Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere...........3
I.Diabetul zaharat, definitie, importanta, istoric, clasificare...........4
1.1.1.Definitia DZ.........4
1.1.2.Importanta DZ......4
1.1.3.Istoricul DZ.........4
1.1.4.Clasificarea perturbarilor metabolismului glucidic.........6
1.2.Etiopatogenia DZ7
1.2.1.Etiopatogenia DID.8
1.2.2.Etiopatogenia DNID..............11
1.3.Fiziopatologia DZ13
1.4.Diagnosticul DZ.15
1.4.1.Diagnosticul pozitiv15
1.4.2.Diagnosticul de laborator.........15
1.5.Forme clinice in DZ............17.
1.5.1.Diabet de tip I (DID)..............18
1.5.2.Diabet de tip II (DNID)...........18
1.6.Complicatiile DZ.20
1.7.Tratamentul DZ...26
1.7.1.Regim alimentar.....26
1.7.2.Medicatia antidiabetica............29
1.7.3.Exercitiul fizic.......32
II.Plante medicinale cu actiune hipoglicemianta............32
Afin (Vaccinium myrtillus) .........32
Anghinare (Cynara scolymus) ...33
Brusture (Arctium lappa).....34
Cartof (Solanum tuberosum).........35
Castravete (Cucumis sativus)36
Capsun (Fragaria moschata)........36
Ceapa (Allium cepa)............37
Ciumarea (Galega officinalis).......38
Coacaz negru (Ribes nigrum)38
Coacaz rosu (Ribes rubrum ) ........39
Coada calului (equisetum arvense)........40
Cretisoara (Alchemilla xanhochlora).....41
Dovlecel(Cucurbita pepo)............42
Drojdie de bere (Saccharomyces cerevisiae).......... 43
Dud alb (Morus alba)...........44
Dud negru (Morus nigra)......44
Fasole (Phaseolus vulgaris).....45
Hamei (Humulus lupulus).......46
Iarba mare (Inula helenium).....47
Iarba-Sf. Ioan (Salvia sclarea)..48
Lamii (Citrus limon)..............49
Lasnicior (Solanum dulcamara)........50
Maces (Rosa canina)..............50
Mar (MaIus domestica)...........51
Maslin (Olea europaea)...52
Nuc (Juglans regia).52
Orz (Hordeum vulgare)...........53
Ovaz(Avena sativa)..54
Papadie (Taraxacum officinale)..........55
Patlagina (Plantago major).......56
Patlagele rosii (Lycopersicon esculentum)...57
Patlagele vinete (Solanum melongena).......57
Porumb (Zea mays)..58
Salvie (Salvia officinalis)..........59
Schinduf (Trigonella foenum-graecum)......60
Schinel (Cnicus benedictus).......61
Soia (Glycine max)...61
Stevie (Rumex patientia)...........62
Sparanghel(Asparagus officinali)63
Topinambur (Helianthus tuberosus)...........65
Troscot (Polygonum aviculare)..64
Urzica (Urtica dioica)66
Usturoi (Allium sativum)............67
Varza alba (Brassica oleracea)...68
Visc (Viscum album).68
III.Retete utilizate in tratamentul DZ70
IV.Concluzii..96
V.Bibliografie97

Alte date

?{p}

?

‘’Exista o singura forta vindecatoare in lume si aceasta este Natura insasi, puterea regenerativa inerenta organismelor, puterea de a invinge boala.’’

Henry Thomas Hamblin

INTRODUCERE

Arta vindecarii unor boli cu ajutorul plantelor are in tara noastra o veche si bogata traditie.

Descoperirea medicamentelor de sinteza cu performantele lor extraordinare dar in acelasi timp si cu numeroasele reactii secundare nu a putut determina renun-tarea la medicamentele naturale.

Se poate afirma ca in present, fitoterapia tinde sa-si ocupe locul bine-meritat, medicamentul natural, inclusiv practicile traditionale de tratament, revenind spectaculos in actualitate.

Fitoterapia utilizeaza plante in totalitate sau anumite parti ale plantelor (flori, fructe, frunze, seminte, tulpini, radacini) sub diferite forme: ceaiuri (infuzii sau decocturi), inhalatii, cataplasme, extrase incorporate in solutii, tablete, ungu-iente, supozitoare, in vederea prevenirii sau tratarii unor afectiuni.[27]

Sub denumirea genetica de produse fitoterapeutice intelegem toate produsele obtinute din diverse plante medicinale si aromatice.[25]

Exista scoli de fitoterapie, care folosesc plante in intregime, sau anumite parti si proceduri simple de extractie.

În toate traditiile dar mai ales in etnoiatria chineza se practica si folosirea plantei ca atare.

Unul din principiile care se respecta constant in fitoterapie, este extractia totala.

Dintre medicamentele de origine naturala, o categorie distincta o constituie produsele vegetale cu actiune hipoglicemianta.

Diabetul zaharat este o maladie grava, cu un tratament de lunga durata avand o incidenta crescuta in randul populatiei la scara mondiala.

În prezent in lume traiesc aproximativ 150 milioane diabetici dintre care 30 milioane sunt insulino-dependenti. În acest tablou statistic, diabetul este mult mai frecvent la bolnavii varstnici iar printre acestia la obezi, influienteaza puternic frecventa diabetului prin fenomenul ereditar definit ca prediabet matern.

O.M.S. si Federatia Internationala a Diabetului prin programme speciale au stimulat permanent cercetarile asupra actiunii hipoglicemiante a unor produse vegetale, considerand aceasta modalitate terapeutica o alternativa a medicatiei de sinteza orale.

I.DIABETUL ZAHARAT, DEFINITIE, IMPORTANT?, CLASIFICARE.

1.1.1.DEFINITIA

Diabetul zaharat (DZ) se defineste ca o stare patologica heterogena din punct de vedere etiopatogenic, clinic si terapeutic, a carei manifestare esentiala este hiperglicemia, indusa de deficitul de insulina. Consecutiv deficitului de insulina apar si perturbari ale metabolismului protidic, lipidic si hidroelectrolitic. Hiperglicemia impreuna cu alti factori conduc la complicatii cronice (vasculare, nervoase), ceea ce determina reducerea duratei de viata a bolnavilor.[20, 41, 50, 60,67]

Cuvintul diabet provine din greaca veche (diabeiu = a se scurge ca printr-un sifon), facand aluzie la poliuria marcata a unor pacienti.[14, 41,67]

1.1.2.IMPORTANTA

DZ este o boala importanta din mai multe puncte de vedere:

a) este foarte frecvent, pe glob existand probabil peste 100 milioane de bolnavi. Prevalenta medie la adult este apreciata la 2-3 la suta (inclusiv in Romania) si creste cu varsta, ajungand dupa 60 ani la 7-9 la suta;[8]

b) este grav: complicatiile cronice reduc durata de viata a pacientilor si calitatea acesteia (DZ este prima cauza a amputatiilor si cecitatii si contribuie in mod esential la decesul prin infact miocardic);

c) este foarte costisitor pentru societate, fiindca are o evolutie cronica pe toata viata

(nevindecabil), iar asistenta medicala, desi gratuita pentru diabetici, este foarte scumpa pentru societate.[60, 67]

1.1.3.ISTORICUL

DZ are o istorie foarte indelungata, manifestarile sale clinice fiind descrise inca din antichitate (Papirus Ebers, 1500 i. H). O mare perioada de timp cunostintele despre aceasta stare patologica au ramas empirice, abia ultimele secole aducand importante date stiintifice.

În anul 1000 Avicenna descrie o boala caracterizata prin urini dulci, redescrisa in anul 1674, de Thomas Willis, medic, anatomist si profesor la Oxford, care a descoperit (prin degustare) ca urina este dulce si de atunci s-a adaugat cuvantul mellitus. (ca mierea). Wirsung descopera canalul intrapancreatic in 1642, iar Brunner face prima pancreatectomie partiala in 1677. [67]

În anul 1720 Dobson din Liverpool descrie gustul dulceag al sangelui, iar in 1856 Chevreul stabileste ca substanta dulce din urina bolnavilor este glucoza. (1)

În anul 1889, Mehring si Minkowski stabilesc legatura DZ cu pancreasul, dovedind aparitia rapida a acestei stari prin pancreatectomie totala la caine. Gley in 1906 constata ca extrasele de pancreas degenerat prin ligatura canalelor excretorii reduc totusi simptomele diabetului la caine. [44, 67]

La 31 august 1921, in ,,Archives Internationales de Physiologie'' din Liege, N. Paulescu a publicat articolul intitulat ,,Recherches sur le role du pancreas dans l' assimilation nutritive'', in care sunt redate pe larg rezultatele experimentale obtinute cu primul preparat antidiabetic cunoscut. Preparatul care ducea la scaderea glicemiei, ureei sanguine si cetonemiei fusese denumit de catre autor ,,pancreina.'' La 10 aprilie 1921, pancreina era brevetata in Romania si primea brevetul nr. 6254. Tot in 1921,chirurgul Banting si studentul in fiziologie Best lucreaza la descoperirea insulinei si in sfarsit, ei obtin din pancreasul fetal de vaca un hormon cu care la 11 ianuarie 1922 este salvat primul copil din coma diabetica. Primele comunicari ale acestor autori apar la sfarsitul anului 1921 si sunt publicate in februarie 1922 in ,,Journal of Laboratory and Cllinical Medicine.''[44, 67]

În 1923, Banting si McLeod primesc premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, facandu-se astfel o mare nedreptate lui Paulescu si lui Best.

Savantul roman Nicolae Paulescu este adevaratul descoperitor al insulinei (1921), insa meritele sale au fost recunoscute mai tarziu. Ca sa nu mai existe dubii, un mare diabetolog, Leo Krall, scrie in 1994, despre aceasta: « Paulescu, un distins fiziolog roman, a produs un extract de pancreas care indeplinea toate criteriile experimentale pentru insulina, dar nu a reusit sa le aplice la om. Semnificatia acestei contributii a fost recunoscuta mult mai tarziu ».[67]

Controversa a continuat si, in ceea ce il priveste pe Best, aceasta nedreptate a fost reparata abia cu 6 decenii mai tarziu , cu putin inainte de moartea sa.

În 1955, Sanger elucideaza structura insulinei pe porc (premiul Nobel), iar in 1963 se reuseste sinteza insulinei. Cercetarile asupra acestui medicament au continuat si astazi s-a ajuns sa fie folosite insuline inalt purificate (monocomponent) si insulina umana (produsa prin inginerie genetica si prin semisinteza pornind de la insuline animale).

De o importanta deosebita in evolutia cunostintelor moderne despre diabet a fost observatia lui Bornstein si Lawrence (1951) asupra coexistentei la diabetici a hiperglicemiei si hiperinsulinemiei. Yelon si Berson (1960-1964) confirma prin dozaj radioimunologic al insulinei ca la diabeticii adulti cantitatile de insulina secretata de pancreas in urma unei hiperglicemii provocate oral sunt mult mai mari decat la subiectul sanatos desi curba de hiperglicemie este patologica. Coexistenta diabet de maturitate–hiperinsulinism este generala si caracterizeaza forma de diabet care ulterior, in (1980-1981) a fost numita de tip II. Tot cu ajutorul acestei metode se demonstreaza ca insulina pancreatica circulanta (insulina radioimunologica) nu este aceasi cu forma de ,,insulina masurabila imunologic,,. În (1970-1973) s-au preparat prin electroforeza si s-au introdus in terapeutica in 1975 insulinele monocomponente sau ,,single-insulin’’ insuline pure debarasate de impuritatile de fabricatie, care continua pana in prezent, alaturi de ,,human-insulin,, sa fie cel mai bun sistem de tratament in diabetul de tip I.[67]