Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Capitolul 1
Notiuni privind investitiile si eficienta economica
1.1. Conceptul de investitie si structura acesteia
1.2. Clasificarea investitiilor
Capitolul 2
Principalii indicatori de eficienta economica
2.1 Indicatori statici si dinamici
Capitolul 3
Estimarea investitiilor
3.1 Investitiile in telecomunicatii.
3.1.1 Probleme de investitii.
3.1.2 Procesul de estimare a investitiilor.
3.2 Documentul relativ la estimarea investitiilor.
3.3 Programarea si planificarea investitiilor tinind cont de restrictiile economice.
Capitolul 4
Activitatea de investitii
4.1 Indicatori de telecomunicatii
4.2 Influenta obiectivelor de investitii asupra veniturilor
Capitolul 5
Optiuni manageriale pentru optimizarea activitatii in sectorul investitii

Alte date

?

Capitolul 1

Notiuni privind investitiile si eficienta economica

1.1 Conceptul de investitie si structura acesteia

Notiune de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta indelungata.

În conditiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investitia reprezenta numai ceea ce se aloca pentru crearea si dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definitii, cu larga circulatie in tara noastra, investitia reprezinta „totalitatea cheltuielilor prin care se creeaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe productive si neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe existente”.

Trecerea la economia de piata implica o schimbare a opticii privind notiunea de investitie, determinata de circulatia capitalului pe piata, de lupta de concurenta, de castigul (profitul) asteptat etc; in aceste conditii, problematica investitiilor este abordata de la sursa ce acopera cheltuielile respective. Astfel, investitiile sunt intelese ca prezentand partea de venit destinata pentru formarea capitalului. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a stocurilor reprezinta investitiile nete; daca alaturi de veniturile destinate ar fi investite se utilizeaza si amortizarile, obtinem investitia bruta. A investi inseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Tot o investitie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpara hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) de pe piata capitalurilor, cu scopul final de a obtine un castig in viitor. Operatiunile de cumparare a hartiilor de valoare – forme ale capitalului in circulatie – dau nastere, atunci cand bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculatii pure, rupte de tranzactiile reale.

Desi apare la inceput ca o cheltuiala de bani, investitia nu poate fi rupta de continutul sau material concret, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final, insa, este castigul.

Asa cum subliniaza unii specialisti, investitia reprezinta: „angajarea resurselor facuta cu speranta realizarii unor beneficii in decursul unei lungi perioade de timp in viitor” sau „actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse in speranta ca se vor incasa sume mai mari de bani sau se vor obtine alte beneficii”.

Aceste formulari pun in evidenta continutul concret al investitiei (resurse materiale, financiare etc.) si scopul final – beneficiul (profitul).

Notiunii de investitii ii este imanent timpul – element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investitional. În acest sens, este relevanta sublinierea facuta de Pierre Masse potrivit careia investitia este: „o cheltuiala pentru un viitor incert”, din care reiese ca investitiei ii este inerent riscul.

Dupa Pierre Masse, investitiile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si sigura, pe seama economiilor si veniturilor da care dispunem in prezent contra unei sperante viitoare, al carei suport il reprezinta tocmai bunul investit.

Procesele economice se desfasoara in timp, in general cheltuielile se efectueaza intr-o anumita perioada de timp, iar rezultatele se obtin in alte perioade de timp. Conform teoriei economice a factorului timp, aceeasi suma de bani obtinuta in perioade de timp diferite are o alta valoare economica, o suma este cu atat mai importanta cu cat se obtine mai repede, deoarece se creeaza posibilitatea refolosirii ei intr-o activitate profitabila, banii respectivi fructificandu-se, multiplicandu-se.

Daca vom avea in vedere motivatiile care stau la baza investitiilor de dezvoltare si modernizare a intreprinderilor, investitiile apar ca suport material al acestor procese, in vederea adaptarii productiei la cererea pietei, la nevoile economice si sociale, dar si al consolidarii pozitiei si competitivitatii acestora in concurenta cu alti agenti economici. Adica, investitiile se realizeaza pentru adaptarea capacitatilor de productie si servicii la cerere si pentru a dispune de o oferta concurentiala.

Au caracter de investitie si cheltuielile referitoare la formarea si perfectionarea elementului uman al procesului de munca. Este vorba nu numai de cheltuielile legate nemijlocit de obiectul ce se construieste, ca cele pentru instruirea personalului, ci si de cheltuielile pentru invatamant pe baza carora se formeaza si se perfectioneaza forta de munca.

Consideratiile facute permit sa apreciem ca investitia reprezinta: totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei productive a societatii, a intregii vieti sociale, astfel incat sa se creeze conditiile necesare obtinerii unor efecte utile in viitor.