Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap.I
Continutul si caracteristicile previziunii in economia contemporana

3
1.1.
Delimitari conceptuale
3
1.2.
Previziunea si componentele acesteia
6
1.3.
Previziunea - componenta a managementului
7
1.4.
Economia de piata si previziunea economica
9
Cap.II
Tipologia previzionala
15
2.1.
Activitatea de prognoza
15
2.2.
Activitatea de programare
18
2.3.
Activitatea de planificare
19
2.4.
Cadrul institutional al activitatii previzionale
21
Cap.III
Indicatorii previzionali
23
3.1.
Caracteristicile indicatorilor previzionali
23
3.2.
Indicatorii conturilor nationale
24
3.3.
Indicatorii de stare
29
3.4.
Indicatorii fluctuatiilor ciclice
30
3.5.
Indicatori ai strategiilor economice internationale
31
CapIV
Elaborarea si fundamentarea previziunilor economice
33
4.1.
Principii de baza ale elaborarii si fundamentarii previziunilor
33
4.2.
Logica elaborarii previziunilor
36
4.3.
Elaborarea planurilor si programelor economice
40
4.4
Fiabilitatea, urmarirea si actualizarea previziunilor
41
Cap.V
Previziunea resurselor umane
44
5.1.
Indicatorii resurselor de munca si a fortei de munca
44
5.2.
Indicatorii de masurare a gradului de neocupare a fortei de munca
45
5.3.
Indicatorii eficientei utilizarii fortei de munca
46
5.4.
Prognoza numarului si structurii populatiei
48
5.4.1.
Prognoza numarului supravietuitorilor
49
5.5.
Resursele umane la nivel mondial
51
CapVI
Previziunea nivelului de trai si calitatii vietii umane
53
6.1.
Continutul conceptelor nivel de trai si calitatea vietii umane
53
6.2.
Sistemul de indicatori macroeconomici ai nivelului de trai
55
6.3.
Indicatorii veniturilor populatiei
56
CapVII
Prognoza financiara si monetara
66
7.1.
Premise in prognoza financiara
66
7.2.
Prognoza bugetului de stat
67
7.2.1
Prognoza veniturilor bugetului de stat
67
7.2.2.
Prognoza cheltuielilor bugetului de stat
72
7.3.
Prognoza bugetelor speciale
76
7.4.
Prognoza bugetului asigurarilor sociale de stat
77
7.4.1
Bugetul fondului asigurarilor sociale de stat
78
7.4.2
Bugetul fondului pensiei suplimentare
81
7.4.3
Bugetul fondului de pensii si asigurari sociale ale agricultorilor
81
7.4.4.
Fondul pentru plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin

82
7.5.
Starea echilibrului bugetului public national
83
7.6.
Continutul si metodologia prognozei masei monetare
85
7.7.
Prognoza agregatelor monetare
88
7.7.1.
Prognoza numerarului in afara sistemului bancar
88
7.7.2
Prognoza disponibilitatilor la vedere
91
7.7.3
Prognoza depozitelor populatiei
92
7.8.
Prognoza echilibrului monetar
95
7.8.1.
Prognoza evolutiei echilibrului monetar
95
7.8.2.
Cauzele manifestarii dezechilibrului monetar. Politici monetare
97
CapVIII
Prognoza resurselor primare
101
8.1.
Prognoza industriei extractive
101
8.1.1.
Prognoza rezervelor de materii prime minerale
101
8.1.2.
Prognoza productiei industriei extractive
103
8.2.
Prognoza resurselor de apa si utilizarii apei
106
Cap.IX
Prognoza sectorului secundar
111
9.1.
Prognoza consumului de energie electrica si termica
111
9.2.
Prognoza industriei prelucratoare
114
9.3.
Prognoza activitatii de constructii
117
9.4.
Prognoza transportului de marfuri
118
9.5.
Prognoza transportului de calatori.
120
9.6.
Prognoza circulatiei marfurilor
121

Bibliografia
123

1
124

Alte date

?

Capitolul I

CONTINUTUL SI CARACTERISTICILE PREVIZIUNII ÎN ECONOMIA CONTEMPORAN?

1.1. Delimitari conceptuale

Viitorul a devenit un concept fundamental sub aspectul cunoasterii si actiunii sociale contemporane, al dezvoltarii economice, sociale si umane.

Preocuparile de cunoastere a viitorului au insotit progresul social si uman; ele au fost variate si diferite sub aspectul continutului, sferei de cuprindere, modului de fundamentare si interpretarea obiectivelor actiunii umane. Sub aspect conceptual si actional, ideea de viitor, de cunoastere si realizare eficienta a sa, prin activitatile prezente este relativ noua. Reprezentanti ai gandirii filozofice, economice si sociologice din secolele XVIII – XIX au sustinut ideea unei activitati previzionale, de a face unele determinari si concesiuni intre prezent si viitor, insa abia in secolul XX, previziunea a devenit o realitate.

Înaintea aparitiei si consolidarii pozitiei termenului de previziune, s-au folosit cu o frecventa mai mica sau mai mare termeni concurenti, unii dintre ei foarte apropiati ca sens, altii continand sau atingand doar anumite aspecte ale acestuia. Din categoria termenilor utilizati in cercetarea si descifrarea evolutiilor in viitor a diferitelor componente ale lumii materiale, ale vietii sociale si economice fac parte: predictia, prospectiva, proferenta, conjectura, conjunctura, pronostic (prognostic), proiectie, proiectare, prognoza, previziune.

Predictia provine de la latinescul “preditio” si “prediction” – din limba franceza, ce a avut si are sensul de prezicere sau de prevestire, adica de anuntare a ceva ce urmeaza sa se intample in mod implacabil, ca efect al unor forte supranaturale sau al conjunctiei unor factori cosmici ce actioneaza independent de vointa noastra. El a fost utilizat cu precadere in Evul Mediu, dar si in prezent are unele reverberatii, indeosebi mistice.

Prospectiva este un cuvant de origine franceza: “prospective” si semnifica un studiu asupra viitorului, pe baza analizarii si interpretarii unor factori stiintifici, tehnici, economici, sociali si naturali, in vederea stabilirii influentei acestor factori asupra dezvoltarii lumii moderne. Studiile prospective, utilizate in viitorologie, ofera indicii pentru organizarea prezentului in conformitate cu cerintele de viitor.

Proferenta vine din limba latina “proferre”, ce inseamna a purta inainte, a genera. Este un termen frecvent folosit in Occident.

Conjectura provine de la cuvantul de origine latina “conjectura”, este un termen utilizat in reprezentarea perspectivei, avand semnificatia unei opinii bazate pe ipoteze, supozitii si prezumtii, rezultand uneori din aparente si din calcule probabilistice. Acest termen nu trebuie confundat cu notiunea de “conjunctura”.

Conjunctura semnifica un ansamblu de factori obiectivi si subiectivi sau de imprejurari ce exercita o influenta pozitiva sau negativa, la un moment dat, asupra unui sector de activitate.

Pronostic (prognostic) provine de la cuvantul de origine germana “Prognostikeit” si reprezinta o ipoteza referitoare la desfasurarea in perspectiva a unor evenimente sau actiuni, precum si la modul de finalizare a acestora. Actiunea de pronosticare(prognosticare) se bazeaza, in mare masura, pe intuitie si pe deductii logice si mai putin pe calcule pertinente.

Proiectia vine de la latinescul “projectio” si este un termen cu multiple semnificatii, dintre care unul se refera la reprezentarea in perspectiva a unei traiectorii preexistente. Este folosit indeosebi la evaluarea mersului in perspectiva a proceselor demografice, ce, prin natura lor, au efecte pe termen lung.

Proiectarea se utilizeaza in paralel cu proiectia, fiind folosit in numeroase domenii, finalizandu-se in proiecte tehnice, de arhitectura, de urbanism, dar si ca proiecte sociale (comunitare), de solutionare a unor probleme umane ce necesita restructurari importante in practica sociala.

Prognoza (din grecescul “prognosis – in care “pro” – inainte, iar “gnosis” – a cunoaste) inseamna a cunoaste dinainte, a anticipa. Prognoza este un rezultat al activitatii de prognozare si consta in prevederea desfasurarii in perspectiva a unui fenomen sau proces, pe baza studierii imprejurarilor ce ii determina aparitia si evolutia. Notiunea de prognoza se foloseste frecvent in paralel cu notiunea de pronostic, desi ele nu se suprapun perfect ca semnificatie si ca metodologie: prognoza are, de regula, un solid suport metric si o interpretare plauzibila, in timp ce pronosticul este dominat de latura subiectiva.

Previziunea vine din limba franceza, de la cuvantul “prevision”, ce inseamna a anticipa aparitia si evolutia unor evenimente si procese, pe baza datelor cunoscute din trecut si prezent, precum si a studierii legilor obiective in contextul temporal si spatial dat. Previziunea este o categorie generica ce poate reprezenta toate modalitatile de abordare a problemelor viitorului.

Previziunea nu se identifica cu prognoza si nici cu alte modalitati de anticipare. Ea prezinta avantajul ca acopera intreaga paleta de preocupari umane referitoare la anticiparea viitorului. Avand acest caracter exhaustiv, previziunea, ca si activitatea previzionala corespunzatoare, trebuie privite pe diferite paliere de cunoastere si eficienta precum si pe grade de detaliere a reprezentarilor asupra perspectivei. De aceea, unele previziuni pot avea un grad ridicat de plauzabilitate, verificandu-se ulterior ca reusite iar altele pot fi pur speculative si neconfirmate in practica.

În acelasi timp, termenul de previziune poate fi folosit in paralel cu termenul de prevedere – ce inseamna a vedea cu anticipatie, dar numai daca privim lucrurile din punct de vedere semantic. Însa, in practica, prevederea nu se refera in principal la aspectul anticipativ, ci mai ales la actiunea de a mentiona o clauza (intr-o lege sau intr-un tratat) si de a preveni anumite neplaceri prin masuri prudente, preventive, de preintampinare si protejare. De exemplu; asigurarea este o masura de prevedere fata de riscuri.

Previziunea fiind expresia cea mai cuprinzatoare a anticiparii, ea se poate realiza uneori doar prin metode si tehnici explorative (descriptive) pentru descifrarea viitorului pe baza tendintelor conturate, iar alteori prin metode si tehnici normative (prescriptive), ce includ si o anumita intentionalitate. În primul caz se observa evolutia probabila, in timp ce in al doilea caz se directioneaza sensul evenimentelor, pe baza unor scopuri premeditate, ce ajusteaza tendintele constatate, iar ulterior le inlocuieste cu alte tendinte.

Treptat, activitatea previzionala in domeniul economic s-a conturat ca un sistem organic, cuprinzand elaborarea de diferite categorii de previziuni: studii prospective, prognoze, strategii si politici, planuri, programe si proiecte, elaborate pe termene diferite si pe diverse nivele ale vietii economice: la nivelul microeconomic, pe zone (unitati administrativ-teritoriale), pe sectoare, ramuri si subramuri, la nivel macroeconomic, pe regiuni multistatale, precum si la nivel mondial.

Cu ajutorul previziunilor la diferite categorii se exploreaza tendintele principale de evolutie si implicatiile acestora, se orienteaza si se canalizeaza eforturile in directii considerate convenabile, se adopta reglementari juridice in vederea restructurarii unor sectoare pe baza obiectivelor urmarite.

Toate acestea presupun operatiuni de cuantificare, reglementare sau influentare a diferitelor procese, prin intermediul operatorilor economici.

1.2. Previziunea si componentele acesteia

Previziunea, in diversele sale tipuri si modalitati de realizare, este un produs al gandirii si experientei umane. Aceasta reprezinta o expresie a rationalitatii, o forma de manifestare a capacitatii omului si societatii de a intampina cu metode stiintifice problemele economico-sociale cu care se confrunta.

Previziunea poate fi abordata ca ramura moderna a stiintei contemporane, disciplina stiintifica de studiu pentru formarea specialistilor in cunoasterea realitatii viitoare.

Stiinta previziunii s-a nascut si mai ales se dezvolta din miscarea interioara, proprie a stiintei, care impinge gandirea si cunpre noi arii de investigare, acumulandu-se treptat o serie de observatii si concluzii pertinente, ce se legitimeaza ca autonome, constituindu-se ca un sistem de cunostinte cu obiect de cercetare de sine statator.

Asadar, previziunea se obiecteaza, adica se intemeiaza pe realitatile obiective, pe cunoasterea si luarea in considerare a legitatilor vietii economico-sociale, fiind validata ca stiinta, deoarece cunostintele si concluziile ei corespund cu cerintele de durata ale practicii sociale, ale economiei si societatii.

Stiinta previziunii s-a constituit ca un sistem teoretic inchegat in care se disting urmatoarele componente:

a) cunostinte asupra materialului faptic supus observatiilor (adica informatiilor semnificative asupra dinamicii fenomenelor si proceselor economico-sociale) si rezultatele obtinute in urma studierii lor;

b) ipoteze formulate cu privire la evolutia in viitor a vietii economico-sociale, precum si gradul de probabilitate scontat, luandu-se in considerare conditiile obiective si functia-scop;

c) concluziile desprinse din generalizarea analizelor retrospective si prospective intreprinse, exprimate prin notiuni, legitati si teorii, confirmate de practica;

d) metodele, tehnicile si metodologiile elaborate si aplicate, in vederea reflectarii realitatilor viitoare;

e) sistemul informational specific, apt sa reflecte continutul fenomenelor si proceselor viitoare.

Ca stiinta de sine statatoare, previziunea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

- sa rezulte din ipoteze plauzibile;

- prevederile sa fie intotdeauna rezultatul unor testari (simulari), pe cat posibil repetate;

- fenomenele si procesele la care se refera sa fie repetabile, adica sa nu aiba caracter de unicat;

- sa puna in relatie trecutul, prezentul si viitorul (nu proiectarea unui viitor fara nici o baza in realitatile si experientele trecute si actuale);

- prevederile nu pot fi niciodata complet neconditionate, ceea ce implica risc si incertitudine;

- sa se intemeieze pe informatii corecte si relevante.