Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. BOXUL CA RAMURA DE SPORT
- Date istorice privind originea si evolutia boxului
- Personalitati ale boxului
CAPITOLUL II. CARACTERISTICI ALE BOXULUI CA RAMURA DE
SPORT
A. Particularitati morfo-functionale
B. Particularitati psihice
C. Pregatire biologica
D. Refacere
E. Pareri de specialitate
F. Caracteristici fizio-somato-psihice si de dezvoltare
CAPITOLUL III. METODE SI MIJLOACE DE LUPTA
A. Tehnica, tactica, actiune in ring
B. Mijloace clasice de lupta
C. Principii ale invatarii
CAPITOLUL IV. PRINCIPIUL INTUITIEI - ca metoda de invatare si
Consolidare
A. Conceptul intuitiei
B. Aplicarea principiului intuitiei in salile de box
CAPITOLUL V. COMPARAREA DATELOR SI RELIEFAREA
IPOTEZEI
CAPITOLUL VI. EXPERIMENT PEDAGOGIC
A. Realizarea experimentului
- Scop
- Sarcini
- Subiecti
- Perioada
- Desfasurare
- Culegerea si interpretarea datelor
B. Concluzii si observatii ale experimentului
CAPITOLUL VII. CONCLUZII SI PROPUNERI GENERALE

Alte date

?

{p}

?INTRODUCERE

În societatea moderna educatia fizica si sportul cunosc o dezvoltare fara precedent. Viata cotidiana solicita din ce in ce mai putin masa somatica si face apel mai intens la functiile sistemului nervos central. Educatia fizica si sportul reprezinta nu numai o necesitate de ordin social care vizeaza combaterea urmarilor nocive datorate solicitarilor multilaterale si sedentarismului, ci si una din conditiile favorizate ale sporirii productivitatii muncii in diferite domenii de activitate.

În conditiile actuale sportului de performanta ii revine un rol important in vederea afirmarii tinerelor talente, a reprezentarii cu cinste in competitii a sportului romanesc. Sportul devine un liant al prieteniei intre popoare, al intaririi pacii si, totodata, spectacolul sportiv devine un tablou de neinlocuit in viata moderna.

Boxul reprezinta unul dintre sporturile cu cea mai mare popularitate in lume. A fost prezent si la primele olimpiade, este si astazi prezent la olimpiadele moderne adunand mii de iubitori il jurul “careului magic”. Boxul face apel la numeroase calitati fizice, psihice si in schimb dezvolta si finiseaza aceste calitati.

Toate tipurile morfologice au fost reprezentate in box de-a lungul timpului si toate pot sa se exprime pe ring. În reusita in box modul in care boxerul isi utilizeaza aptitudinile, adica inteligenta sa motrica, este de o importanta capitala, iar asaltul din box poate fi considerat un foarte bun test de psihomotricitate. Boxul are valente formative atat pe plan fizic cat si pe plan educational, contribuind intr-o masura foarte mare la calirea si educarea caracterelor.

Boxul nu trebuie confundat cu o incaierare rudimentara in care cei cu muschi mai bine dezvoltati ies invingatori. Inteligenta corelata cu pregatire tehnico-tactica corespunzatoare are un rol primordial in obtinerea victoriei. Este un sport cu specific tactic, efortul depus este maximal si submaximal, concentrarea nervoasa este mare. Specificitatea boxului se manifesta si prin riscul primirii loviturilor, fapt ce implica o foarte buna pregatire psihologica. Acomodarea psihica prealabila concursului este o problema imperioasa si complexa, ea facandu-se atat inaintea sustinerii partidei cat si in timpul ei. Pregatirea fizica, tehnico-tactica si psihologica se intrepatrund si concura la succesul in partidele ce urmeaza a fi sustinute.

Boxul, acest sport atat de indragit de masele largi de tineri din tara noastra, aceasta masura sportiva atat de adaptabila temperamentului vioi, care caracterizeaza poporul nostru, ia o dezvoltare nemaiintalnita la noi, imbogatindu-se cu un nou continut al practicarii stiintifice bazat pe elemente tehnico-tactice, care l-au dus pe trepte din ce in ce mai inalte.

Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale si Europene, turneele internationale sunt competitii la care prezenta boxerilor romani se face remarcata si unde victoriile lor nu mai sunt considerate surprize.

Nume de boxeri romani amatori ca: N. Linca (campion olimpic), Gh. Negrea (campion european), M. Dobrescu, Gh. Fiat, D. Ciobotaru, V. Tita, C. Dumitrescu, E. Margarit, M. Mariutan, I. Mihalic, I. Monea si altii care au aparut dupa anii de trista amintire a profesionalismului sunt binecunoscute pe plan international.

Sali bine utilate, antrenamente efectuate sub conducerea unor antrenori calificati in institutele de invatamant superior sau in cursuri special organizate, tabere de pregatire pentru boxerii de toate varstele din tara noastra sunt lucruri obisnuite.

Anul 1958 a marcat inceputul unificarii metodelor de pregatire a boxerilor incepatori.

Consfatuirile organizate de Federatia Romana de Box cu antrenorii si instructorii de box in anii 1960, 1961, 1963, 1964 au avut o mare importanta in pregatirea acestora, pentru imbogatirea si uniformizarea procedeelor tehnico-tactice ce se predau. În momentul de fata nivelul mediu de tehnicitate al boxului romanesc a crescut, lucru apreciat atat in tara, cat si peste hotare. Paralel cu ridicarea nivelului tehnico-tactic a crescut si gradul de pregatire moral-volitila a boxerilor nostri.

Spre deosebire de alte ramuri de sport, boxul ridica cerinte specifice, atat pentru invatare si antrenament, cat si privind locul unde se desfasoara aceasta activitate.

În marea majoritate a disciplinelor sportive, invatarea procedeelor tehnice si practicarea lor se deosebeste fundamental de cea caracteristica boxului.

Luand ca exemplu fotbalul si voleiul, jocuri sportive practicata de o mare masa de tineret, observam ca sportul urmareste sa-si insuseasca cu maiestrie a mingii, in timp ce la box aceasta urmareste sa-si insuseasca tehnica de lovire cu maiestrie a punctelor vulnerabile ale capului si corpului partenerului de lupta.

În timpul pregatirii lor si la concursuri, fotbalistii, voleibalistii, etc. sunt solicitati sa reziste efortului pretins de antrenament sau de concursul respectiv. La box, sportivilor li se cere, in plus, sa reziste si la duritatea loviturilor pe care partenerul le aplica in timpul luptei, la antrenament, dar mai ales la concurs.

CAPITOLUL I

BOXUL CA RAMUR? DE SPORT

– Date istorice privind originea si evolutia boxului

– Personalitati ale boxului

Tinand seama de stransele legaturi pe care le-au avut cetatile grecesti de pe malul Marii Negre cu populatia autohtona le este ingaduit sa presupunem ca lumea geto-dacica a cunoscut exercitiul pugilatului, practicat in palestrele si gimnaziile de la Histria, Tomis si Canatis.

Patrunderea armatelor romane pe teritoriul Daciei a adus cu sine si influenta societatii careia ii apartineau, in cadrul careia diverse forme de educatie fizica jucau un anumit rol.

Toate acestea ne indreptatesc sa credem ca pugilismul nu a constituit o necunoscuta pentru anticii locuitori de pe teritoriul tarii noastre. Unii dintre tinerii romani aflati la studii in strainatate, mai ales in Franta, vor practica mai intai “boxa” franceza, apoi “boxa” engleza care castiga tot mai mult teren.

Transilvanenii se mandreau astfel cu Gheorghe Vessa, un veritabil

sportiv al vremii. La randul sau, ploiesteanul Gheorghe Sandu Marin isi facuse reputatie la Paris in “salile de lupta si box”. Toate acestea nu sunt decat prime semne vestitoare ale tentativelor de raspandire a boxului, a carui epoca de pionierat se confunda cu primele doua decenii ale noului secol al XX-lea.

Primele marturii referitoare la o activitate pugilistica organizata sunt legate de “Societatea Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn” din Bucuresti. Serbarile anuale ale societatii amintite vor prilejui, unele meciuri initiale demonstrative, iar mai tarziu cu decizii.

Meciurile de box patrund din ce in ce mai des in programul galelor de lupte nelipsind nici din confruntarile internationale. Înca din 1906, la Arenele Romane din capitala au fost prezenti alaturi de “campioni” straini si tineri competitori romani.

În anul 1909 la Bucuresti in Gradina Cismigiu au fost organizate primele demonstratii de box, la care au participat boxeri romani si straini, printre acestia din urma alaturandu-se si Niculescu Ianci, un nume de care se leaga boxul profesionist in Romania, care va sta multi ani in randul principalilor animatori ai boxului brailean, centru cu o veche traditie pugilistica.

În anul 1918 ia fiinta “Societatea Sportiva Mitica Donna” care oferea tinerilor din capitala posibilitatea de a incepe antrenamentele la box. În anul 1919 au loc Jocurile Internationale de la Paris unde boxerii romani aveau sa se intalneasca cu echipe militare din Anglia, Australia, Belgia, Canada, Franta, Italia, S.U.A., fiind prima participare oficiala la o competitie internationala de anvergura. Tot in 1919 au loc primele incercari de fondare a unor cluburi de specialitate. Meritul real al injghebarii primului club de specialitate in aceasta epoca de pionierat a pugilismului romanesc i-a revenit lui Mihai Codrut care a fondat “Boxing Club” in martie 1920.

Tot in 1920 ia fiinta si primul club pugilistic provincial la Galati. În 1921 la 21 iunie a fost infiintata Comisia centrala de box, prim organ oficial de conducere a activitatii pugilistice din tara noastra, avaudu-I ca presedinte pe Neagu Boerescu.

În 1923 are loc prima editie a campionatelor nationale, pana atunci existau doar campionatele regionale de la Bucuresti si galele organizate la Galati, Constanta, Techirghiol.

În martie 1925 se infiinteaza “Federatia profesionala de box”. În anul 1930 Lucian Popescu castiga titlul de campion european la profesionalism, acestuia urmarindu-i alte doua titluri europene.

În 1931 la campionatele nationale participa campioni ai regiunilor Muntenia, Oltenia, Banat, Ardeal, Bucovina si Dobrogea.

Începand cu 1945 organizatia Sportului Popular incepea sa se preocupe de dezvoltarea boxului amator organizand numeroase competitii in capitala, intre orase si chiar intre regiuni.

Între 24-29 februarie 1948, dupa o intrerupere de patru ani, se va disputa prima editie postbelica a campionatelor nationale, la al carui turneu final participau 46 de boxeri.

În anul 1950 Nicolae Linca cucereste titlul de campion olimpic la Melbourne.

În 1957 la Campionatele Europene de la Praga, Gheorghe Negrea va cuceri medalia de aur. Tot aici vor fi obtinute si doua medalii de argint prin Mircea Dobrescu si Vasile Mariutan.

În 1960 la “Cupa orasului Istambul” boxerii romani vor cuceri sapte medalii de aur castigand acest turneu pe echipe. Tot in 1960 la Jocurile Olimpice de la Roma a fost obtinuta o singura medalie de bronz prin Ion Monea.

În 1962 boxerii romani obtin sapte titluri de campioni balcanici.

Campionatul european de la Roma din 1967, prin cele sase medalii obtinute de boxerii nostri a demonstrat inca o data forta boxului romanesc.