– normele juridice internationale sunt stabilite cu mai multa rapiditate;

– contribuie la procesul de codificare a cutumelor si, prin urmare, la o mai mare precizie a continutului lor;

– are cea mai mare contributie la reglementarea unor relatii noi si la dezvoltarea dreptului international public prin codificarea unor noi ramuri de drept.

Se pune insa problema daca orice tratat international poate constitui izvor al dreptului international.

În aceasta privinta trebuie sa distingem intre tratate licite si tratate ilicite. Numai tratatele licite, adica acele tratate care respecta principiile si normele imperative (ius congens) ale dreptului international in vigoare la acea data pot constitui izvoare ale dreptului international public. Calitatea de izvor de drept international public a unui tratat nu depinde de numarul partilor contractante. Faptul ca un tratat este bilateral sau multilateral, cu caracter universal (de exemplu Carta ONU) sau regional (de exemplu Conventia europeana a drepturilor omului) nu afecteaza calitatea sa de izvor de drept international, ci numai limitele aplicarii spatiale a acestuia. Singura deosebire este aceea ca normele juridice cuprinse in tratatele universale prevaleaza in raport cu tratatele regionale si normele juridice cuprinse in tratatele bilaterale trebuie sa fie in concordanta cu cele cuprinse in tratatele universale si regionale.