Pagina documente » Drept » Identificarea criminalistica a armelor de foc

Cuprins

lucrare-licenta-identificarea-criminalistica-a-armelor-de-foc
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-identificarea-criminalistica-a-armelor-de-foc


Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE
CAP. I Notiuni generale privind armele de foc si infractiunile la regimul armelor si munitiilor
Sectiunea I Clasificarea armelor de foc
Sectiunea a-II-a Examinarea tehnica generala a armelor de foc
Sectiunea a-III-a Infractiuni ce se pot savirsi la regimul armelor si munitiilor
CAP. II Examinarea urmelor produse de armele de foc
Sectiunea I Examinarea urmelor principale ale tragerii
Sectiunea a-II-a Examinarea urmelor secundare ale tragerii
CAP. III Identificarea armelor de foc dupa urmele ramase pe glont si pe tubul cartusului
Sectiunea I Identificarea generica a armelor de foc cu teava
ghintuita
Sectiunea a-II-a Identificarea generica a armelor de foc cu teava lisa
Sectiunea a-III-a Obtinerea modelelor de comparatie
Sectiunea a-IV-a Identificarea individuala a armelor de foc
CAP. IV Alte probleme rezolvate de expertiza criminalistica a armelor de foc
Sectiunea I Refacerea inscriptiilor stantate pe armele de foc
Sectiunea a-II-a Examinarea armelor de foc atipice
ANEXE:
Rapoarte de constatare tehnico stiintifica si expertiza balistica, avind ca obiect identificarea armelor de foc si alte probleme.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Alte date

?

INTRODUCERE

Balistica reprezinta o ramura a mecanicii teoretice care studiaza legile miscarii unui corp greu aruncat sub un anumit unghi fata de orizont, precum si miscarea proiectilului in interiorul tevii si pe curba balistica.

Balistica judiciara este acea ramura distincta a Criminalisticii destinata examinarii armelor de foc si urmelor acestora, prin metode si mijloace tehnico-stiintifice specializate, in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale [1 E Stanciu, Criminalistica, Ed. ACTAMI Bucuresti 1995, pg. 230.].

V. Macelaru defineste balistica judiciara ca ramura a tehnicii criminalistice care studiaza constructia si functionarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere si urmele determinate de acestea in scopul rezolvarii problemelor ridicate de urmarirea penala [2 V.Macelaru, Balistica Juduciara, Ed. MI Bucuresti 1972, pg. 16.].

În viziunea lui C. Suciu balistica judiciara este o ramura a Criminalisticii care studiaza constructia si functionarea armelor de foc, precum si toate fenomenele legate de tragere si urmele acesteia, aceasta disciplina stabilind metode de cercetare criminalistica a urmelor lasate de folosirea armelor de foc in cadrul infractiunilor [3 C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1972, pg. 276.].

Diferitele practici sau metode folosite in activitatea organelor de urmarire penala la descoperirea, ridicarea si examinarea urmelor infractiunii, precum si metodele folosite de experti in diferite ramuri de activitate stiintifica, au fost intrunite intr-o singura disciplina doar in a doua jumatate a secolului trecut, stabilindu-se metode proprii de cercetare si de delimitare precisa a obiectului.

Pentru aceasta stiinta se incetateneste termenul de “criminalistica” in anul 1893, odata cu lucrarea judecatorului de instructie austriac Hans Gross. Lucrarea sa numita “Manualul judecatorului de instructie” prin modul in care a fost conceputa si structurata este destinata si pregatirii studentilor juristi.

Istoria balisticii judiciare este strans legata de perfectionarea si dezvoltarea tehnicii privind constructia armelor de foc, de raspandirea acestora pe toate teritoriile lumii, de folosirea armelor de foc la comiterea diferitelor infractiuni.

Prima incercare de a gasi prin glont calea spre arma incriminata si descoperirea astfel a infractorului a fost facuta de catre Henry Goddard in anul 1835. H. Goddard din politia judiciara londoneza a urmarit si a prins un infractor care comisese un omor cu ajutorul unei arme de foc. Pe glont el a descoperit excrescenta care s-a potrivit cu o adancitura din tiparul pentru gloante gasit la banuit. Rezultatul obtinut de H. Goddard a fost in baza inspiratiei de moment si el nu s-a gandit ca din descoperirea sa sa faca o metoda sau sa elaboreze un sistem.

Fara sa stie a devenit predecesorul multor criminalisti, armurieri si politisti, care in decursul mai multor generatii au creat o noua metoda numita “balistica judiciara” sau “stiinta despre arma de foc si proiectil”.

În anul 1889 este evidentiaza valoarea criminalistica a striatiilor, dar nu de catre criminalisti, ci de catre medicii legisti care au descoperit ca profilul interior al tevii armei de foc lasa pe gloantele trase anumite dungi ce pot folosi la identificarea armelor de foc.

În anul 1898 chimistul judiciar din Berlin Paul Jeserich fiind chemat in fata tribunalului pentru a stabili daca un glont extras dintr-un cadavru a fost tras sau nu cu arma banuita, a folosit o metoda noua pentru criminalistica, efectuand o tragere experimentala cu arma banuita, obtinand ceea ce astazi numim model tip de comparatie. Glontul corp delict si glontul experimental Jeserich le-a fotografiat la microscop, observand pe ambele gloante aceleasi striatii produse de profilul interior al tevii, respectiv de plinurile dintre ghinturi.

Dupa primul razboi mondial in America Charles E. Waite, obsedat de condamnarea la moarte a unui nevinovat, pe baza unei expertize balistice a cautat sa gaseasca calea stiintifica de a ajunge de la glontul corp delict la arma cu care s-a tras. Timp de 5 ani (1919-1923) a colindat fabricile si uzinele de armament din America si Europa, strangand date precise in legatura cu toate modelele de arme fabricate dupa anul 1850, colectionand un numar de 1500 de modele diferite de arme de foc, model de ajutorul carora putea compara gloantele corpuri delicte.

În Europa Otto Metzger, directorul biroului de cercetare chimica orasului Stuttgart si colaboratorii sai Hess si Kasalacher au pasit, incepand din anul 1923 pe aceeasi cale pe care o urmase si Waite cu patru ani in urma. Ei au strans toate modele de arme de foc si munitii si au masurat si catalogat semnele caracteristice ale acestora. Ei au creat un “Atlas pentru pistoale” care cuprindea 100 de arme.

Dezvoltarea balisticii judiciare este strans legata de inventarea, perfectionarea si folosirea microscopului de comparare, aparat optic de stricta necesitate in expertiza balistica.

Realizarile tehnicii moderne in balistica judiciara au intrat in Europa pe o cale ocolita, prin Egipt, unde microscopul de comparare a dus la rezolvarea diferitelor cauze foarte delicate.

În sfera cercetarii balisticii judiciare nu intra toate tipurile de arme de foc, ci numai cele portabile, care sunt cel mai frecvent folosite de infractori. Dintre acestea fac parte: pistoalele, revolverele, pustile, carabinele, armele de foc si armele de constructie proprie.

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND ARMELE DE FOC SI INFRACTIUNILE LA REGIMUL ARMELOR SI MUNITIILOR

Sectiunea I Clasificarea armelor

În intelesul Legii 17/96 prin arme de foc se inteleg acele arme a caror functionare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare.

Principiul de functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incarcaturi.

Armele de foc sunt:

a) arme militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite in actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupta ale inamicului, precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, a rani, a ucide ori a distruge, daca prezinta caracteristicile unei arme militare;

b) armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea firului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de catre Federatia Romana de Tir;

c) armele de vanatoare cu glont, cu alice sau mixte destinate practicarii vanatorii;

d) armele confectionate special pentru a imprastia gaze nocive, iritante sau de neutralizare;

e) armele ascunse, astfel fabricate sau confectionate incat existenta lor sa nu fie vizibila ori banuita;

f) armele de panoplie, facute inofensive, daca prin valoarea lor istorica, stiintifica sau care constituie daruri, recompense ori amintiri, sunt destinate a fi pastrate in institutii de cultura si arta, asociatii cultural artistice si sportive sau in panoplii personale. În aceasta categorie se include si acele arme de foc, in stare de functionare care constituie raritati sau prezinta valoare istorica, documentara, stiintifica ori artistica deosebita, recunoscute ca atare de institutii de specialitate;

g) armele de recuzita, facute inofensive, destinate a fi folosite in activitatea artistica sau de productie cinematografica, a teatrelor, circurilor, studiourilor de film ori a altor asemenea institutii cultural-artistice.

Sunt considerate arme de foc si ansamblurile, subansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc.

Foto 1.

Arma cu glont calibru 9 mm.

Foto 2.

Pistol de constructie speciala (alarma si autoaparare cu gaze).

Foto 3.

Foto 4.