Pagina documente » Drept » Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de circulatie

Despre lucrare

lucrare-licenta-cercetarea-la-fata-locului-in-cazul-accidentelor-de-circulatie
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-cercetarea-la-fata-locului-in-cazul-accidentelor-de-circulatie


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I.
Notiuni generale cu privire la circulatia rutiera.
1.1. Definirea notiunilor: accident de circulatie si accident de circulatie rutiera
1.2. Infractiuni la regimul circulatiei rutiere.
1.3. Importanta cercetarii la fata locului in cazul accidentelor de circulatie.
1.4. Epidemiologia accidentelor de trafic rutier.
Capitolul II.
Obiectul si sarcinile cercetarii la fata locului in cazul accidentelor rutiere.
2.1. Reglementari procedurale privind cercetarea la fata locului.
2.2. Organizarea activitatii de cercetare la fata locului in domeniul circulatiei rutiere.
2.3. Srcinile cercetarii la fata locului in cazul accidentelor rutiere.
Capitolul III.
Etapa cercetarii la fata locului.
3.1. Etapa pregatitoare.
3.2. Cercetarea propriu-zisa: faza statica si faza dinamica.
3.3. Finalizarea cercetarii.
Capitolul IV.
Fixarea constatarilor cercetarii la fata locului.
4.1. Redactarea procesului-verbal.
4.2. intocmirea schitei locului accidentului.
4.3. Fixarea cu ajutorul fotografiilor judiciare si a inregistrarilor video.
Bibliografie.
Anexe.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?CAPITOLUL I.

Notiuni generale cu privire la circulatia rutiera.

1.1. Definirea notiunilor: “accident de circulatie si accident de circulatie rutiera”

Pornind de la definirea accidentului ca fiind un eveniment intamplator si neprevazut care cauzeaza o avarie sau aduce ranirea, mutilarea ori moartea unei fiinte, constatam ca in accidentul de trefic rutier sunt implicati in general doi factori importanti: autovehicolul si omul in multiplele sale calitati; conducator auto, pasager, pieton, biciclist, etc.

Din punct de vedere juridic, termenul de accident se refera in majoritatea cazurilor la omor fara voie.

În ceea ce priveste notiunea de accident de circulatie, acesta poate fi definit drept un eveniment produs pe drumurile publice, constand din coliziunea a doua sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor s.a. avand ca rezultat vatamarea integritatii corporale sau moartea unei persoane, pagube materiale, precum si stanjenirea circulatiei. [1 Emilian Stancu “ Criminalistica”, vol.II, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, pag.368 si

Camil Suciu “Criminalistica”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.52.]

O definire mai complexa si mai exacta considera accidentul ca fiind un eveniment cu urmari socialmente periculoase care constau in distrugerea sau avarierea mijloacelor de transport sau a altor bunuri, moartea sau vatamarea integritatii corporale a unor persoane, eveniment care apare in timpul circulatiei sau exploatarii mijloacelor de transport ca urmare a actiunilor sau omisiunilor conducatorilor auto, pietonilor, calatarilor sau altor persoane ori altor cauze.

Accidentul de trafic rutier este un fenomen activ, in plina desfasurare. De la o zi la alte se ivesc noi probleme in functie de numarul de autovehicule, extinderea si dezvoltarea cailor rutiere, dezvoltarea si perfectionarea mijloacelor de fabricatie a masinilor, cresterea vitezei, probleme ce necesita un studiu continuu si aprofundat.

Circulatia rutiera este un fenomen la a carui existenta concura mai multe elemente componente dintre care cele mai importante sunt: omul, vehiculul, drumul si legislatia corespunzatoare domeniului sau care are influenta asupra sa. Desfasurarea normala a traficului rutier presupune existenta unei tipologii determinate de relatii intre elementele componente. Perturbarile aparute in interactiunea dintre elemente constituie efectivul sau materializarea alterarii relatiilor dintre factorii care concura la realizarea circulatiei rutiere ca fenomen dinamic al vietii sociale.

O parte din evenimentele negative produse pe drumurile publice sunt denumite generic accidente de circulatie.

În acceptiunea dictionarului limbii Romane, prin accident se intelege o intamplare neprevazuta care poate provoca o avarie, sau ranirea ori moartea unei persoane. Interpretand din punct de vedere juridic, aceasta definitie trebuie sa acceptam sensul corespunzator caruia intamplarea nu a fost prevazuta desi putea si trabuia sa fie, intrucat, altfel ar insemna sa fim de acord cu faptul ca accidentul in general, este imprevizibil si prin urmare, inca de la inceput nu s-ar mai pune problema tragerii la raspundere a celor care au concurat la producerea sa. [2 G.Antoniu “Infractiuni prevazute in legile speciale”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, pag.82-86.]

1.2.Infractiuni la regimul circulatiei rutiere.

Regimul circulatiei pe drumurile publice urmareste asigurarea desfasurarii normale a traficului rutier, securitatea circulatiei rutiere, precum si prevenirea evenimentelor si accidentelor rutiere.

În prezent, regimul circulatiei pe drumurile publice din Romania este reglementat prin Decretul 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, modificarile si republicarile ulterioare, Regulamentul pentru aplicarea Decretului 328 aprobat prin HCM 772/1966 , cu modificarile si republicarile ulterioare HG 594/1991 privind verificarea indeplinirii conditiilor tehnice de catre autovehicule si remorcile care circula pe drumurile publice,cu modificarile ulterioare, din care am reprodus mai sus acele dispozitii care au caracter penal si cele care contribuie la completarea si explicarea dispozitiilor penale. Exista si alte acte normative in acest domeniu care, insa, nu vizeaza dispozitiile penale.

Decretul 328 este o lege speciala cu dispozitii penale, aceste dispozitii fiind cuprinse in art. 35-39.

În art. 35-39 din Decretul 328 sunt inscrise 10 infractiuni speciale, si anume:

a. Infractiunea de punere in circulatie sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat, in art. 35 alin. 1;

b. Infractiunea de punere in circulatie sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare, in art. 35, alin. 2;

c. Infractiunea de conducere fara permis ori cu permis de conducere necorespunzator pe drumurile publice a unui autovehicul, art. 36 alin. 1;

d. Infractiunea de conducere cu permis retras, anulat sau retinut in vederea anularii ori cu exercitarea dreptului de conducere suspendata, pe drumurile publice a unui autovehicul, in art. 36 alin. 2;

e. Infractiunea de incredintare a unui autovehicul, pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane fara permis, cu permis necorespunzator, retras, anulat sau retinut in vederea anularii ori cu exercitarea dreptului de conducere suspendata, in art. 36 alin. 3;

f. Infractiunea de conducere in stare de ebrietate pe drumurile publice a unui autovehicul, in art. 37 alin. 1 si 2;

g. Infractiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, in vederea stabilirii alcoolemiei, in art. 37 alin. 3;

h. Infractiunea de parasire a locului accidentului, in art. 38;

i. Infractiunea de neindeplinire sau indeplinire defectuoasa, cu stiinta, a atributiilor privind verificarea tehnica a autovehiculelor, in art. 39 alin. 1;

j. Infractiunea de neindeplinire sau indeplinire defectuoasa, din culpa a atributiilor privind verificarea tehnica a autovehiculelor, art. 39, alin. 2.

În general, aceste infractiuni constau in faptele de pericol, pericolul constand in posibilitatea producerii unor accidente cu urmari deosebit de grave (pierderi de vieti omenesti, vatamari grave, distrugeri de bunuri cu valori importante, etc.) sau de impiedicare a constatarii cauzelor si imprejurarilor in care s-a produs un eveniment rutier.

Obiectul juridic generic al acestor infractiuni il constituie relatiile sociale care se stabilesc si se dezvolta in cadrul unor activitati reglementate de lege, aparate prin sanctionarea penala a celor care incalca, cu vinovatie, regimul legal stabilit pentru desfasurarea activitatilor respective. Sub acest aspect, cele 10 infractiuni speciale pot fi incluse in grupa "infractiunilor care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor obstesti, sau altor activitati reglementate de lege" din Titlul VI al Partii speciale a Codului Penal [3 S.Kahone, "Infractiuni care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizartiilor obstesti sau altor organizatii reglementate de lege. Explicati introductive, pag.71-72].

Obiectul juridic special de grup al acestor infractiuni il formeaza acel fascicul al relatiilor sociale, care se formeaza si se dezvolta in legatura cu asigurarea securitatii traficului rutier, a caror protectie penala se realizeaza prin sanctionarea penala a unor fapte, de un anumit grad de pericol social, prin care se incalca normele legale de circulatie pe drumurile publice. Sub acest aspect, infractiunile in discutie ar putea forma o subgrupa, a infractiunilor la regimul stabilit, pentru circulatia pe drumurile publice, alaturi de infractiunile de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, de nerespectare a regimului materiilor explozive sau radioactive si de executare fara drept a unei profesii inscrise in Capitolul VI de sub Titlul VI al Partii Speciale a Codului Penal, precum si a altor infractiuni similare din diferite alte legi speciale cu dispozitii penale.

Cu putine exceptii, aceste infractiuni nu au un obiect material.

Infractiunea de punere in circulatie sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat are ca obiect material orice autovehicul pentru care exista obligatia inmatricularii si care nu a fost inmatriculat mai inainte de a fi pus in circulatie.

Obiectul material al infractiunii, de punere in circulatie sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare il constituie autovehiculele cu numar fals de inmatriculare.

Obiectul material al infractiunii de incredintare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane fara permis, cu permis necorespunzator, retras, anulat, sau retinut in vederea anularii ori cu exercitarea dreptului de conducere suspendata il constituie orice autovehicul pentru conducerea caruia pe drumurile publice este necesar un permis de conducere.

De regula, latura obiectiva a acestor infractiuni consta intr-o actiune sau inactiune de incalcare a unor reguli stabilite prin lege pentru circulatia pe drumurile publice sau in legatura cu aceste cai rutiere.

Fiind infractiune de pericol, de regula se consuma instantaneu, in momentul savarsirii faptei, unele dintre infractiuni putand fi continue, actiunea sau inactiunea prelungindu-se, dupa consumare, pana la intreruperea acesteia sau pana la o condamnare in prima instanta, cand infractiunea se epuizeaza [4 "R.R.D." nr.8./1987, pag 45-48.].

Latura subiectiva a acestor infractiuni consta in vinovatie, de regula sub forma intentiei, directe sau indirecte, cand fapta este comisiva, iar legea nu prevede expres sanctionarea faptei savarsite din culpa, fiind aplicabile dispozitiile art. 19 alin. 2 C. Pen.

Unele infractiuni pot fi savarsite si din culpa cind fapta este omisiva iar legea nu sanctioneaza expres doar fapta savarsita cu intentie, fiind aplicabile dispozitiile art. 19 alin. 3 C. Pen.

Subiect activ principal (autor) al acestor infractiuni este la cele mai multe infractiuni, o persoana responsabila penal, care conduce un autovehicul pe drumurile publice, fiind vorba de un subiect calificat.

Potrivit art. 6 litera f din Decretul 328 prin conducator se intelege persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul, animale de tractiune, de povara, de calarie ori turme.

Cum infractiunile nu se refera la toate variantele de conducere ci doar la conducerea unui autovehicul, in cazul acestor infractiuni subiectul va fi cel care conduce pe drumurile publice un astfel de vehicul, indiferent daca are sau nu permis de conducere ori daca permisul este corespunzator tipului de vehicul condus, daca este sau nu proprietarul autovehiculului (putand fi prepusul unei persoane juridice, detinatorul cu orice titlu sau chiar fara nici un titlu al autovehiculului).

Prin autovehicul se intelege potrivit art. 6 litera e, alin. 1 din Decretul 328 orice vehicul prevazut cu dispozitiv mecanic de propulsie, care se deplaseaza prin mijloace proprii si care circula in mod obisnuit pe drumurile publice, servind la transportul persoanelor sau a bunurilor ori la efectuarea unor lucrari, inclusiv tramvaiul si troleibuzul. Nu este considerat autovehicul, in sensul acestei legi, doar vehiculul al carui motor are o capacitate cilindrica pana la 50 cm , inclusiv si pastreaza caracteristicile generale ale bicicletei, putand fi pusa in miscare cu ajutorul pedalelor (art. 6, lit. e, alin. 2 din D 328).

Infractiunea de ucidere din culpa (art. 178 C.Pen.) si infractiunea de vatamare corporala din culpa (art. 184 C.Pen.) se savarsesc, de obicei, in concurs ideal sau real cu infractiunile speciale, la regimul circulatiei pe drumurile publice, inscrise in Decretul 328.

Uciderea din culpa este incriminata in art. 178 C.Pen. si consta in fapta persoanei care, din culpa, suprima viata alteia. Fapta este mai grava cand s-a petrecut ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activitati, ori cand uciderea este savarsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita legala sau care se afsa in stare de ebrietate, tot astfel daca fapta este savarsita din culpa de orice alta persoana in exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla in stare de ebrietate. Fapta este deosebit de grava daca s-a consumat moartea a doua sau mai multe persoane.