Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I 2
NO?IUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE AUTOMATIZARE 2
1.1.Clasificarea sistemelor de automatizare industriale 6
1.2. Importan?a automatizarii sistemelor industriale 7
1.3.Efectele automatizarii sistemelor industriale 9
CAPITOLUL 2. SISTEME DE AUTOMATIZARE 13
2.1.Automatizarea tehnologica 13
2.2.Metode de automatizare 18
Automobil 19
xe(t) 19
2.3.Imbunatatirea performantelor sistemelor de productie in urma automatizarii 23
CAPITOLUL 3 AUTOMATIZAREA UNUI SISTEM DE PRODUCTIE A AUTOMOBILELOR 29
3.1. Metode de cercetare 29
3.2. Proiectarea sistemului de automatizare 30
3.2.1. Demontarea ?i montarea portierelor 33
3.3.Performan?ele noului concept de montaj 42
3.4. Rezultatele cercetarii 51
CONCLUZII 52
BIBLIOGRAFIE 54

Alte date

INTRODUCERE

În ultima perioada, concurenta ?i cerin?ele crescande, pentru o mare varietate de

produse in pie?ele de desfacere au dus la cre?terea rolului sistemelor de produc?ie ?i mai ales a sistemelor flexibile de fabricatie. Aceste sisteme au capacitatea de inova in mediul productiv ?i a combina eficien?a liniilor de produc?ie in masa cu flexibilitatea sec?iilor de produc?ie, pentru a produce o varietate de bunuri in loturi mici sau medii.

Mai mult, sistemele flexibile de fabricatie pot oferi elemente dinamice ?i adaptive, care sa absoarba schimbarile interne ?i externe ?i sa foloseasca eficient toate resursele. Introducerea calculatoarelor in sistemele de fabricatie joaca un rol important in optimizarea hardware (ma?inilor cu comanda numerica, dispozitivelor de manevrare a semifabricatelor, etc.) ?i software (fluxul de informa?ii, con?inutul bazelor de date, etc.).

No?iunea de sistem provine din limba greaca “to systema”, care inseamna un

“ansamblu de componente”. Prima defini?ie a no?iunii de sistem este data de Aristotel,

acesta afirmand ca “intregul este mai mult decat suma par?ilor”, iar aceasta no?iune va

evolua ?i se va dezvolta in veacurile urmatoare.

La modul general, sistemul (S), poate fi definit ca reprezentand mul?imea componentelor, grupate dupa reguli de organizare / aranjare si intre care exista rela?ii

func?ionale, de interdependen?a, in scopul realizarii unui obiectiv comun [ABR 96]. Sistemele

sunt orientate ca scop, atunci cand exista un mijloc ce poate fi utilizat pentru ob?inerea rezultatelor dorite. Sarcina sistemului rezulta din scop si se evalueaza prin, rezultatele ob?inute, pe iesirile lui. Func?ia sistemului este proprietatea acestuia de a transfera intrarile pe iesiri, definind modul cum se realizeaza sarcina de produc?ie.

Sistemul de produc?ie (SP) reprezinta totalitatea componentelor naturale si artificiale

(materii prime, materiale, energie, scule, dispozitive, utilaje tehnologice, cladiri, for?a de munca si rela?iile de produc?ie, concep?ia, organizarea muncii si conducerea fabrica?iei), avand ca scop ob?inerea de produse finite si servicii, vandabile pe pia?a, [BOJ 99].

Produc?ia reprezinta activitatea sociala, organizata prin care for?a de munca, cu ajutorul mijloacelor de produc?ie, in cadrul unor activita?i si forma?iuni sociale organizate, utilizeaza si modifica elementele naturale in scopul ob?inerii de bunuri materiale. În esen?a, produc?ia insemna fabrica?ia de bunuri materiale, cu valoare de vanzare pe pia?a. În cadrul sistemului de produc?ie, (sub)sistemul de fabrica?ie este determinant si el exprima condi?ia de existen?a a primului.

CAPITOLUL I

NO?IUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE AUTOMATIZARE

O definitie riguroasa a notiunii de sistem este inca greu de dat, nefiind precizat genul proxim fata de care notiunea sa-si puna in evidenta apartenenta. Sunt cu-noscute mai multe definitii. Una dintre acestea precizeaza ca sistemul este un model fizic realizabil al unui ansamblu de obiecte naturale sau create artificial in care unele marimi reprezinta cauza, iar altele efectul.

Conceptul de sistem este strans legat de conceptul de structura, structuralitatea putand fi definita, intr-o prima abordare, drept capacitatea de organizare a obiectelelor si fenomenelor, de sinteza a acestora in complexe omogen structura-le.

Structuralitatea, alaturi de alte atribute universale cum ar fi miscarea, interactiunea etc., este o insusire universala a materiei.

Notiunea de sistem privita la diferite nivele mai particulare poate explica obiectele unei clase oarecare care definesc diferite domenii disciplinare. Asa este cazul notiunii de sistem dinamic care se asociaza categoriei filosofice de cauzalitate. Punctul de plecare l-a constituit notinea de cutie neagra „black-box“ ale carei ter-minale (legaturi cu exteriorul) pun in evidenta atat legatura dinspre exterior si interior (cauza) cat si aceea dinspre interior spre exterior (efectul) conform fig. 1.1.

Fig. 1.1

Cauzalitatea creaza o orientare naturala a obiectului, numita intrare – iesire. Conceptul de sistem dinamic presupune un sistem la care variabila independenta esentiala este timpul. Se cere insa ca legatura cauzala dintre intrare si iesire sa fie neanticipativa, adica efectul sa fie precedat de cauza Astfel, daca sistemul are o variabila de iesire y si o variabila de intrare u, vom defini sistemul ca un model fizic realizabil al dependentei variabilei y de variabila u, cu conditia de cauzalitate indeplinita u ? y (si nu exista cauzalitatea y ?u).

Automatizarea este caracterizata ca fiind imbunata?irea sistemelor care se ocupa de comanda ?i controlul acestora. Un sistem este o no?iune abstracta, care poate fi asociata cu exemple din lumea reala. Se pot distinge sisteme naturale ?i artificiale. Sistemele artificiale sunt create de om, exemple in acest domeniu fiind: automobilul, sistemul energetic, sistemul bancar, sistemul de produc?ie, etc. O alta clasificare a sistemelor se refera la comunicarea cu exteriorul. Astfel, se poate vorbi despre sisteme deschise ?i sisteme inchise. Un sistem deschis raspunde la stimuli din exterior.

Automatizarea, ca ?tiin?a, a aparut, practic, in secolul al XIX – lea, odata cu apari?ia primelor ma?ini de produc?ie pe scara larga. Îndeosebi in industria textila. Primele echipamente de comanda ?i autoreglaj au fost pur mecanice. La inceputul secolului XX au aparut motoarele electrice. Utilizarea lor in industrie a condus la dezvoltarea domeniului de automatizare electrica: relee, contactoare, intrerupatoare de putere etc.

Electronica s-a dezvoltat datorita apari?iei radiodifuziunii, in anii ‘30 si a utilizarii radarului in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. De la decoperirea tranzistorului, in anii ’50 si pana la aparitia circuitelor integrate pe scara larga (VLSI) au trecut 10 ani. În anii ’70 au aparut primele microprocesoare, iar pentru folosirea lor s-au conceput sisteme de operare ?i limbaje de programare. Limbajele de nivel inalt: UASIC, Pascal, C etc. au aparut ca o necesitate de a scurta timpul necesar dezvoltarii de programme complexe.

În industrie, microprocesoarele s-au folosit pentru comanda, control si reglare automata a proceselor continue [1 Calin C., Bot?z L., "T?hnologi? si inovar?", ?d.AS?, Bucur?sti, 2000, pag.92]. În acest sens s-a dezvoltat Automatul Progrmabil, care este cel mai general echipament de automatizare industriala cu microprocesoar. Din Automatele Programabile au derivate Controller-e cu microprocesor specializate pentru diverse tipuri de aplica?ii industriale: reglarea temperaturii si debitelor, reglarea turatiei motoarelor electrice, programarea masinilor- unelte, programarea robotilor etc.

Automatizarea industriala moderna se bazeaza pe cateva principii noi, cum ar fi: modularitate, flexibilitate, comunica?ie in re?ea, toleranta la defecte [2 Calin C., Bot?z L., "T?hnologi? si inovar?", ?d.AS?, Bucur?sti, 2000, pag.122-123]. Modularitatea este definite ca posibilitatea de a adauga sau a elimina, cu usurinta parti componente ale unui system. Este necesara in sistemele care sunt pasibile a suferi schimbari pe parcursul existentei lor. In general, toate sistemele industriale apartin aceleiasi categorii.

Flexibilitatea se refera la elementele (aparatele) utilizate in system. Daca un aparat poate fi folosit in mai multe scopuri, atunci el are o utlizare flexibila. De exemplu, un modul electronic de conditionare a semnalului poate fi folosit cu diferite tipuri de inductoare: de temperature, presiune, debit etc. Flexibilitatea este importanta deoarece componentele vizate sunt ieftine, iar personalul ethnic nu are nevoie de instruire speciala.

Comunica?ia in retea este importanta in sistemele mari. În astfel de sisteme pot exista subsisteme care func?ioneaza independent; dar care trebuie sa schimbe informa?ii pentru a se coordona cu tot ansamblul [3 Ang?l?scu A., Socol?scu A., M., "Baz?l? t?hnologi?i", ?d. AS?, Bucur?sti, 2001, pag.59]. Toleranta la defecte se impune cu necessitate in aplicatiile cu grad inalt de pericol. De asemenea, acest concept este necesar pentru asigurarea productiei continue.

Automatul Programabil este perfect adaptat pentru implementarea industriala a conceptelor amintite.

Primul automat programabil a fost deyvoltat de ingineri de la General Motors in 1968, atunci cand compania cauta o alternativa pentru a schimba sistemul de control. Noul sistem intrunea urmitoarele cerinte: necesita programare simpla, modificarea programului se putea face fara interventia in sistem, iar aparatul era simplu, mic, ieftin si mult mai sigur decat vechiul sistem de control, costurile de intretinere erau , de asemenea, mici.